joi, 3 decembrie 2009

Dictatorul însingurat

Ante Scriptum – "Români de ce vă e frică nu scăpaţi! Din 22 de milioane veţi rămîne doar 10" – Mircea Dinescu, "Plai cu Boi"


Adică un fel de răspuns retoric de la mogulaşul pe care l-am zămislit mai devreme, respectiv cu câteva zile înainte:
Tovarăşe Traian Băsescu, vă rog decent nu mai vorbiţi despre comunism. Tovarăşe Băsescu, vă remintesc cu simpatie că atunci când regretaţii Corneliu Coposu, Ticu Dumitrescu sau doamna Doina Cornea vorbeau despre anti-comunism dumneavostră trăiaţi bine. Ca să citez din sloganul ce a făcut furori la fraieri, printre care am facut şi eu parte în 2004, când v-am votat. Tovarăşe Băsescu trăiaţi bine sub pulpana socialistului Iliescu în acea perioadă. Individul care a creat mineriadele. Mineriade pe care, dvs. le-aţi susţinut moral în calitate de subordonat al ,,bătrânei şandramaele stalliniste”, cum plastic îi spunea idologul de la Secu, Vadim. Tovarăşe Băsescu, cuvântul comunism nu rimeză cu decenţa în gura dumneavoastră. La fel cum nu are o conotaţie melodică cuvântul virginitate la o fată de la pagina cinci. Înţeleg necesitatea ( disperararea, în termeni mai simpli ) acţiunii dumneavoastră, dar nu moralitatea demersului. Doresc să vă întreb lucru banal. A-ţi scos mardeiaşii portocalii la luptă. Doriţi ,,revoluţii” portocalii. Dar nu vă întrebaţi de ce Crin Antonescu (PNL), Mircea Goeană (PSD) şi Ciuhandru (PNTCD) s-au aliat? Poate pentru că, tovarăşe Băsescu, în timpul guvernului CDR a-ţi băgat PNŢ-CD în sarcofagul istoriei. Dacă vă mai aminţiţi, tovarăşe Băsescu, în acea perioada a-ţi susţinut faptul că România nu are nevoie de autostrăzi. Apoi v-aţi chinuit timp de patru ani să distrugeţi PNL. A-ţi reuşit parţial. PD-L este o struţo-cămilă, cum ar defini-o Papini, politolog italian pe care nu l-aţi citit măcar pentru faptul că în cinci ani nu a-ţi reuşit ce am făcut personal în cinci ore, să citesct ,,Visul” lui Cărtărescu - un scriitor genial, de altfel, O construcţie politică de genul struţo cămilă de stânga-dreapta cu viraj pe centru. O politică marinărească pe care o practicaţi în dispreţul maeştrilor politoloigi Jean Francois Ravel, Marcel Mauss, Francoise Thom, Hannah Arendt. Tovarăşe Băsescu, a-ţi inventat, ca promotor, maneaua politică. A-ţi adus discursul politic la nivelul ,,pe la spate, pe la spate – aşa vor politicienii ( PDL) toate”. Tovarăşe Băsescu, în urmă cu aproximativ două luni a-ţi dat afară, prin intermediul marelui om de stat – era o glumă – Boc, PSD-ul de la guvernare. Motivul? Că a spus cetăţeanul Nica, de la Interne, faptul că vor fi autobuze electorale. O întrebare, tov. Băsescu – nu au fost cumva acele maşini? Să fie clar, PSD, PNL, PNTCD, UDMR nu sunt formate din heruvimi. Şi acolo lupta pentru putere este dusă aproape de paroxism. Dar, tovarăse Băsescu, Marea Neagră nu este lac rusesc, Grivco nu este doar locul unde se întâlnesc mogulii, doar pentru că a-ţi fost primul acolo, Iar Elena nu este doar Ceauşescu, ci o apropiată de-a dumneavoastră. Tovarăşe Băsescu, dumneavostră vă credeţi un ombusman – un delegat al regelui care investighează plângerile cetăţenilor împotriva fucţionarilor publici. Numai că dumneavoatră vă consideraţi un ,,rege dictator preşedinte ales”. Contradicţie în termeni, tovarăşe Băsescu. Tot, domnule apartcik de partid, a-ţi încercat distrugerea Parlamentului. Pentru cunoştinţa dumneavoastră cel mai vechi parlament din lume este cel din Islanda, Althing, creat în 930. Parlamentul, în general, este o instituţie care de-a lugul istoriei sale a fost mereu criticată pentru defincieţe. Cum ar fi că o mulţime de indivizi plini de favoruri freacă menta pe banii publici. Dar, fiind mulţi în acest sistem, reprezintă garanţia faptului că grupuri de interesese diferite se ceartă, iar adevărul poate ieşi la iveală. Parlamentul – o instituţie inventată de Cuza în România, şi dezvoltată de Carol întâiul la 1866, nu poate fi desfinţată de dumneavoastră. Pentru că Parlamentul, tovarăşe Băsescu, în opţiunea dumneavoastră rimează cu consensul Marii Adunării Nţionale a lui Ceauşescu. Tovarăşe Băsescu, m-am uitat cu amuzament greţos la burtierele televiziunilor ce declamau ieftin ,,Singur împotriva tuturor”. Dumneavoastră v-aţi însigurat. Sunteţi un ,,suprem” cu tendinţe dictatoriale împotriva celor pe care, cu o nonşalanţă agerime, i-aţi minţit de-a lungul timpului. Jos comunismul este egal cu jos camarila băsesciană în anul 2009 după Hristos. Specificare pentru pedeleişti - Hristos nu are carnet de partid.

PS1) Stimate cel mai iubit fiu al poporului portocaliu. În noiembrie 1989 în târgul unde m-am născut - respectiv Botoşani, pe strada Războieni nr. 5 - trei elevi de liceu au fost arestaţi de Securitate pentru împărţirea de manifeste împotriva regimului comunist. Fără să fi făcut acest gest de dizidenţă, am fost unul dintre cei trei arestaţi. Până la căderea regimului Ceauşescu am avut domiciliu forţat. Pentru cei ce îşi amintesc filmele din anii 50- 60- 70 ai secolului – mileniului trecut – partea cu aruncatul tuturor lucrurilor pe podea, spartul mobilei, şamd, am trăit-o ,,în direct”. De aceea nu accept luptele de manea de cartier ale marinarului.

PS2) Fică-mea, ce posedă onorabila vârstă de trei ani şi cinci luni mi-a cerut să-l sun pe Moş Crăciun să-i aducă o planetă plină de prieteni şi o pisică, dar şi o lună ,,mică”. Tovarăşe Băsescu, dacă vă impuneţi din nou stilul dictatorial îmi permite-ţi să emigrez pe planeta lui Moş Crăciun?
Iulian RINDER
ziarist în viaţă

Citeşte >>

marți, 1 decembrie 2009

Trei idei cucuiete!


Trei iezi cucuieţi behăiau de zor a rumeguş în parcare. Stăpânit de o ură de paie, asemeni vieţii sale serbede, după o ceartă cu soţia, pe teme de rituri mănăstireşti, un adept al nepoveştilor a luat drujba tâind capetele din lemn ale cornutelor. Îi ocupaseră locul de parcare. Iar maşina, ca şi nevasta, nu mai stătea într-o rână ca altădată.


PS: Pentru concursul de PA-uri ale lui Călin
Citeşte >>

Îndrăgostit de... amantă!


Da, recunosc, m-am îndrăgostit! Până în rărunchii inimii. Îmi sfârâie călcâiele. Fluturii mi se zbat a libertate în stomac. Un fior plăcut îmi străbate şira spinării. sufletul meu este pătură ce acoperă şi încălzeşte. Declar sus şi tare că îmi iubesc amanta! I-aş cânta şi sub balcon, i-aş povesti de iubire şi de dor... De fapt, i-am povestit multe deja. I-aş recita şi poezii. I-aş spune şi glume, poate aş plictisi-o şi cu pamflete politice. Şi astea le-am făcut deja. Îi place de multe ori cum gândesc. Mi-a declarat asta şi mi-a spus că mai vrea... Iar eu sunt gata să-i ofer totul.

O iubesc din toată inima şi se pare că nici ei nu îi sunt indiferent. Nu mai pot trăi fără ea. De fiecare dată când o părăsesc, pentru scurt timp însă, dorul mă macină şi mă face să mă întorc la ea, mult mai iubăreţ, cu mult mai multe idei năstruşnice, cu poftă de viaţă, de aventură...

Aş vrea să stau mai mult timp cu ea, amanta mea, dar, din când în când, sunt nevoit să mă întorc la nevastă, să nu cumva să devină suspicioasă şi să se supere pe mine. Asta, pentru că ea mă întreţine, îmi dă de mâncare şi are grijă de mine. Asta, chiar dacă uneori devine cicălitoare, greu de digerat şi mă provoacă la multă gândire strategică.

De multe ori, consoarta nu mă lasă să dorm, să zbor, să mă întorc la ibovnica mea. Ţin şi la nevastă, dar îmi iubesc amanta. Deh, dualitatea ipocrită cu care am fost zămislit, ca om. Pe undeva se aseamănă amanta cu nevasta. Necesită cam aceleaşi eforturi din partea mea. Le iubesc pe amândouă, dar în mod diferit. Cum să nu le iubeşti, când sunt atât de frumoase?... Iar, sentimentele mele sunt absolut normale.

Iubită metresă, te părăsesc acum! Mă duc la consoartă! Dar voi reveni mai plin de patos... Aşteaptă-mă! O să-mi fie dor de tine. Pormit!

Legendă:
amanta = blogosfera;
nevasta = presa;

Citeşte >>

luni, 30 noiembrie 2009

M-am umplut de respect


Nu ştiu cum funcţionează prea bine chestiunea asta cu "respectă şi vei fi respectat", dar uneori exprimarea sentimentului de stima pentru cineva nu depinde prea mult de timp şi nici de starea de agregare. Aşa că am să vă povestesc o întâmplare:
M-a sunat cineva la 5.00 dimineaţa, într-o stare eurforică de "invidiat", şi-mi spune:
- Te-am sunat să şti că te respect. Eu sunt beat acum, dar te respect!
- Simţămintele mele sunt mutuale, îi răspund, gândind "...în afară de beţie. Oricum, aş vrea să dorm"
- Nu pe bune, chiar te respect, continuă omul, încercând să nu fie prea dislexic
- Ok, ar trebui totuşi să şti că respectul poate fi declarat şi la ore normale, încerc eu să scap, având ochii împăienjeniţi de somn şi fără prea mare chef de discuţii.

După ce m-a mai umplut de respect încă vreo câteva minute, individul şi-a dat seama că nu prea are cu cine vorbi şi a închis telefonul. M-a sunat a doua zi, cerându-şi scuze că m-a trezit la ora aceea din noapte, aspect care m-a amuzat teribil. Am stabilit amândoi că respectul nu are limită de timp.
Voi cum staţi cu respectul şi dacă sunteţi respectaţi? Aş fi curios în ce fel şi la ce oră primiţi declaraţii de consideraţie şi când vă manifestă astfel de sentimente.

PS: Mi-am amintit de această întâmplare datorită postării lui Mace
Citeşte >>

duminică, 29 noiembrie 2009

În căutarea mogulului salvator...


Ce face criza economică din oameni! Şi berea...
Un coleg în ale presei şi prieten, cu care obişnuiesc să scoatem câteva dopuri de la sticlele de blonde pline şi reci şi cu care m-am întâlnit fix şi de ziua mea la un pahar de vorbă, a descoperit cheia succesului în ale mediei şi a formulat un anunţ menit să-l ajute să-şi găsească un rost în viaţă:

"Tânăr ziarist, încă cu talent, caut mogulaş cu situaţie financiară stabilă pentru colaborare, eventual proiecte de viitor. Ofer obedienţă maximă. Rog seriozitate! TEL: 074....."


De altfel, mass-media din România este absolut independentă. Problema este însă că nu se ştie clar de cine...
Citeşte >>

vineri, 27 noiembrie 2009

Happy birthday to... me!


Azi am îmbătrânit cu un an. Aşa că iau o binemeritată pauză să contemplez momentul... Cu o blondă plină şi rece...:)
Citeşte >>
Blog Widget by LinkWithin