Aşa cum babele din sat se adună la priveghi, mai ceva ca la un remy etalat cu banii de pâine sau la o şuetă pe teme de ghicit în cafea, înmormântarea în direct îşi are rolul ei în creşterea cozonacului auditoriu (Credeţi- mă! E testat protevistic, otevistic etc. - n.a.). Nici eu, adică el - blogul, nu am făcut excepţie.
Nu de alta, dar, de pe urma prohodului, m-am ales, nu eu, ci blogul, cu o resuscitare. Practic, mi s-a dublat traficul, aflat într-o stare letargică, de agonie, perfuzată pe alocuri de curiozitatea unor oameni, ce mi-au cotrobăit prin interneturi, chiar dacă tot nu am dat cu pixul(tastatura) foarte des în ultima vreme. Acestora le mulţumesc pentru răbdare şi devotament!
Sincer, nu am avut nici prea mult timp la dispoziţie şi nici starea necesară să vociferez sau să socializez, fie şi internautic, în ultimul an. Totuşi, am considerat imperios necesar, cum era şi normal, să-mi anunţ plecare mea în altă lume, într-un loc nu foarte luminat, dar cu verdeaţă, unde să-mi odihnesc creierul zbuciumat de atâta încercat de trai românesc fără prea mare reuşită.
De povestit s-au cam adunat multe, vrute şi nevrute, unele chiar faine. Astfel, că haz de necaz putem face la orice oră din zi şi din noapte. Voi continua aşadar să răd de mine pe aci şi pe colo, rânduri de litere înşiruite haotic cu mânuţa mea personală putând fi accesate şi pe infobrasov.net. La un moment dat...
Aşadar, blogul a murit, trăiască blogul!
V-am pupat pe portofele!
PS: Pentru cei de pe site-urile de socializare şi de pe facebook, care s-au gândit să arunce cu "La mulţi ani!"-uri în mine, îi sfătuiesc să consulte un oftalmolog. Nu de alta, dar, ori au orbul gâinii, nu ştiu să citescă, ori suferă grav de anxietate. Puţintică răbdare, aşadar, până sămbătă, când e cheful! Oricum, le mulţumesc pentru urări!
Postări
