Aşternut

Parlament-Suflet pierdut

Asculta mai multe audio diverse

Te-aş înveli-n
plăpumi
de amor,
în fiecare moment,
să nu pierd clipa simţirii,
iar frigul cumva...
să disipe
Everestul,
ecoul dorului meu!... 

Citeşte >>

Iluzia de... ieri

foto: motanes.ro

La marée haute - Lhasa de  Sela
   
  Asculta  mai multe  audio   jazz

Poate că...

ieri,

într-o lume

a noastră,

ne-am oferii ocheade

semne verbale,

lipsite de sens şi,

mai ales,

de ipocrizie...

Ieri, poate...

goi, în faţa unui chevalet,

plin de pasiunea

culorii,

am fi pictat

plămada iubirii

eterne,

cu petale de rouă,

în sepia.

Poate că,

ieri ar fi fost

nisipuri de cretă

din mintea-mi,

călcată de paşi

bâjbâiţi în

întuneric de-un vis.

Nu mai e ieri, dar,

ar putea fi... 

PS: Aşa cum obişnuiam odinioară, în weekend, pe aici,  îşi făcea apariţia câte o poezie. Mai bună, mai puţin bună, cum s-a nimerit muza. Reiau, aşadar, demersul poetic de sfărşit de săptămână. Muza să fie cu voi! 

Citeşte >>

Evadare

Asculta mai multe audio Muzica


Şoaptele nebune
nu mai îmi dau pace,
şi-n tunete de val,
mă scot din carapace.

Zborul mi-e voinţă,
ca salvele de tun,
iar ropotul de stropi,
ca un sărut nebun.

Ploile cărunte
îmi sunt demult plecate, 
iar udu-ţi din cerceaf
mi-e tatuat pe spate. 

În foşnete de verde,
pădurea mă alină,
mâna-mi este apă
pe unduirea-ţi fină.

Îmbrăţişări demente,
ca algele de mare,
în larg de dor mi-eşti tu
Scumpa-mi evadare...

Citeşte >>

Ultimul apus de soare

Asculta mai multe audio Muzica

Sunt lucuri pe care nu le înţeleg,
deşi...le conştientizez,
sunt lucruri,
care mă-nfiripă,
dar le consider nebunii.
Sunt lucruri, pe care doar le simt,
cu sufletul cu inima şi gândul.
E mai negrabă o nebunie:
Mi-e un dor nebun de tine! Şi, poate...

Încep să nu mai înţeleg
logica tic-tac-ului implacabil
al timpului,
al inimii.

Haos!
Sau doar braunian,
existenţa mea se caţără
pe vârful efemerului
ori, poate, că se anunţă sfârşitul poveştii...
pământene.

O nebunie! Dar...
tu, doar tu,
eşti cea cu care mi-aş petrece
ultimul apus de soare.

Citeşte >>

Detaşare

Am revenit! Bine... cât de cât. Şi încep printr-o poezie inspirată (de fapt modificată) de stihurile lui Annie Benny, versuri şi idei descoperite recent în "Blogolume" (îl citez pe Flavius).

PS: Erata legată de lipsa mea de pe aci o voi relata ceva mai târziu... Până atunci vă ofer o relaxare melodioasă şi... poemul cu pricina:
Asculta mai multe audio Muzica


M-ai dojenit în nepăsare,
Timpanu-mi surd e în ecou,
M-am plictisit de-un suflet gol,
Ce nu-mi tresaltă nimic nou.

Nu eşti nimic şi totuşi eşti
Un fel de-a fi, ca restul lumii,
Iar, invizibil cum te văd,
Eu m-aş salva pe mine, nu nebunii.

Nu mă cunoşti precum expui,
Cum nu îţi sunt, îmi e mai bine,
Oricum, pe orişicine aş iubi,
M-ar oglindii în ei pe mine.

Iar dacă intunericul va vrea
Să mă cuprindă-n valuri de Infern,
M-aş procopsi în altă viaţă
Şi n-aş sfârşi atât de tern.

Citeşte >>

Dualitate

Lamar - Fly
Asculta mai multe audio Muzica

Fusese lup, cândva,
când scruta pădurea în căutare de pradă,
în întuneric.

Izul de roşu închegat
îl încânta infiorător,
teluric,
iar discul de foc dintre frunze
nu-i apărea izbăvire...

Se preschimbă apoi în vultur,
măiastru peste deschiderea de nori,
răpitor.

Un fâlfâit de vânt,
prin penele-i măreţe,
nebunul dor
uitat atât de singur
îl îndreaptă spre soare...

De acolo, de aproape,
va arunca ocheade adânci de suflet,
pământii.

Un uragan de raze,
pe buzele-i de ceaţă,
va risipi
oglinda unui vis de roşu
de pe aripi...

Fără durere sau regret.

Citeşte >>

Nu sunt...

ingeri si demoni
Asculta mai multe audio Muzica

Nu sunt cea mai bună persoană din lume,
nici pe departe,
nu sunt nici grăunte
luat de vânt
şi dus departe pe glezna ploii
la geneză.

Doar în preajma ta,
în mreaja zâmbetului tău,
la sânul tău,
sunt cel mai mare om din Univers,
infailibil.

Acum pleacă! Ai aflat destul!
Sunt prea gol să mi se vadă trupul.
Ia-ţi şi unduirea sânilor
de pe cărarea părului meu
aplecat spre sfârcuri de stele!

Mi-am amintit prea mult şi...
nu vreau să mai simt demoni lângă mine,
ar sări calul cunoaşterii de sine!

Rămân cu îngerii din inima mea,
cu adieri de frunze
în praf de pulsari.

Fugi acolo
unde îţi e locul, persefonă!
Zboară
freamăt,
grimasă
şi geamăt
în omătul neantului
şi lasă-mi fluturii omizi!
Deocamdată...

Citeşte >>

Topire

snow
Asculta mai multe audio Muzica

Aripile unui fulg topesc,
în priviri de adâncuri,
întuneric
peste sălaşul amintirilor.

Dintre toate,
steaua de gheaţă alege,
chipul tău acoperă
cu mângâieri de dor,
roza buzelor ce şopteşte ienii
un sărut etern.

Îmbrăţişez spaţiul
în cautarea macilor
din puritatea albului
şi îmi întind gâtlejul spre
atingerea suavă
de omăt.

Oare cum se traduce iubirea
în limba lui Decembrie?...

Ţi-aş dărui-o
beteală pe cetini.

Citeşte >>

Umbre

Umbre
Asculta mai multe audio Muzica

Agăţate-n ghirlande de mucegai,
umbrele cad pe pereţii conştiinţei,
s-au săturat de fad şi anost,
rătăcesc prin abisul nefiinţei,
mă pierd în uitare.

Un trup de ceaţă împrăştie vântul,
călător atemporal pe culmea palorii,
doar timpul, doar el, mă fixează,
cu ochii închişi ai valorii
pierdute în umbră.

Sunt doar un ecou al celui ce-am fost,
cu braţe deschise ce îmbrăţişează Nirvane,
pe limba unui clopot surd,
sosit prea târziu, îmi pun paravane
la întâlnirea cu mine.

Neîmpăcat, ridic ochii spre cer
să aflu cât am întârziat...

Citeşte >>

Alb sau negru

Pe albul de şah,
gânduri aşezate ordonat
nutreau o revoltă
de culoare brauniană.

Monotonia pionului la scarificiu
executa mişcări în spirală
asemeni uliilor
în căutare de pradă.

În colţul tablei,
pe negru,
un nebun efectua mişcări în "x"
pe pătrate de sânge închegat.

Se tocise până şi apusul
prăvălit cadaveric
peste turnul de fildeş
rămas descoperit în câmpul logicii.

În plină campanie,
însăşi Regina
cuprinsă de o paloare de ceaţă
îşi aştepta sfârşitul.

Chibiţii înorogi
Nu mai puteau necheza în voia "L"-ului

Cine trebuia să facă prima mutare
era deja mort,
iar moartea nu putea rosti
dacă e alb sau negru.

Griul unei idei
moarte din faşă
a îmbrăţişat gândul adormit
pe tabla de şah a nopţii.

Visul decolorat, de victorie,
mută şi câştigă... Mat!

Citeşte >>

Introspecţie

Introspectie


Orice cuvânt, orice stih,
orice rimă,
rezonanţă, cristal de lumină,
rubin sau safir,
introspecţii în suflet
în timp ce respir
ar fi de prisos.

Am crezut cu tărie
sfătuit şi de tine,
de înţelepţi cu gândul la mine,
că timpul va produce uitarea,
dar el joacă dublu
şi păstreză visarea
în emisfera mea stângă.

Scânteia umilă aprinsă de tine
a ajuns vâlvătaie de maci
aprinsă în joc de gonaci
la vânătoare de gânduri.

Adierea parfumului tău
încrustată adânc în nări de dorinţă
îmi petrec în nefiinţă
sufletul meu îngropat.

Un cânt de iubire
acordat sub balcon,
desuet, întinat în advon,
în ritmuri de ploaie
dansantă de vară,
este doar o furnică
minunată în praguri de seară
de măreţia Universului.

E un infinit perpetuu
în inima mea şi explodez
în sclipiri de stele, în dor refulez
cu gândul la tine.

Citeşte >>

Şapte nocturn

Andras Varga - Nocturn
Asculta mai multe audio Muzica

Prima noapte…
gustul zâmbetului tău
întipărit încă pe o pală de buze
a rămas să conducă Luna
printre aştri.

Fluturi de inimi
cu paloare de foc
au izbucnit în scânteie
de aripi de sânge
în a doua.

A treia noapte,
furnici se scurgeau în lacrimi
peste pleoape căzute
în focul sfârâitor
din Hades.

Cămaşa de noapte
aruncată pe covorul de jar
nu a topit ceara
conturului tău de mătase
încă o noapte.

În a cincea,
misterul parfumului tău
ciobit de raze nocturne
baleia pe un ecran de idei
preconcepute.

Am sorbit cu nesaţ
din ceaţa ochilor tăi
ce scrutau umbra
dintre drumurile noastre
în noaptea a şasea.

Mi-ai fost, nu mai ştiu,
erai nimeni sau totul,
iar dorul s-a dus să adoamă
în zori de-odihnă din noaptea
a şaptea.

PS: Poezie inspirată din scrisorile Deei cea mirobolantă

Citeşte >>

Sunet pierdut

Te-aş suna de cu seară
pe numărul constelaţiilor de iubire,
dar praf de comete
îmi îneacă voinţa...
în ceară.

Te-aş preface în parfumuri de stele,
să stârnesc Sisif-ul
din carapacea sufletului
căzător pe planete
de iele.

Aş prinde haiducul zănatec,
ce a furat din bogăţia de roşu
şi a răpus-o ofrandă de sânge
la picioarele tale,
ce calcă-n jăratec.

Şi... punct
amintirii de ceaţă!

Era doar o idee,
acum, când nimic nu înconjoară
universul de gol,
o voce nu tace,
aruncată-n eter,
nu-mi dă pace...
în dor.

Citeşte >>

Beţie...

Sacha Distel - Edith Piaf: Plus la bleu de tes yeux
Asculta mai multe audio Divertisment

Mi-am zărit umbra iubirii
în spumele berii...
Din paharul de vin
licăre cristalul ochilor tăi,
ce scurmă printre dorinţe uitate.
Finul coniac
îmi gâdilă nările
cu mirosul perfecţiunii
unui contur...
din memorie.



Mărgele pe gâtul horincii
ascund perle de inimi
îmbujorate de vânt.
Mustesc în dor
şi ma îmbăt cu amintirea ta
din lichiorul de vişini.

Ultima...

Sau poate...
Mai vreau să sorb
un strop nesătul
din paharul dragostei.

Citeşte >>

Gheţar

Am revenit după o lipsă destul de îndelungată, suficient timp încât să mi se facă dor de părticica mea de net. O să încep cu un răspuns la un comentariu al lui Cristian, care m-a provocat la o leapşă, de fapt o poezie cu tematică. Aşadar, poezia:

POLAR DREAMER - Jorney to infinity....
Asculta mai multe audio Muzica

Gheţar

O tristeţe adâncă
apăsa umerii Regelui Pinguin.
De pe gheţarului lui,
privea cu nostalgie la Aurora,
ce se stingea...
în cercuri polare,
asemeni sufletului lui
cuprins de dor.

Îşi amintea de ultimul aisberg
topit de imaginea ei
uitată la uscat
pe penultimul element
al unui calorifer al iubiri
curpins de rugină.
Până şi puful uitase
să mai prindă coloritul şahului,
ce altădată era mângâiat
pe aripi de vântul dorinţei.

Auraora a dispărut
în neanturi de raze,
dar în urmă a rămas
Pinguinul cel trist şi
un calorifer îngheţat de rugină.


PS: Acum, că am puţintel timp, intru pe la voi să văd cu ce mă delectaţi...:)

Citeşte >>

Demon de iubire

Demon cu ochii verzi
te-ai abătut asupră-mi tsunami de iubire.
Cu chip de înger m-ai vrăjit
şi mi-ai deschis carapacea inimii.

Am muşcat, naiv, din fructul oprit...

Ca un veşnic împătimit de începuturi,
am pornit pe drumul pavat
cu intenţii de abis.

Acum, aud doar paşii tăi de plecare
călcând pe cioburi de sânge...
Iar tu încă teşi
la şevaletul distrugerii mele şi...
nu înţelegi că dorul fierbe
în valuri disperate,
iar ochii tăi verzi
au dezlegat iadul
ce ne desparte...

Citeşte >>

Moartea unui vulcan

Verdi- Va, pensiero
Asculta mai multe audio Muzica


S-a stins şi ultimul vulcan,
aşternând funingine peste mirişti
în sufletul meu refugiat în întuneric.
Rămăşiţa din grâul iubirii,
ce încolţise primăvara,
nu mai are unde să ascundă
“de ce”-ul mirării că ai fost.

La lumina difuză a lunii de ceaţă,
fulgii de ars sunt ca omătul
ce astupă cărarea pe muntele dragostei,
ce altă-dat` era luminată de Venus.

O pâclă densă de scrum se aruncă din cer
peste vulcanul inimii mele,
ucigându-i ultimele zvâcniri,
din abisul pulsării.

Mă arunc într-o ultimă amintire,
dar densul deziluziilor
mi-astupă privirile minţii.
Iar, de sub arşiţă se ridică încet
mirosul de sânge închegat
al unui cadavru încă proaspăt,
răpus de dezamăgire
într-un nor de fum.

Citeşte >>

La capătul nopţii!

Întrecându-se cu perfecţiunea sentimentelor, tumultul de simţăminte al Deei cea Dulce este un nesecat izvor de inspiraţie. Cel puţin pentru mine. Poezia e inspirată dintr-o postare de-a ei... Mulţumesc Deea pentru că exişti... :)

Încotoşmăniţi cu vise
plecăm la capătul ei,
al falnicei nopţi
ferecate de zori şi amurguri.

Ne aruncăm goi spre stele
ce scriu despre noi
cum suntem.

Şi, ca prin farmec,
lacătul nopţii se destramă
iar noi păşim
în îmbrăţişări de comete
spre dimineţile line din vis.

Citeşte >>

Suflet pereche

Suflet pereche

Am umblat prin colţuri de Univers,
adulmecând umbra paşilor tăi
de plecare.
Am căutat prin hrube de inimi,
dezvelite de orgolii poznaşe,
să îţi găsesc iarba iubirii,
dar gândul tău
mi-a răspuns în glumă,
când ţi-am adus-o ofrandă.
Am fost şi în Infern,
când am căzut în dizgraţia şoaptelor tale de amor,
ce mi-au alungat sufletul.
L-am regăsit abia apoi
în deşertul dragostei neîmpărtăşite...
Era singur şi trist,
ascuns în carapace de ţestoasă
la umbra unei maşini de spălat vise.
Nu vroia să mă vadă,
să audă de mine...
Pe tine te aştepta în nisipul fierbinte
scormonit de venin...
Doar pe tine,
sufletul meu pereche...

Citeşte >>

Îmi spune inima...

Tu eşti fiinţa
care mi-a făcut inima să vorbească
să-mi arate neputinţa.
Când stau cu ea, la o şuetă de seară,
îmi spune lucruri minunate
despre vară...
despre lună, voci de stele,
ceruri pregătite de zbor,
despre iubirile mele.
E expertă în dragoste, aşa îmi zice,
iar eu, naiv, o cred
şi-o las să îmi explice...

S-o vezi atunci, când printre rânduri
îmi spune despre tine,
tresaltă în zeci de mii de gânduri...
se făstâceşte,
se frământă
şi-apoi se înroşeşte,
în braţe imaginare
ar vrea să te cuprindă
în dulce îmbrăţişare...
Sărmana, ea se zbate
şi nu ştie...
că tu eşti prea departe.

Te simte lângă ea,
şi vrea să te atingă
ca pe un alb de nea
şi-mi spune iar, în chip de sânge,
cât îi lipseşti
şi plânge...
Mă-ntreabă iscoditoare:
unde eşti tu, unde-ai plecat?
Şi-o doare...
Iar eu nu am de ales,
prefer să tac,
cu un subînţeles...

Citeşte >>