Nu ştiu ce-mi veni să postez, dar asta fac. Mă doare-n cotul învăţăturii mele de peste fărâma de viaţă trăită până acum. Şi, mi s-a cam găurit carapacea de broască ţestoasă prevăzută astral, chipurile, pentru protecţia proprie şi personală...
Cultura şi educaţia, promovate separat până şi de tembelii noştri guvernanţi, precum şi factorii incultură, competenţi într-o ţară a dreptăţii pumnului, dau naştere unui concept socio-hilaro-uman: viermii manelari. Aceaştia ne conduc viaţa, manipulează şi sunt manipulaţi într-un sistem carental în manifestări şi mentalităţi, sistemul românesc.
În aceste rânduri voi dezvolta descrierea acestui concept. Asta, dacă nu e prea târziu. Este vorba despre manelism, o „boală” extrem de contagioasă în ţara noastră. Asemeni paraziţilor intestinali, cum ar fi oxiurii, limbricii si tenia, menelele dau năvală pentru a ne umple golurile de cultură, orificiile urechilor, până chiar şi golurile din partea dorsală cu excremente verbale ale unor vituperări frustrante.
Problema nu este reprezentată însă de manele în sine, ci de cei care aplică ad-literam „etica moralia” acestora. Indivizi care se scarpină în nas în scaune de parlamentar, care epatează prostie în tolk-şoaie siliconate, magde, monici columbeene şi alte piţipoance de gen, cocalari cu feţe acoperite de ochelari de soare scăpătate în maşini scumpe la apus de soare claxonând la semafor, au ajuns să ne strieze ORL-ul. Fără scăpare aş zice, indiferent de consumul de baterie al telecomenzii zipuinde a TV-ului proprietate personală. Asemeni unui troian PC, „calităţiile” sunt preluate ireversibil de personalităţi incerte sau rămase într-o veşnică pubertate. Transformările ulterioare ale acestora ajung să fie dintre cele mai hidoase.
Spre exemplu, Braşovul a reuşit să iasă din anonimat. Nu la un concurs de miss, ci mai degrabă la unul de tir. Oamenii împuşcaţi la casa de schimb valutar, la o şaorma, la un club, la bere, totul, în plin centrul braşovului.
De altfel, frumosul, turisticul şi prea-astfaltatul oraş medieval de munte excelează în întîmplări criminale iar localnicii încep să-şi pună tot mai acut problema autoapărării. Braşovul pare de altfel oraşul crimelor perfecte. Vă mai amintiţi de “Cazul Gaboreanu”, valutistul măcelărit acum vreo 10 ani şi abandonat la marginea oraşului în propria maşină? Se vorbea şi atunci de reglări de conturi şi de bani mulţi.
Dar de “Cazul Constantin Ene”, de prin 2002, tot “o poveste” cu bani, vă amintiţi? Dar de “Crima dublă din farmacie”, din decembrie 2004, cu două farmaciste împuşcate, vă aduceţi aminte? Mai ţineţi minte de bătaia “ca-n Vestul Sălbatic”, din 1999, tot cu arme de foc, din faţa “Scotch Club” (cu Tolea Ciumac printre protagonişti)? De răfuiala de stradă, din 1999, dintre bandele din Noua şi valutişti, tranşată în Justiţie, cine mai ştie? În 2004, un patron de casă de schimb valutar a fost şi el împuşcat în scara blocului de către acelaşi Serghei Gorbunov… De “Ucigaşul de la Braşov”, George Ionuţ Nicolae, cel care a omorât două tinere anul trecut ştiaţi? Dar despre Elodia aţi auzit? Despre Serghei Gorbunov, ucigaş ori nu, sigur veţi mai auzi, şi despre poliţişti şi despre corupţie şi despre sistemul penitenciar.
Toate aceste crime neelucidate adnotă şi denotă însă o colaborare strânsă şi fructuasă între sistemul judiciar şi activitatea criminală. Se aruncă însă vini pe unii pe alţii. Se dau coate în coaste şi şuturi în moale în speranţa că unii vor scăpa de vină. Toţi fac parte dintr-un sistem, un sistem al pumnului, al cocalarului, al viremilor manelari.
Prea multe personaje extaziate de ritmurile date la maxim ale unui „Vivaldi-Vijelie” sau „Johan Sebastian Guţă”, care nu pregetă să ne privească de sus, epatând nevoia să ne deranjeze, să ne distrugă câmpul vizual, auditiv şi locativ, dar, mai ales, pe cel cultural sau chiar să ne bage câte ceva în cap, fie şi un glonţ... două! Nu ne mai rămâne decât speranţa că vom descoperi un anti-virus. Slabe şanse, însă. E criză!
Postări
