duminică, 30 august 2009

Pe când donarea parandărătului!!?


Probabil că niciodată. Nu m-am putut abţine să nu comentez, deşi m-am gândit ca weekend-ul ăsta să fie dedicat întrutotul poeziei şi pamfletului. Dar, i-ote aici informaţie de prim "rang"!...

Cică miniştrii au renunţat la 20% din remuneraţie. Ei au semnat declaraţiile pe proprie răspundere prin care renunţă la 20% din salariul net, banii urmând să rămână ca donaţie la bugetul de stat. Reprezentanţii PNL susţin că membrii cabinetului Boc oricum nu-şi meritau salariile pentru că nu au făcut nimic pentru a scoate România din criză.

Eu aş fi puţin mai răutăcios şi aş spune că exemplul miniştrilor guvernului de trei litere (cu diferenţa că nu începe, ci se termină cu "c") nu reprezintă mare pagubă în ciuperci. Dacă reduc toţi funcţionarii cheltuielile cu 20%, se va face economie la buget exact cât are buget Elena Udrea la minister de cheltuit pe "mirobolantele" campanii de promovare a turismului în gol pentru trei semestre din an.

Ei, adică miniştri, au fost numiţi după anumite creiterii. Nu vă gândiţi care cumva ca au fost nominalizaţi să scoată ţara din criză şi că reducerea salariilor lor se simte foarte mult la buget. Nici pe departe. Ei sunt cei care dictează pe ciosvârtă, fie ea şi mai mică acum în criză, dar… Aşadar, miniştrii sunt doar nişte dealeri de afaceri ale unor grupuri de interese mai mult sau mai puţin cinstite, mai mult sau mai puţin de partid. Ei, miniştrii ghidează bani publici către acestea (se ştie cum: licitaţii măsluite încredinţări directe, perdele, scene etc), iar pentru asta sunt remuneraţi la negru (şi nu la Obama mă refer) cu un mic cadou (business la cheie, şpagă, comision). Aştept ca miniştri să renunţe şi la 20% din parandărăt. Aspect ce ar conta clar mult mai mult la îmbogăţirea reală a bugetul de stat.
Citeşte >>

Insomnii


Aş vrea să pot zâmbi din neantul de gânduri,
Dar, mă afund în grimasa durerii de neputinţă,
Îmi doresc să accept furmuseţea unei clipe,
Care întârzie să apară.
Aş vrea să vreau...
Dar gândurile dorinţei s-au împrăştiat în univers,
Aş vrea să cresc în ochii conştinţei,
Însă, nebunia comparaţiei îmi induce:
Furnica e un uriaş!

Aş vrea să mă retrag într-un somn infinit,
Dar ochii nu acceptă greutatea pleoapelor,
Îmi caut speranţa în cutia Pandorei
Şi, totuşi, nu e acolo...
Aş vrea să uit,
Dar fantomele trecutului mă copleşesc,
Aş vrea să mă arunc în ghearele visării,
Dar infinitatea cerului mă îmbie
Să nu mă pierd în uitare.
Citeşte >>

Idilă de-o vară

Nu ştiu ce s-a terminat mai întâi idila mea de-o vară. Probabil că idila. Vara nu am mai văzut-o de-atunci. M-am trezit în toamnă...


Te provoc din cuibul de vise,
Ale nopţilor pline de vară,
Când ne găseam alinare de seară
Şoapte cu tâlcuri precise.

Amintiri ce-altădat` erau printre vise,
Sunt sterpe, uitate în vară,
Nu mai îmi aflu alinare de seară
Fire de sentimente aprinse.

O idilă-n războiul de vise,
Doar atât a rămas peste vară,
Tomnatic, descopăr alinare de seară
Îngeri căzuţi, cu aripi ucise.
Citeşte >>

Pentru Alina!

Aş vrea ca tatăl Alinei să nu ştie nimic, iar toată situaţia să îşi capete rezolvare
Citeşte >>

sâmbătă, 29 august 2009

Iubire şi politică!...


Ce are politica cu iubirea, mai ales la distanţă? Eu zic că are, iată şi demonstraţia!...

Din ciclul: “Nu te arăta disperat, demonstreaz-o!”:

O armată de oameni dacă ţi-ar spune cât ţin la tine nu ar fi suficient, dar asta nu însemnă că în Armată nu se face trafic de influenţă;

Sunt poate un prostănac că am investit sentimente într-o relaţie, dar asta nu înseamnă că unii candidaţi ai PSD nu pot să îşi mai păstreze etichetarea;

Oricâtă dragoste aş investi, nu ar ajunge, dar nu mi-e ruşine nici cu declaraţiile de iubire dintre o blondă cam turistă şi un greiere de la partid;

As vrea să sădesc sămânţa iubirii în golul inimii tale, să crească ca iarba în sufletul tău, dar tare mi-e teamă că tot se găseşte vreun prim-ministru să o cosească;

Aş vrea să-ţi şoptesc printre şuviţe cuvinte de dragoste pe care să le auzi numai tu, dar asta nu însemnă că musca nu va patina pe chelia vreunui preşedinte;

Oricum şti că pentru tine aş răsturna şi munţii, dar asta nu ar fi suficient să se termine autostrada dintre noi;

PS: Voi continua cu demonstraţia...
Citeşte >>

vineri, 28 august 2009

Aronganţă de libertin!

Voi spune doar că într-adevăr mi-am luat o aroganţă. Aroganţa de a fi liber într-o ţară ocupată. Mult prea ocupată. Există însă şi lucruri care te eliberează de realitate.
Aseara, după o zi tristă şi fadă în care nu mi-a ieşit nimic, m-am gândit că ar fi bine să beau o bere şi să ascult nişte rock. Astfel, m-am dus la Britania, singura cârciumă de profil de prin centrul Braşovului. Îmi comand o bere şi încerc să o savurez. Nu apuc însă să sorb o inghiţitură, că ritmul unui heavy metal autentic menit să mă încarce energetic începe să fie poluat de o manea autentică. Nu pot să spun ce melodie şi cine cânta. Nu de alta dar nu mă pricep. Însă am remarcat faptul că nişte puşti, la vreo trei mese depărtare de mine se distrau copios pe seama faptului că pe telefonul de fiţe pe care îl avea unul dintrei ei in dotare suna la maxim un Guţă, Salam sau dracu ştie ce pehlivan de mahala. Am spus doar că nu mă pricep. Cu siguranţă, băieţii greşiseră crâşma, astfel încât căutau să-şi răzbune condiţia de gafeuri prin epatare, enervând până şi pe barmaniţe. Care, nu au stat mult pe ganduri aruncând în luptă un Rammstein de toată isprava, la un volum ceva mai consistent. Văzând că nu răzbesc în impunerea stilului lor melodic, adepţii manelelor s-au retras în plină „glorie”, lăsându-şi consumaţia doar pe jumătate terminată. Rock-ul i-a înfrânt. M-am retras apoi (după ce am băut satisfăcut berea) şi eu la o plimbare pe Republicii, cel mai pietonal bulevard al oraşului.
Terase pline, vinuri, bere, pizza, puhavi şi normali, fiţe sau discuţii normale. Un amalgam de viaţă. Măcar nu a murit viaţa de seara a Braşovului. Pe la mijlocul bulevardului în contrast cu house-ul sau muzica de petrecere de la terase, îmi mângâie urechea nişte acorduri cunoscute de chitară. Era un băiat pe care nu-l cunoşteam în peisaj. Însă se juca al dracului de bine cu degetele pe corzile Ghibson-ului electric parcă al mai celebrului soloist de pe Republicii (toţi braşovenii ştiu despre cine vorbesc - brunetul cu plete de la intersecţia cu Bisericii Române). La un moment dat, tânărul cu pricina îşi scoate dintr-o hus chitara proprie şi construiesc ad-hoc un duo live de se adunaseră trecătorii mai ceva ca la concertul Madonnei. Exagerez desigur, dar mulţi dintre trecători, dintre care mi-a atras atenţia un american mai puriu şi cu doi câini care s-a arătat foarte încântat de ce auzea. Şi eu de altfel am ascultat cu plăcere un Hotel California, Layla şi alte rock-uri clasice. Am rămas plăcut surprins de măiestria celor doi, iar timp de vreo oră am rămas să ascult concertul, implicându-mă pe ici pe colo cu un acompaniament oral la melodiile care încă nu le-am uitat versurile. Am uitat şi de tristeţi şi de maneliştii din Britania. O adevărată terapie prin sunet şi muzică bună. Rock-ul a învins.
Citeşte >>

miercuri, 26 august 2009

Încă un strat de asfalt plutitor!


Traficul pe tronsonul II al ocolitoarei municipiului Braşov este închis în această săptămână. Asta, pentru că artera va fi din nou asfaltată, în ciuda faptului că şoseaua a fost inaugurată în urmă cu numai o lună.
La doar două zile dupa ministrul Dezvoltarii Regionale şi Locuinţe, Vasile Blaga, a inaugurat capătul dinspre DN 13 al transonului doi al centurei ocolitoare a Braşovului, asfaltul s-a şi stricat. Şoferii au fost rugaţi să circule cu doar 5 kilometri pe ora, doar pe una dintre cele doua benzi, deoarece, pe o porţiune de aproximativ 70 de metri, pământul şi pietrisul de sub asfalt s-au surpat.
Intersant este că pentru atare întâmplare, autorităţile au găsit şi o explicaţie, patronul firmei constructoare, Confefa, şi primarul oraşului, George Scripcaru, explicând că se aşteptau la aşa ceva, având în vedere că pânza freatica, în acea porţiune, se afla la doar 30 de centimetri adancime. Ceea ce nu înţeleg este de ce nu s-au luat măsuri sau se merge în stil pompieristic. Mai ales că sunt pompaţi în această porţiune de doar 6 km peste 21 de milioane de euro cu tot cu expropieri, bani proveniţi majoritar dintr-un împrumut public.
Din câte ştiu eu, nefiind un fan al domeniului, un proiect tehnic presupunea şi un studiu geodezic, pe baza căruia ar fi trebuit să fie construită infrastructura şoselei. Cred că şi romanii cunoşteau asta, dar acum vreo câteva mii de ani, ca dovadă că drumurile lor au rezistat până azi.
Ca să dreagă busuiocul, Scricaru şi colaboratorul său în ale şoselelor surpate au spus că mai trebuie un strat de asfalt, că ala care s-a surpat era de uzură şi că a fost turnat, aşa de sanchi, să vadă dacă “prinde”. Şi nu a prins, că doar s-a văzut
Lucrările de reparaţie includ construirea a cel puţin doua puţuri colectare pentru apele freatice, care vor fi terminate până luni. Eu nu înţeleg totuşi de ce nu le-au facut de prima dată. Au mers ca orbii, pe încercate! Măcar nu se făceau de râs pe barba noastră, a contribuabilului. Probabil că din dispreţ faţă de noi, din nevoia de imagine electorală sau din graba de a se înfruptă din bani publici. Mulţi bani publici pentru un petic de asfalt plutitor. Mă aştept astfel ca după încă o inaugurare, pânza freatică să câştige. Nu de alta dar pare puţin mai deşteaptă decât asfaltoteii Primăriei.
În schimb, Braşovul va avea de pierdut. Oraşul va fi din nou cucerit de trafic greu pe ruta cunoscută Harmanului-B dul Gării-str Aurel Vlaicu-str Stadionului. Asta, pentru că nişte incompetenţi îşi fac treaba jucând baba oarba asfaltică pe banii noştri.


UPDATE
Cam aceleaşi lucruri care se intămplă la nivelul administrării banului public pentru asfalt scrie şi Răzvan Popa
Citeşte >>

luni, 24 august 2009

Fad sau... spiritual!?


Lipsa unui sistem de valori, de fapt, inversarea lui, ci doar ale unor modele de conjunctură informaţională (nu vreau să dau exmple, le ştiţi cu toţii), ne îngroapă în fals, în alegeri materiale, în locul unui câştig spiritual. Nu mai există răbdarea şi logica alegerii consistente, culturale, sentimentale, spirituale, care există în mod natural prin ceea ce ne detaşează ca oameni, care tindem spre împlinire, spre perfecţiune la urma urmei. Totul se face la repezeală, comod, la nivel de trend. Tindem spre o fericire aparentă, înjositoare de cele mai multe ori, în locul unor afectivităţi reale, bazate pe sentiment împlinit, profanându-ne pe noi înşine înainte de a avea un mormânt, la care folosim lopeţi ale propriilor alegeri săpându-l. Nu ne mai respectam nici măcar pe noi înşine, intrând în situaţii stânjenitoare pentru factura umană, dar devenite între timp obişnuinţă. Am ajuns să pierdem până şi cele mai elementare noţiuni de umanitate, adică am rupt din calităţile noastre, a celor ce ne numim oameni. Nu mai simţim, doar credem că facem lucru acesta. Ne cufundăm în deziluzii artificiale, în minciuni, inducându-ne în eroare pe noi înşine despre ceea ce simţim, cum trăim şi despre valorile vieţii. Suntem din ce în ce mai superficiali şi ne complacem în asta. Am uitat să apreciem frumosul, preferând ceea ce e la „modă”. Uităm, aşadar, de ce avem nevoie, de idealurile noastre interioare. Ne complacem în efemeride, alegem să fim muritori fără de viaţă, uitând de împliniri spirituale, sentimentale, chestiuni de unicitate. Spiritul nu se schimbă, ne împlineşte. Doar noi ne schimbăm odată cu vremea, după cum bate vântul.
Din fericire, nu am căzut toţi în capcana vremurilor. Din pacate însă, numărul celor care ştiu să trăiască e în scădere. Aceştia, puţinii, pot simţi unicitatea nostră ca oameni, dar şi clipele de fericire...
Citeşte >>

duminică, 23 august 2009

Moara de vise


Licăr de raze pe obraji pământii,
Mă înşfacă amintiri neatinse,
Mireasmă fragedă, de amaruri târzii,
Te-aştept să vii... amurguri nestinse.

Nopţi putrezite-n amintiri diafane,
Mă cuprinde cu braţele prinse,
Jind desuet, de fete morgane,
Te vreau să fii... dimineţile ninse.

Bipuri tăcute, hăuind a sonar,
Le aud în cadenţe precise,
Imagini de mute în ritm de bazar,
Te pierd fără sens... speranţe ucise.

O inimă zboară, înfrântă şi slută,
Mă topesc în abisuri încinse,
Aspiraţii-n deşert pe chip mă sărută,
Te-arunc neural... în moara de vise.
Citeşte >>

sâmbătă, 22 august 2009

Frânturi de sleială


Cioturi de inimi îmi sfâşie pieptul,
Spasm cadaveric,
Rămăşiţe de suflet mă bântuie sumbru,
Strigoiul coleric,
Amorul pierdut se admiră în umbră,
Epitaf misteric,
Oglindiri de lacrimi îmi inundă pupila,
Plânset eteric!

Oboseli cumulate îmi arată nurii,
Vis hăituit,
Panici de ură scurmă prin ganduri,
Un simţ siluit,
Rotunjimi visătoare într-o lume pustie,
Suvenir plăsmuit,
Imagini lacustre înecate în coşmar,
Somn asfinţit.

Peisaje terne în luciu lugubru,
Cuget chinuit,
Regrete pierdute într-o spumă de mare,
Sentiment ofilit,
Cadavrul iubirii se mişcă agale...
Emisar nepoftit.
Noduri amare îmi întunecă mintea,
Calvar infinit!
Citeşte >>

joi, 20 august 2009

Eu versus tehnologia SMS-ului


O chestie drăguţă, cu ghilimele de rigoare, care am păţit-o pe pielea mea de veşnic naiv, m-a făcut să mă gândesc serios în ce măsură ne afectează tehnologia. De fapt ne inghite cât ai zice peşte în anumite momente. Practic, am primit în premieră, primul "verde" prin SMS din partea femeii iubite. Cam josnică treaba, dar foarte eficientă pentru ofertant. Nici măcar nu poti să zici un "mulţumesc" live. Eventual, tot prin intermediul aparatului tehnologic, îţi poţi exprima nişte "de ce" - uri personalizate. În capătul celălalt s-ar putea să nu te bage nimeni în seamă. Apoi, mai există suferinţa. Nici pe asta nu o poţi controla prea mult. Şi, nu are nici vreo parte tehnologică.

Aş vrea ca suferinţa mea să fie un aparat electronic. I-aş scoate bateriile sau aş închide-o. Şi, când vreau să simt că "trăiesc" şi că sunt uman, îi mai dau un pic drumul la durere, să îmi aducă aminte cât sunt de imbecil că am ajuns să sufăr şi să nu mai fac niciodată. Ei, aş! Nu m-am învăţat încă minte!
Apropos, cred că suferinţa mea are bateriile iepuraşului din reclamă. Are şi putere şi ţine şi mult. Îmi va trece, nu e asta problema.

Însă, dacă prin intermediul unui banal telefon mobil, tehnologie inventată pentru a uşura comunicarea la distanţă, se întâmplă practic exact învers, unde se poate ajunge? Un SMS prin eter şi s-a oprit comunicarea. Tehnologia folosită astfel, aruncă în neant până şi ultima fărâmă de umanitate, de relaţii interumane, de respect faţă de sine şi persoana de lângă tine. Îi aruncă la coş pe Freud, Kant sau Hegel. Chiar şi Nietzsche s-ar simţi "puţin" mai deprimat.
Totuşi, cineva m-a liniştit. Mi-a spus că sunt "trandy" despărţirile prin SMS.
Şi, eu în cerbicia mea de naiv credeam că acum, pe timp de criză, sunt la modă căsătoriile din dragoste...
Citeşte >>

marți, 18 august 2009

În continuarea inimii mele

Un crâmpei de romantism, dint-o poezie, din păcate, de-a mea:

Mi-e inima-npietrită-n lacrimi,
Mi-e sufletul abscons în ipostaze,
Mă plâng în neştire şi-mi spun: nu-i aşa!
Mai bine mă plec în emfaze...

UPDATE
Îmi ţipă dureri, cu greu suportate,
Încerc în zadar să lupt cu orgoliul,
Îmi răzbate un puls de mândrie, în van,
Căci patetismul mi-a prins portofoliu.

Fără-ndoială mă complac în emoţii,
Fără trăiri definite, doar haos,
Fi demn, îmi strig, scrâşnind printre dinţi,
Findcă durerii s-a mai pus un adaos.

Mi-e inima inima-npietrită-n lacrimi,
Mi-e sufletul rătăcit pe-o cărare,
Mă chinuie gândul, nu-i chip de amintire,
Iar totul se pierde-n uitare...


Poezie dedicată unui "chip de lut" cu menţiunea: Se vede treaba că iubirea e ca o sageată de Darts. Nu nimereşti întodeuna la ţintă :)
Citeşte >>

luni, 17 august 2009

„Robocop” revine... cu mesaj de la „Zeus”!


A înviat Stolo! Nu mai auzisem nimic de el, de ceva timp. Nici o demisie, nici o renunţare. Nimic.
Recent, însă, acesta a revenit în prin plan şi dă cu bâta în balta... PD-L.
Ca prim-vicepresedintele PDL ce se găseşte, Theodor Stolojan susţine că Guvernul a procedat greşit mărind bugetul Ministerelor Tineretului şi Turismului, deoarece nu se poate vorbi de solidaritate când unii miniştri cheltuie "în neştire" bani pe activităţi festiviste. "Nu poţi să accepţi asemenea lucruri indiferent cât de necesare sunt asemenea cheltuieli festiviste", a remarcat Stolojan.
Bineînţeles că, mesajul acestuia, deşi ar părea surpinzător, având în vedere că vine din partea unui lider democrat-liberal şi este îndreptat spre alţi lideri PD-L, are şi niscaiva mesaje subliminale.
Criticile celui mai mare răzgândac din istoria României sunt un fel de a atenţiona că “gata cu chefurile, că ne prind aştia!”
Pentru a înţelege mai clar mesajul trimis de Stolojan, ar trebui să ţinem cont şi de recentele scandaluri, cu implicări ministeriale. Filmul cu scene de doi bani, dar care au costat cateva sute de mii de euro aruncaţi pentru campania fiicei lu` tata, Eba, la europarlamentare, în care scenariu şi regia a fost semnate de Monica Ritzi. Scandalul, finalizat la nivel mediatic, nu are prea mari şanse de rezolvare sau rezoluţie ori vreo etichetă oficială de vinovăţie îndreptată împotriva fostului ministru, cu urmări penale. De asemenea, controversele legate de Elena Udrea în gestionarea fondurilor Ministerului Turismului, aflate în cercetarea unei comisii parlamentare. Toate acestea trimit într-o postură nu tocmai plăcută din punct de vedere electoral pedeleul prezidenţial. Şi se apropie cu paşi repezi alegerile.
Practic, Stolo le arată pisica celor din Guvern, chiar şi lui Boc, că doar el conduce sau ar trebui să conducă inclusiv chindiile organizate din mulţi bani publici ale celor două ministere, atestând că nimeni nu e indispensabil, atâta timp cât interesul băsescian este cel care dictează. Aşadar, nu îl văd bine nici pe Boc, nici ca prim-ministru (nu îl vedeam bine oricum, de cele mai multe ori netrecând nivelul de înălţime al biroului), nici ca şef de partid, dar nici pe Udrea. Asta dacă nu îşi revin pe cale imagistică să poată să-i facă campanie lui „Zeus”.
Citeşte >>

duminică, 16 august 2009

Au şi arabii “cruciada” lor...


No, fiţi atenţi, ce imi scrie unu comentariu pe blog! Culmea e că intervenţia a fost făcută la o chestiune nostimă, din care am tras concluzia că mi-e dor de munte.
Şi, anume, un anume dr_noreddine spunea...
“أنا أدعوك للنجاة بالعودة إلى الله و إلى رسوله محمد قبل أن تفوتك الفرصة I invite you to escape to return to God and His Prophet Muhammad to miss the opportunity before”
.
Să înnebunesc şi alta nu! Oricum, cred că a tradus omul ceva aiurea în engleză, dar am înţeles destul de clar mesajul. Din cate ştiu eu, “to miss the opportunity before” ar insemna a pierde ocazia dinainte(iertaţi-mi ignoranţa în ale englezei de baltă). Totuşi remarc că au şi arabii "cruciada" lor. Şi nu împotriva americanilor, cum se tot spune pe la TV (aluzie la celulele teroriste cautate prin lume şi petrol de către armatele SUA). Mă rog, nu toţi arabii, unii dintre ei, cum ar fi şi dr_norredine ăsta.
Eu cred că e arab, după scris, deşi aş putea spune că nu mă pricep, câtuşi de puţin.
Cu siguranţă nu e evreu. Asta, probabil şi pentru că menţinează de profetul Mohamed în intenţia sa de mă convinge.
Poate e vreun terorist rebel de la la vreo Al Qaeda internaută. Sper să nu facă “BUM!” sau "FÂSSS!" pe aici pe blogolume sau, mai rău, prin calculatorul meu. Ori, omul chiar ar putea fi un propovăduitor al Coranului lui Mahomed şi, vrea să încerce marea cu sarea. Ce n-au reuşit cruciaţii, să creştinească popoarele arabe, să izbutească arabu` cu noi. Măcar, aşa de sanchi, cu noi românii, dacă tot ne aflăm în criză. Cu Europa, ceva mai târziu...

PS: Curios, aştept reacţii şi păreri despre cine şi ce se află în spatele acestui mesaj. Eu nu am reuşit să aflu încă, decât că nu sunt singurul. Asta, în ciuda faptului că am fost sfătuit de o bună prietenă să stau pe curu` meu, să nu stârnesc vreun scandal religioso-fanatic pe aceasta tematică.

Citeşte >>

sâmbătă, 15 august 2009

Cu ţara... îi e mai greu lui Băsescu!


De-a lungul vieţii, preşedintele Traian Băsescu a demonstrat că poate să conducă aproape orice. Un vapor, un partid, afaceri de „succesuri”, Bucureşti (cu unele „bube” în ceea ce priveşte eficienţa), grupuri de interese, mogulii buni, iar, recent a dovedit că poate să conducă şi un tractor...
Aflat în vizită de lucru pe platforma industrială Roman din Brasov, preşedintele Traian Basescu a ţinut să demonstreze, în direct la televiziuni, că ştie să conduca şi o măgăoaie agricolă. Preşedintele Traian Basescu a mers să vadă primul lot de 25 de tractoare Universal 650 Crystal care vor fi exportate în Egipt, produs de fabrica ex-candidatului PD-L pentru deputăţie, Ioan Neculaie. Preşedintele s-a urcat în cabina unui tractor, alături de reprezentantul firmei egiptene, Ahmed El Said, a pornit motorul tractorului, declarandu-se multumit de felul în care se prezinta noile utilaje agricole produse la Braşov.
Aşteptăm cu nerăbdare un Băsescu călare pe o mătură, care ar putea să facă şi lucrul pentru care a fost ales: Să conducă ţara aflată în derivă. Slabe şanse însă. Nu pare să aibă calităţile necesare să o readucă pe linia de plutire. Mai ales că ţara nu semănă cu un vapor. Deh! Cu ţara... e mai greu.
Citeşte >>

joi, 13 august 2009

Gata cu golăneala!


Poate pentru prima dată în istoria sa miticista, Emil Boc, adică acualul premier - pentru necunoscători, pentru ceilalţi doar un biet chiuaua al preşedintelui Băsescu -, are dreptate: “Statul trebuie reformat. Gata cu golăneala!”.

După o şedinţă recentă a Guvernului, Boc a găsit soluţia miraculoasă împotriva crizei economice: marea concediere. Miniştrii cabinetului Boc au anunţat, rând pe rând, ce agenţii din subordine desfiinţează sau comasează şi câţi funcţionari vor fi puşi pe liber. Din societăţile aflate sub oblăduirea Ministerului Economiei vor pleca circa 10.000 de oameni, iar de la Interne peste 1.200 de posturi vor fi eliberate, susţin minişteriabilii. La fel şi prin alte ministere.
Potrivit premierului, dincolo de reducerea lor numerică, "avantajul major constă în economia care se va face la bugetul de stat prin preluarea veniturilor agenţiilor care aveau venituri proprii... Gata cu asemenea golăneală! Îmi cer iertare pentru folosirea acestui cuvânt. Dar este într-adevăr o cheltuială abuzivă a banului public", a mai declarat premierul. Vor urma să fie trimişi în concedii fără plată şi alte câteva zeci de mii de funcţionăraşi publici de prin teritoriu. Vor râmâne binînţeles în sistem doar cei cu PCR (Pile, Cunoştiinţe şi Realţii), în general oameni pe care nu-i interesează prea tare calitatea şi eficienţa muncii pe care o prestează pe postul pe care a fost angajat. Restul vor îngroşa şatatele de neplată ale celor peste 300.000 de agenţii economice surpate până la faliment de către acelaşi Guvern. Adică, vor îngroşa numărul şomerilor.

Bineînţeles că nepoata domnului Boc îşi va păstra locul de muncă. Asta, pentru dăruirea, calitatea, priceperea şi eficienţa în câmpul muncii. La fel se va întâmpla şi cu ceilalţi piloşi care vor rămâne în sistem. Vor acţiona ca un tot unitar exact pentru cetăţean. Mai vivace, mai eficient, mai economic, cu spiritul omului care îşi face datoria faţă de ţară!... Pe dracu! Va fi un fel de pleacă ai lor, rămân ai noştri! Adică, doar cei care participă, cu acte în “regulă”, la golăneală, vorba premierului Boc.

Başca, prin măsurile anunţate, cu atât de mare tam-tam de politrucii băsescieni, se vor face economii la buget de vreo 52 de milioane de euro, adică fix cu 23 de milioane mai puţin decât are Elena Udrea la dispoziţie pentru perdele, şmenuri, slogane, şuşanele pe la Minister, doar pentru anul în curs. Halal economie la buget!

Din câte ştiu eu, există o vorbă pe la noi: peştele de la cap se împute! Economia ţării nu funcţionează pentru că sunt prea mulţi funcţionăraşi care nu ascultă ordine de manevre clientelare, ci din lipsa unor măsuri concrete. Măsuri ce ar trebui luate de un Guvern citov şi responsabil. Pe care îl conduce “onor” exact domnul Boc (de altfel, ştim cu toţii cine conduce Guvernul – n.a.).

Aşadar, dacă ar avea puţină demnitate, Boc & co. ar trebui să ne lase, să plece de acolo! Gata cu golăneala. Să emigreze, chiar şi în Congo! Dar, nu cred că o va face. Pentru că avem o ţară demnă, cu demnitari, dar fără demnitate.
Citeşte >>

miercuri, 12 august 2009

Ciobani pe fugă






















E cât se poate de real. Eu i-am pus pe fugă. Dar nu de mine, ci înspre locul în care mă aflam. Odihnindu-mă, cu o ţigară în buză, la umbra unuia dintre ultimii arbuşti dininte de urcuşul pe vârful Ciucaş, i-am pus pe alergat pe ciobani. Oamenii, luându-se cu vorba şi cu sticla de rachie, uitaseră să mai păzească oile şi le-au cam pierdut din vedere. De câteva ore bune le căutau de zor pe crestele Ciucaşului. Le pierduseră prin zona Babarunca (destul de mult de mers până unde eram eu). Când m-au văzut, au început să strige. Urlând din zare dacă nu am văzut nişte oi şi le-am comfirmat suspiciunile că trebuie să le fi văzut, au rupt-o la fugă spre mine de parcă ar fi vazut pe Dumnezeu. Apoi, am înţeles de ce se grăbeau aşa. Nu pentru oi, ci pentru că unul dintre ei era fumător. Al naibii moş să fi văzut ce viteză a avut când m-a văzut că pufăi a tutun. Era cu mult în faţa tinerelului... Mi-a cerut o ţigară şi am stat niţel de vorbă.


PS: Mi-e dor de sentimentul de eliberare pe care ţi-l dă muntele...
Citeşte >>

marți, 11 august 2009

Serviciu de informaţii în sprijinul electoral al lui Băsescu!


Un serviciu de informaţii, respectiv Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, îşi desfăşoară activitatea pentru al proteja pe preşedintele Băsescu. Care, de altfel, fie vorba între noi, îl şi patronează, între un „Nu” şi „Da” de răzgândac pentru candidatura sa la alegerile prezidenţiale.
O dovadă pentru cele ce am spus mai sus o reprezintă ideea implicării Serviciului în procesul de vot întru liniştirea lui Băsescu. STS ar putea monitoriza prezidenţialele, la propunerea PD-L, după ce preşedintele a propus acest lucru Guvernului.
Adică, actualul preşedinte, sigur că va candida, astfel încât îşi doreşte o siguranţă. Măcar atât cât să interzică metoda fraudării alegerilor prezidenţiale prin turism electoral al duşmanilor politici. Pentru Băsescu şi „partidul meu” (chestiune declarată la o emisiune recentă a postului public, deşi prerogativele constituţionale de preşedinte nu îi arogă dreptul de a avea partid, ceea ce s-ar numi că suntem încă în comunism) se pot face mişculaţii. Că doar STS garantează siguranţa informaţiilor electronice. Ori, credeaţi că serviciile lucrează pentru ţară?... Totuşi, electronic, pot fi fraudate alegerile mult mai uşor. Dar asta este o altă poveste...
Citeşte >>

luni, 10 august 2009

Fabula "Porcul şi bradul", la Moeciu


Chiar dacă sună a fabulă, nu e vorba despre nici un fel de fabulaţie. Este cât se poate de real. Brazi au fost înlocuiţi cu... porci la Moeciu. Chiar dacă pe acolo nu se mai face mare brânză, deşi odată ciobanii din zonă erau renumiţi pentru acest lucru (brânza e mai ieftină la Metro – n.a.). În ziarul de interes judeţean, Transilvania Expres, singurul de altfel care mai punctează cât de cât la vânzări pe piaţa braşoveană, ni se povesteşte cum că se taie pădurea la Moeciu. Adevărul că se taie cu folos pentru unii, iar pentru alţii, care vor şi ei să înfrupte, mai puţin. Cât despre pădure, în nici un caz nu prea are de câştigat. Porcii... da!
Practic, este vorba despre un scandal între un fost şi actual preşedinte al composesoratului din zonă. Unul dintre ei, Petru Gârbacea, adică ăla vechi, acuză că pădurea a fost tăiată ilegal sub administrarea noii conduceri a asociaţiei proprietarilor din composesorat şi că s-au încălcat prevederi din statut, când a fost convocată o adunare generală şi a fost schimbat de pe funcţie, în favoarea lui Gheorghe Bejan. Başca, Gârbacea acuză că s-a inventat şi o nouă ştampilă, dar care nu are aceleaşi însemne. Dacă pe timpul său se exploata pădure sub sigla - „cerb si un brad”, mai nou se face sub auspicile “cerb şi un porc”. Iar "porcul" este acuzat că îşi ia partea leului din beneficiile oferite de situaţia administrativă în care se află. Se poate observa, totuşi, că "cerbul" nu atestă o stare emoţională conflictuală, fiind deosebit de calm şi trăind în linişte şi pace cu celelalte animale din pădure.
Făcut incompatibil de către Gârbacea, preşedintele mai nou, Bejan, contratacă, explicând că el are toate peiorativele în dotare şi că „porcul” are toate drepturile asupra „bradului” de pe ştampilă, neexistând nici un fel conflict de interese. Asta, chiar dacă are o funcţie şi la Ocolul Silvic, adică el taie şi „spânzură” copacii de pe acolo, cu aprobarea fix a „porcului” de pe ştampilă.
Ţinând cont că există, cel puţin la nivel teoretic două asociaţii cu aceiaşi proprietari, iar „bradul” contestă apariţia „porcului”, pe fir au intrat şi băieţii de la corpul de control al Ministrului Agriculturii, care au început verificările privind activitatea Composesoratului de Pădure şi Păşune Moieciu de Jos şi Sus. Probabil că aceştia vor aplana conflictul, iar „bradul” şi „porcul” vor ajunge la mica înţelegere. Măcar să clarifice a cui e brânza mai mare. Cu toate că o asociere reală între brad şi porc se face cam pe la Crăciun, şi, atunci, bradul este împopoţonat cu globuri, bomboane şi artificii, iar porcul este garnisit eventual cu un măr în gură.
Citeşte >>

duminică, 9 august 2009

Dor de ploaie


Pe al meu umăr coboară roua, dimineaţa:
Dulce şi amar, atingeri efemere.
Un somn neatins în strop de amintiri,
Un dor nebun de ploaie, ce piere în durere...
Atingeri efemere.

O lacrimă şoptită secătuie în mine,
Apariţii deşarte de paparude nebune.
Broboane fierbinţi în dureri neîncepute,
Doar un gând, în deşert, începe să tune,
Paparude nebune.

Crâmpeie de sunet sunt agresiuni lascive,
Vocalize pierdute de-un suflet efemer,
Dispar în eter gânduri amare:
Păduri deochiate şi o umbră de cer...
Suflet efemer.

Singurătăţi ascunse în carapace de-oţel,
Circumvoluţiuni ocupate de doruri adânci,
Sinapse obosite sunt udate de ploaie,
Ar vrea să asculte, mai vor un atunci...
Doruri adânci.
Citeşte >>

sâmbătă, 8 august 2009

Moment poetic: Speranţa unui deputat!


Un profund imaginar,
Pe al patriei altar,
Spune ca din întâmplare,
Pe un vot de-al oarecare,
Se gineşte o speranţă,
Ce se satură de viaţă
Şi... se face deputat.

Şi, marcând un teritoriu,
Preluându-şi portofoliu,
E avidă, minte-n gard,
Că votantul e retard
Şi nu merită nimic
Doar a tras un vot la plic,
Să se facă... deputat.

Nu-i nimic, dar vis-a-vis,
Mai mult poate din plictis,
Megieş ca din neant,
Un amic patriotard,
Vrea s-o pună de-o chindie,
Să iasă o chiţimie,
De vreo câţiva euroi.

Că sunt publici banii, se ştie,
La atare chiţimie,
Ca speranţă, se gândeşte,
Că mai are balta peşte,
Nimeni n-ar muri sărac,
Dacă ar mai pune ea un crac,
Izmenind un deputat.



PS: Un moment poetic, dedicat intrutotul net-ului. Pentru că există! Aşa, nu mai poate să mai imi arunce cineva şerveţele, frânturile de hărtie, eventual coliile, ori să mi se "prăjească" vreun hard, pe care scriu versuri...
Citeşte >>

vineri, 7 august 2009

Un meci făcut de scoţieni, dar câştigat de... Steaua


Ce meci prost! Am cam pierdut timpul. Nu sunt un profan dar nici fan înrăit al urmăritului de meciuri, însă, la dracu`, ţin şi eu, ca tot românul mai vechi pe aceste meleaguri, cu Steaua. Mai ales, când joacă cu alţii, de prin alte ţări. Însă, meciul de aseara m-a dezamăgit. Nu şi rezultatul, care, după părerea mea, a fost obţinut cel puţin curios.
Oricum, a bătut Steaua cu 3-1, fără să aibă nici o ocazie, decât după ce a dat cele trei goluri, fiind condusă la pauză de puştii de la Motherwell. Asta, în contextul în care scoţienii au atestat un joc agresiv, bun, dinamic şi plin de viaţă. Arătau ca nişte antilope impala zeflemitoare pe lângă mai experimentaţii Petre Marin, Baciu (care s-a cam încălţat cam sus, având în vedere modalitatea cu care punea un stop), nu mai spun Ghionea (un gafeor extraordinar, în contextul în care este curtat de italieni). Poate chiar şi faţă de Bănel Nicoliţă, motherwell-şii au atestat că au mai puţin plămân şi mai multă viteză.
Ideea este că, odată cu calificarea, nu se rezolvă încă problema Stelei. Mai ales că l+au pierdut şi pe Goian. Rămâne e văzut...
Citeşte >>

miercuri, 5 august 2009

Instituţia paparudelor guvernamentale!

În plină criză financiară, Guvernul României a mai decoperit o găselniţă instituţională, menită să pape bani publici, mulţi bani publici. Practic, în ciuda ploii, dar ca efect apă de ploaie, a fost inventată instituţia paparudelor. Şi nu e o glumă. Chiar a fost scornită Administraţia Sistemului Naţional Antigrindină şi de Creştere a Precipitaţiilor, care are ca scop diminuarea pagubelor produse de vreme şi satisfacerea nevoilor de apă. Aceasta va alunga norii, va combate grindina, iar pentru toate acestea vor fi angajaţi aproape 70 de paparude. Pardon... oameni. Care vor fi plătiţi din bani publici pentru asta.
Potrivit Hotărârii de Guvern semnate de prim-ministrul Emil Boc şi contrasemnată de miniştrii Agriculturii, Internelor, Finanţelor, Muncii şi Mediului, din 2010 vom avea trei centre zonale pentru schimbarea vremii.
Aş vrea totuşi să ştiu cine din Guvern va incanta “cărămidă lucitoare...”, şi dacă funcţionează. Mie nu prea mi-a ieşit cât am fost copil. Aş vrea să-i văd pe Videanu sau Pogea, pe un Nimirschi ori Niţă pe post de paparude. Cred că le-ar sta bine.
Boc, Udrea şi Plăcintă au demosntrat că sunt deja. Cred că au talent în acest domeniu, atestând însă că incantanţiile lor nu se referă la ploaie, ci la chiriaşul de la Cotroceni.
Citeşte >>

sâmbătă, 1 august 2009

Ultimul care pleacă din ţară să stingă lumina!


Ce mai zgomot, ce mai freamăt. Râul, ramul şi românul urmăreşte cu interes sau cu dezinteres bătălia surdă pentru Cotroceni. Anticipate, arestări de ochii lumii, demisii, tam-tam, tămbălău, moţiuni, şedinţe, Palatul Victoria, Cotroceni, adunări, Parlament, comisii peste comisii, dureri de cap, pastile şi iar şedinţe. Apoi linişte. Nu s-a întâmplat nimic. Tot nu funcţionează. Se cheltuieşte doar. Din bugetul nostru, al românilor de criză. Că românul este stoic şi suportă salarii înjumătăţite, pensie de-o juma’ de franzelă intermediară, medicamente compensate pe cartelă, agricultură cu sapa de lemn şi tractoare falimentare. Poate îngurgita gaz de lux, benzină, taxe, impozite, forfetare, cât mai multe, electricitate de la dinam, E-uri, apă rece la robinetul de apă caldă, impertinenţă, incompetenţă şi minciuni electorale. De ce nu şi scandal, babe nebune şi vaci violate. Tot românul se lasă manipulat de vocile aleşilor de la radio, televiziune, Palatul Cotroceni, Victoria, Parlament, de Al Jazira, ETA, IRA, de sinistraţi, de ape pluviale şi de baraje neterminate niciodată, de caniculă, de promisiuni.
Numai că unii dintre români preferă să nu mai asculte toate aceste bazaconii de faţadă, ce distrag atenţia de la problemele grave ale societăţii. Îşi i-au bocceluţa şi purced la cules de ciuperci şi căpşuni prin Europa şi la furat lebedele din Viena. Dar nici acolo nu mai e ce-a fost.
Totuşi, nimeni şi nimic nu pare să deranjeze lupta acidă pentru ciolan şi putere de Popaye marinarul a cocoţaţiilor prin funcţii înalte datorate unei bonome ştampile. Nu mai contează cerneala, nu mai contează sudoarea, nu mai contează buletinul omului de rând, omenia, cetăţenii. Doar lupta surdă pentru şefie. Dacă am pleca cu toţii să-i lăsăm aici, se vor mai certa pe locul de la primul termopan al ţării? Probabil că da. Dar, dacă îi lăsăm pe întuneric? Aşadar, ultimul care pleacă din ţară să stingă lumina! Oricum nu mai are cine să plătească factura…
Citeşte >>
Blog Widget by LinkWithin