miercuri, 12 august 2009

Ciobani pe fugă






















E cât se poate de real. Eu i-am pus pe fugă. Dar nu de mine, ci înspre locul în care mă aflam. Odihnindu-mă, cu o ţigară în buză, la umbra unuia dintre ultimii arbuşti dininte de urcuşul pe vârful Ciucaş, i-am pus pe alergat pe ciobani. Oamenii, luându-se cu vorba şi cu sticla de rachie, uitaseră să mai păzească oile şi le-au cam pierdut din vedere. De câteva ore bune le căutau de zor pe crestele Ciucaşului. Le pierduseră prin zona Babarunca (destul de mult de mers până unde eram eu). Când m-au văzut, au început să strige. Urlând din zare dacă nu am văzut nişte oi şi le-am comfirmat suspiciunile că trebuie să le fi văzut, au rupt-o la fugă spre mine de parcă ar fi vazut pe Dumnezeu. Apoi, am înţeles de ce se grăbeau aşa. Nu pentru oi, ci pentru că unul dintre ei era fumător. Al naibii moş să fi văzut ce viteză a avut când m-a văzut că pufăi a tutun. Era cu mult în faţa tinerelului... Mi-a cerut o ţigară şi am stat niţel de vorbă.


PS: Mi-e dor de sentimentul de eliberare pe care ţi-l dă muntele...

1 comentarii:

dr_noreddine spunea...

أنا أدعوك للنجاة بالعودة إلى الله و إلى رسوله محمد قبل أن تفوتك الفرصة I invite you to escape to return to God and His Prophet Muhammad to miss the opportunity before

Blog Widget by LinkWithin