Unduiri lascive de trupuri efemere,
Cufundări în vise abisale,
Mă ating în trecăt sfârcuri de stele,
Fioruri prea reci, amintiri prea banale.
Obosit de norii gândirii,
Adâncit de lacrimi de dor,
Îmi cert trupul, potrivnicul firii,
Corzi de dorinţă îmi cântă de-amor.
Mistuit de neant, înfrânt de dorinţă,
Aştept sfârşitul idilei,
Descopăr fiorduri în neputinţă,
Poteci inundate la capătul zilei.
Un vis deşănţat, ce pare speranţă,
Mă tresare în izuri ciudate,
Tânjesc după un corp fără portanţă,
Admirând infantile amante.
Cu un ultim vers mai apuc să spun
Adevăruri apuse din iubiri eterne,
Ticluiri adâncite în cercuri de fum,
Atestă doar foste şi terne.
Postări
