marți, 19 ianuarie 2010

Par anormal? Dar ce ziceţi de ţară?...


Poate sunt eu bătut în cap, dar mi se pare mie că evoluţia noastră modernă pe calea raţiunii nu e chiar foarte citovă. Curios, suntem în mileniul trei şi se pare că relativa comunitate românescă nu a depăşit Evul Mediu. Mai mult, personaje de legendă, subliniez, de legendă, îşi au corespondenţi reali în vremurile noastre.

Păsărica - care în nici un caz nu este un porumbel alb, mai degrabă violet (ptiu, mie chiar îmi place culoarea!) - ieşită pe gura „prostănacului” perdant al alegerilor prezidenaţiale a pornit tăvălugul întrârii României în legendă. Să fiu mai clar. Se pare că Merlin, de fapt vreun descendent sau discipol de-al lui, chiar există printre noi... Şi eu nu ştiam nimic.

Ştiri, emisiuni şi tolk-show-oaie urlă ca din gură de şarpe că Aliodor Manolea este vrăjitorul, pardon parapsihologul personal al lui Traian Băsescu. Discipolul lui Merlin s-a ocupat de ceea ce se ocupă el mai bine, respectiv cu ceea ce se ocupă (nu reţin prea multe despre paranormal), şi a vrăjit electoratul împotriva contracandidatului Geoană, vlăguindu-l de energie electorală.

Parcă mai era ceva pe acolo, prin legendă... Aha! Excalibur, sabia paranormală cu care Arthur a întemeiat Marea Britanie. Bun!... Pe plaiuri mioritice, însă, existenţa Excalibur ar avea o dublă însemnătate. Pe de-o parte sabia ar putea reprezenta cei cinci milioane de români, care au fost extraşi cu forţă de partid şi de stat şi manipulaţi să iasă din bârlogul lor în care se blocaseră de la europarlamentare. Şi asta, pentru a vota cu Traian Băsescu.
Pe de altă parte, sabia care nu este nici pe departe de teapa celei de deasupra capului lui Damocles, ar putea fi reprezentată de Elena Udrea, care doar o mână de rege(încep să înţeleg pornirile dictatorialo-aristocratice ale lui Trăienel) şi nu oricare ci însuşi „cel ales” va mai putea să o scoată de al Guvernare şi de la manevrarea banilor publici, mulţi bani publici, în interes personal sau de grup, după chef. În acest caz Boc ar fi doar o mică teacă şi aia cam scurtă şi repezită.

Numai că, Merlin este un personaj legendar al povestirilor arturiene, create de vechii locuitori ai Marii Britanii. Povestirile nu sunt prea convingătoare în privinţa originii lui Merlin. Unele susţin că tatăl lui Merlin ar fi fost un demon, iar mama o călugăriţă de la abaţia Carmarthen din Ţara Galilor, altele îl arată drept tată pe un soldat. Merlin este persoana care l-ar fi învăţat pe prinţul Artur şi l-ar fi ajutat spre a deveni rege, asta după ce-i prezise măreţia. Finalul povestirilor indică un declin al puterii lui Merlin şi o sporire a influenţei ştiinţei, deci un tranzit de la obiceiurile vechi, legate de magie şi ocultism, la ştiinţa modernă. Merlin este, în acest fel, simbolul unei lumi anacronice care se stinge, făcând loc unei lumi moderne şi raţionale.

Aşadar, ce naiba mă mai mir că ar exista modernism şi raţional în societatea românească de azi. Românica a bătut legenda. Sunt curios dacă va exista şi vreo Inchiziţie? Şi dacă dacă cine o va pune în parctică şi cui foloseşte? Toate cele bune, paranormalilor!
blog comments powered by Disqus
Blog Widget by LinkWithin