Sunt un jurnalist tembel, naiv, chiar năuc aş spune. Cred în oameni şi în umanitate. Aşa că, dacă vreţi să mă păcăliţi e relativ uşor. Dar nu prea mult, că mă prind...
Bănuiesc că ştiţi ce se întâmplă cu cei care trec de anul de graţie 2010...
Firesc, ajung în 2011.
La mulţi ani, aşadar, pentru toţi, netoţi, netonţi, tonţi, români, neromâni, exilaţi, neexilaţi sau în băjanie!
Hai să ne trăim, nu să ne târâim, Blogolume! Într-o nouă viaţă, într-un nou an, într-un nou început, cu cele vechi şi cu cele noi. Să sperăm că mai prindem o nouă criză. Nu ştiu de ce, dar, asta, nu prea cred că mai are cum să ne răpună. Vă îmbrăţişez cu drag! Hai, baftă!
PS: Strâmbătura... e de la frig sau aşa sunt eu. Nu aş putea spune cu exactitate :D
De ce m-au năpădit ţânţarii (fie vorba între noi şi ei la fel de sugători ca şi alţi)!?
Pentru că...Afară plouă! Departe de minte gândul reclamei electorale băsesciene, iar afirmaţia nu e a mea şi nici al celor de la Meteo.
"Pentru că plouă!", este argumentul suprem al acelora care se ocupă sau ar trebui să se ocupe de eradicarea anofelilor şi rudelor lor de pe Planeta România (nu cred că mă înşel prea tare, când am denumit chestia asta, numită România, planetă, având în vedere rigurozitatea nesupunerii regulilor terriene). Aceştia, adică prestatorii de servicii publice, ce se înfruptă cu nesaţ, dar contractual, din banii comunităţii cu scopul închipuit al deratizării, dezinfecţiei şi dezinsecţiei planetei sau subunităţilor acesteia administrativ-teritoriale, mă lasă nedezinfectat şi nedezinsectat.
"Pe mine mă interesează serviciul pe care îl prestezi, băi, sugătorule de... punguţe publice! Atâta timp cât îţi faci treaba, poţi să-i prinzi şi cu pliciul sau plasa!", m-am descărcat nervos, conştient că, dacă înjur, nu mai îmi iese herpes, pe unul dintre ipokimenii în cauză ce se scăpă la TV. "Pentru că plouă, domnule şi dacă dăm cu substanţă, e degeaba. O ia ploaia!" - se scuza unul dintre patronii firmelor de profil, dând o declaraţie unui reporter protevist. Care reporter subliniază în conformitate cu nu-ş`-ce statsitici că:
- Ţănţarii se înmulţesc de două ori mai mult vara decât iarna!
"Wow!, trebuie să fe ceva necurat la mijloc!", netresărind la folosirea "decât"-ului, ci mai degrabă matematic, întrebându-mă unde se înmulţesc ţânţarii iarna, iar dacă guvernul alocă bani pentru stabilimentele acestora. S-o fi legalizat prostituţia la ţânţari, ori matematica mea de aprozar chiar nu mai funcţionează?...
Cert este însă un lucru: Mi s-a cam ridicat tensiunea sau... pulsul. Interesant este că pe ăsta din urmă tot se găseşteşte cineva să mi-l sugă. Poate chiar şi un anofel.
Nu ştiu ce-mi veni să postez, dar asta fac. Mă doare-n cotul învăţăturii mele de peste fărâma de viaţă trăită până acum. Şi, mi s-a cam găurit carapacea de broască ţestoasă prevăzută astral, chipurile, pentru protecţia proprie şi personală...
Cultura şi educaţia, promovate separat până şi de tembelii noştri guvernanţi, precum şi factorii incultură, competenţi într-o ţară a dreptăţii pumnului, dau naştere unui concept socio-hilaro-uman: viermii manelari. Aceaştia ne conduc viaţa, manipulează şi sunt manipulaţi într-un sistem carental în manifestări şi mentalităţi, sistemul românesc.
În aceste rânduri voi dezvolta descrierea acestui concept. Asta, dacă nu e prea târziu. Este vorba despre manelism, o „boală” extrem de contagioasă în ţara noastră. Asemeni paraziţilor intestinali, cum ar fi oxiurii, limbricii si tenia, menelele dau năvală pentru a ne umple golurile de cultură, orificiile urechilor, până chiar şi golurile din partea dorsală cu excremente verbale ale unor vituperări frustrante.
Problema nu este reprezentată însă de manele în sine, ci de cei care aplică ad-literam „etica moralia” acestora. Indivizi care se scarpină în nas în scaune de parlamentar, care epatează prostie în tolk-şoaie siliconate, magde, monici columbeene şi alte piţipoance de gen, cocalari cu feţe acoperite de ochelari de soare scăpătate în maşini scumpe la apus de soare claxonând la semafor, au ajuns să ne strieze ORL-ul. Fără scăpare aş zice, indiferent de consumul de baterie al telecomenzii zipuinde a TV-ului proprietate personală. Asemeni unui troian PC, „calităţiile” sunt preluate ireversibil de personalităţi incerte sau rămase într-o veşnică pubertate. Transformările ulterioare ale acestora ajung să fie dintre cele mai hidoase.
Spre exemplu, Braşovul a reuşit să iasă din anonimat. Nu la un concurs de miss, ci mai degrabă la unul de tir. Oamenii împuşcaţi la casa de schimb valutar, la o şaorma, la un club, la bere, totul, în plin centrul braşovului.
De altfel, frumosul, turisticul şi prea-astfaltatul oraş medieval de munte excelează în întîmplări criminale iar localnicii încep să-şi pună tot mai acut problema autoapărării. Braşovul pare de altfel oraşul crimelor perfecte. Vă mai amintiţi de “Cazul Gaboreanu”, valutistul măcelărit acum vreo 10 ani şi abandonat la marginea oraşului în propria maşină? Se vorbea şi atunci de reglări de conturi şi de bani mulţi.
Dar de “Cazul Constantin Ene”, de prin 2002, tot “o poveste” cu bani, vă amintiţi? Dar de “Crima dublă din farmacie”, din decembrie 2004, cu două farmaciste împuşcate, vă aduceţi aminte? Mai ţineţi minte de bătaia “ca-n Vestul Sălbatic”, din 1999, tot cu arme de foc, din faţa “Scotch Club” (cu Tolea Ciumac printre protagonişti)? De răfuiala de stradă, din 1999, dintre bandele din Noua şi valutişti, tranşată în Justiţie, cine mai ştie? În 2004, un patron de casă de schimb valutar a fost şi el împuşcat în scara blocului de către acelaşi Serghei Gorbunov… De “Ucigaşul de la Braşov”, George Ionuţ Nicolae, cel care a omorât două tinere anul trecut ştiaţi? Dar despre Elodia aţi auzit? Despre Serghei Gorbunov, ucigaş ori nu, sigur veţi mai auzi, şi despre poliţişti şi despre corupţie şi despre sistemul penitenciar.
Toate aceste crime neelucidate adnotă şi denotă însă o colaborare strânsă şi fructuasă între sistemul judiciar şi activitatea criminală. Se aruncă însă vini pe unii pe alţii. Se dau coate în coaste şi şuturi în moale în speranţa că unii vor scăpa de vină. Toţi fac parte dintr-un sistem, un sistem al pumnului, al cocalarului, al viremilor manelari.
Prea multe personaje extaziate de ritmurile date la maxim ale unui „Vivaldi-Vijelie” sau „Johan Sebastian Guţă”, care nu pregetă să ne privească de sus, epatând nevoia să ne deranjeze, să ne distrugă câmpul vizual, auditiv şi locativ, dar, mai ales, pe cel cultural sau chiar să ne bage câte ceva în cap, fie şi un glonţ... două! Nu ne mai rămâne decât speranţa că vom descoperi un anti-virus. Slabe şanse, însă. E criză!
Prima masură: sexualitatea impozitată. Aceasta este una din măsurile pe care le-aş lua dacă aş fi tiran. Scuzaţi, preşedinte portiocaliu într-o ţară abia ieşită de sub dictatură! Urmatoarele măsuri ar fi: 1) Transformarea funcţiei de preşedinte în cea de faraon, iar a primarilor în cea de bei. Gandiţi-va la inceputul dialogului între presedinte şi primarul portocaliu al Braşovului, vicepreşendinte PDL: bei Scripcaru? 2) Stimularea emigraţiei. Ai intre 60-80 de ani, pleaca cu nepoţelul/nepoţica de patru cinci ani afară şi cerşeşte. Celui care nu îţi oferă euroi îi dai cu copilul în cap. Metoda este brevetata de nişte colocatari ai ţării de ,,succesuri” economice. Eba ştie de ce. 3) Eliminarea profesorilor. Se ştie - Băse a spus-o - scoala crează tâmpiţi. Gen Basescu, Boc, sau la nivel de supt Tâmpa, Scricaru sau Chiricheş. 4) Functia de minsitru al Turismului să fie denumit generic ,,prima amantă a ţării". Turismul sexual, pentru a apăra ortoxia, trebuie redus doar la preşedinte. 5) Numirea lui Boc ca cel mai mare al doilea om din stat. Cine se crede mai înalt să i se taie capul! 6) Singura carte pe care am avea voie să o citim neaparat să fie ,,Carticica portocalie", scrisa de opinologi băseştieni şi semnata cu decenta T.B.. LECTURA ESTE OBLIGATORIE. Poate fi declarata prima carte a lumii pe pamant dacic, pentru ca restul trebuie interzise. Prefaţa poate fi semnată de E.U., ministru de profesie, cu foto nud în prefaţă pentru a ne taia din cap ideile sexuale, iar postfaţa de George - ex Gheorghe - Scripcaru cu denumirea ,,Cum poţi mânări zeci de milioane de euro fără a face nimic”. 7)Pamperşii trebuie interzisi în spitale. Basescu a spus-o, nu eu. În loc, trebuie puse postere cu Băsescu şi gaşca. Sunt reciclabile. Şi mai ţin macar cinci ani. 8)Obligatoriu, trimiterea forţei active la muncă în străinătate, cu condiţia clară ca taxele să le plateasca guvernului Băsescu şi boc, cu b mic. 9) Impozitarea cu suta la suta a salariului. Cine vrea să muncească să vina cu banii de acasa pentru impozite. Excepţie fac ministrii secretari de stat şi mistrii care pot doar lua banii acasă. Domna Udrea chiar poate lua bani de la colegi. Iar primarii portocalii, gen Scripcaru, pot scrie pe dealuri cuvantul ,,oi" cu boii care îi susţin. Dacia trebuie interzisă în tara pentru a face loc pentru maşini de smecheri ce au, în afara de airbeguri, şi o paraşută (sau mai multe) ataşată. 10) Creşterea preţului la paine, cu 10.000%, şi scăderea dramatica a preţurilor pentru bauturile de lux pentru ,,telectualii” care merg în Poiana Brasov sau Mamaia. 11) Măsura fundamentală: Bucureştiul să devină oraşul Băsescu. Clujul, oraşul Boc, Braşovul, oraşul Scripcaru, Suceava oraşul de Scaun mic a lui Flutur. Şi exemplele pot continua. Sibiul trebuie scos în afara legii, pentru ca acolo este reprezentantul unui invadator. 12) Intericerea mersului pe strada pentru domne şi domnisoare fara macar o genta de firma, un vuitton, ceva... Amantele - Băsescu sau Scripcaru ştiu despre ce scriu - trebuie considerate bun de interes general şi finanţate din bani publici. 13) Grevele ar trebui interzise, cu o condiţie. Grevele de bine, prin care Cârmaciul zeificat şi supremii locali pot fi laudati sunt acceptate... 14) Portocaliul să devina - ca negrul în ţara lui Kim Ir Sen - uniforma oficială. Bineînţeles, acesta culoare va fi folosită de catre imigranţi, pentru că restul au alternative: mor sau pleacă.Cu excepţia purtătoarelor de vuittoane sau de burţi alese, restul fraierilor ramaşi trebuie executaţi sumar. Dar, ca în China, cartusul trebuie plătit de familie. 15)Pentru ca nu exista autostrazi sau macar nişte simulări de ocolitori, contravaloarea lor în aur trebuie luate acasă de catre supremii portocalii. 16) Achiziţionarea unei pâini poate deveni delict, mai pe scurt, considerata spagă către vânzatori. Rămăşitele de români trebuie să se hranesca doar cu verdeţuri. Iarba este verde. Să paştem bine. 17) Cine nu îsi poate satisface soţia/prietena, să il cheme pe Basescu, sau în cazul Brasovului, pe omul său din teritoriu, pentru rezolvarea problemei. Daca nici ei nu pot, doamna în cauză să fie exclusă cu dispret social din comunitate. 18) Înfiinţarea Academiei de Manele. Vor fi studiate discursurile pedeliste şi muzica de chef, nunţi, înmormântări şi alte evenimente ale lui Guţă. Incepătorii pot studia din Elena Udrea şi Adi Minune. Boc va fi rector, iar provocările jenante gen A.I Cuza din Iaşi, Babes –Bolyai din Cluj sau Universitatea din Bucuresti trebuie interzise. 19) Mersul pe jos trebuie înfierat cu mânie proletară. Trotuarele trebuie desfiinţate pentru cetăţeni pentru că prima minstră a tarii şi prima amica a judeţului Braşov il fac în particular. Trotuare şi poduri private. Trăiască marele salt economico-cultural înainte! Trăiscă Băsescu, guvernul şi poporul care a votat pentru limitarea puterii principalelor instituţii ale statului! Iulian Rinder Jurnalist înca în viaţă
Am aflat cu stupoare că o să am un proces de calomnie. Ar fi primul. Bine, au mai fost tentative, dar s-au terminat relativ la primul termen cu finalizare câteva beri şi o ciorbă la o crâşmă de lângă Tribunal, oferite de reclamanţi, bineînţeles, de bucurie că i-am scăpat de corvoada proceselor de calomnie.
Însă, cu procesul ăsta de acum e altceva. Omul este barman, fost ospătar, într-o crâşmă din centrul Braşovului.
După ce s-a dat în stambă ultima oară, demonstrând că teoria relativităţii einsteiniene se aplică şi la notele de plată, doar în sensul unic al dilatării acestora, crâşmarul m-a etichetat ca nesmimţit, având în vedere că am avut tupeul să contest dilatarea în timp şi spaţiu a cifrelor de pe nota de plată. Citez: "Nu am văzut în viaţa mea atâta nesimţire!". Aspect, cu care am fost întrutotul de acord şi am exemplificat că nu e pentru prima dată când se întâmplă o tranformare ilogică a notelor de plată. Ceea ce a făcut ca omul să se oţărască un pic cam mult şi a ajuns la concluzia că ar fi normal să mă dea în judecată pentru calomnie, plecând de la aspectul că l-am făcut hoţ.
Sincer, nu creed că l-am făcut eu, era deja, dar aş preciza că are dreptate. L-am calomniat, în sensul că nu am fost complet în afirmaţiile mele. Mea culpa! Completez acum: omul este prea mărunt. Despre hoţii ăia mari, mai scriu din când în când în ziare. Baramanul în cauză nu merită un asemenea privilegiu, astfel încât îl public aici pe micul meu spaţiu de net, omul fiind mult prea anonim pentru paginile unui ziar.
Interesant este ce a mai rămas din acel 15 noiembrie 1987. Acum, la 22 de ani de atunci, m-am întristat, când am citit reportajul inedit al talentatului Alfadog, deşi el nu are nici o vină pentru sentimentele mele, şi, în acelaşi timp, m-am înfuriat. Am fost lovit şi în egoul de ziarist şi sub centura sentimentului la ceea ce a reprezentat acea răbufnire de atunci.
Poza e din 15 noiembrie 2007, la Aula Universităţii Transilvania, când stânga preşedintelui era puţin apolitică
Pentru ce atâta zbucium acum, de ce crossuri sau manifestări, când totul se rezumă la câştigul unui câmp electoral de bătălie mai mult virală decât politică?... Oricum politică, în sensul ei drept şi just nu prea mai face nimeni în ţara asta, ci doar în sensul peiorativ al cuvântului.
POLÍTIC, -Ă, politici, -ce, s.f., adj. I. S.f. 1. Știința și practica de guvernare a unui stat; sferă de activitate social-istorică ce cuprinde relațiile, orientările și manifestările care apar între partide, între categorii și grupuri sociale, între popoare etc. în legătură cu promovarea intereselor lor, în lupta pentru putere etc.; orientare, activitate, acțiune a unui partid, a unor grupuri sociale, a puterii de stat etc. în domeniul conducerii treburilor interne și externe; ideologie care reflectă această orientare, activitate, acțiune. ♢ Expr. A face politică = a lua parte în mod activ la discutarea și rezolvarea treburilor statului. 2. Tactică, comportare (abilă) folosită de cineva pentru atingerea unui scop. II. Adj. 1. Care aparține politicii (I), care se referă la politică, de politică; politicesc1. ♢ Drepturi politice = drepturile de participare a cetățenilor la conducerea treburilor statului. Nivel politic = grad de pregătire a cuiva în probleme de politică generală; orientare justă în astfel de probleme. Om politic (și, înv., substantivat, m.) = persoană care are un rol important în activitatea politică, care își desfășoară activitatea principală în domeniul politicii (I 1). ♦ (Substantivat, n.) Aspect, element politic (II 1), viață politică. 2. Care are sau care exprimă o comportare abilă; dibaci, șiret. – Din lat. politicus, ngr. politikós, fr. politique.
Nu mai seamănă cu definiţia cu ce se întâmplă pe aici pe la noi, aşa-i?...
Adică, lupta pentru ciolan, pentru ceea ce a mai rămas de luat cu japca de pe spatele cetăţenilor oneşti, care îşi plătesc contribuţia la stat de frica Fiscului, atât mai contează! Nu tu un minim bun simţ. Nu tu un interes pentru cei mulţi, pentru votanţi. Totul se rezumă la interese meschine de grup în defavoarea celorlalţi, cărora, culmea tupeului, li se cerşeşte votul. Şi când mă gândesc că unii au ajuns deputaţi pe speze şi pe anumite interese de partid (vezi Brasovnews) mi se face silă. În loc să scriu o poezie, m-am enervat şi îmi vine să rup pisica şi... O rup!
Am fost nevoit să-i reintalez Yahoo-Messenger-ul şi am purces cu o rigurozitate necaracterizantă pentru mine în a-mi reface şi contactele, astfel încât am trimis invitaţii cam pe la toţi oamenii de bine cărora le aveam adresa de contact şi care îi ştiam seroşi. Nu mare mi-a fost mirarea ca pe mess să-mi apară nume noi sau, mă rog pseudo-noi, pe care nu-i avusesem instalaţi la contacte anterior. Ceea ce însă m-a surprins au fost cei de la Asociaţia 15 noiembrie, care nu mi-au permis să-i am la vedere, deşi până la reinstalarea progrămelului îi aveam şi îmi trimiteau tot felul de comunicate de presă. Acum îmi dau cu "ignore" sau "not allowed". Aspect oarecum încurajator având în vedere valenţele şi cârdăşia politică ale omului care nu ştiu sigur dacă se mai află la conducerea Asociaţiei, dar cu siguranţă e prin poze şi mai figurează ca preşedinte. Dacă toţi de pe acolo ar fi o apă şi-un pământ după chipul şi asemuirea cârmuitorului dibaci de la Cotroceni, tare mi-e frică că o să mă acuze că mi-am sinucis tatăl, atunci când acesta după o paralizie parţială şi chinuitoare de aproape 12 ani a refuzat să mai trăiască. Sper să nu se întâmple asta...
PS: Da, într-adevăr, vorba lui Alfadog a fost o linişte de duminică înşelătoare. Şi, atunci şi acum. Acum puţin mai altfel... Afară plouă! Şi, nu e citat. Acum, am zbughit-o la treabă. Papapapaaaaaaa:)
Oare fac o discriminare când spun că scuipatul este un "obicei" ţigănesc? Nu ştiu, nu m-aş pronunţa. Câteodată îmi vine şi mie să scuip... Mulţi ar merita scuipaţi cu sete în ţara asta...
Am citit şi am luat aminte de la sprah-ul Zamolxisian un articol despre discriminare şi lupta împotriva acesteia. Aş spune că am făcut o discriminare când am vorbit despre scuipatul ca fiind de origine ţigănească. Dar, mai bine mă abţin de la scuipat. Asta în ciuda faptului că "Profilaxia" împotriva gripei porcine a pupăturilor pe România ale lui Cristian ar putea duce la fabricarea unor scuipătoare cu capac, după modelul vomitoarelor romane. Asta pentru că întradevăr îmi vine se scuip, dar nu vreau să împroşc şi cu viruşi. Ptiuuuu!
În plus, având în vedere că băieţii ăştia de la sistemul centralizat de termoficare îmi trimit pinguini pe ţeava de la calorifer, e cam greu cu scuipatul pentru mine. Cu toată bunăvoinţa de a încerca. Deşi aş avea motive întemeiate să scuip peste gripa electorală abătută peste noi până de Moş Niculaie, o să mă abţin. Nu de alta, dar, ori îmi îngheaţă saliva pe parcurs, ori nu reuşesc decât să dau pe mine... Şi nu am babiţică pentru scuipat. Aşa că mă mulţumesc să scuip nişte fraze invective la adresa ăstora de CET Braşov să îmi trimită şi mie ceea ce ar trebui să-mi trimită prin ţeava de la calorifer. Nu mai vreau pinguini!...
Supremul, adică primarele Braşovului, George Scripcaru, s-a dus la Bucureşti, la Ministerul Finanţelor, să cerşească, pe ultima sută de metri înainte de venirea frigului, deblocarea situaţiei de la CET Braşov.
El a ajuns şi pe la furnizorul de gaz, care i-ar cam fi dat cu flit. Asta, pentru că datoriile CET către Gaz de France au ajuns pe la 400 de milioane de lei, iar nici un ban nu a ajuns la frunizorul de gaz în ultima vreme. Primarul a făcut, însă, un apel la asociaţiile de proprietari, solicitându-le să încerce recuperarea unei părţi din datoriile pe care unii braşoveni le-au acumulat la societatea de termoficare. „Fără sprijinul asociaţiilor nu vom rezolva absolut nimic”, spune edilul.
Probabil asociaţiile de proprietari, mă rog, reprezentaţii acestora, au cam stat cu mâinile în sânul nespălat din cauza lipsei de apă caldă de vreo cinci luni. Motiv pentru care, de altfel, la ultima şedinţă de Consiliul Local, de la începutul săptămânii a avut loc şi un protest în faţa Primăriei al unor tineri care au solicitat o rezolvare a situaţiei furnizării de agent termic şi apă caldă în sistem centralizat.
Aşadar, la îndemnul primarial, preşedinţii de asociaţii ar trebui să se înarmeze cu bâte şi să facă pe recuperatorii, rupându-le genunchii sau altceva celor care nu plătesc apa caldă(care?) şi căldura (care?).
Totuşi, de remarcat este că datoriile asociaţiilor de proprietari către CET ating 100 de milioane de lei, diferenţa până la 400 de milioane fiind datoriile către agenţi economici şi cheltuielile cu salariile angajaţilor CET, care, fie vorba între noi, şi le-au cam luat şi în lipsa activităţii mastodontului.
Interesant este însă şi că soluţii pentru CET Braşov nu s-au găsit în anii de la preluare (vreo 9), doar de câte unele, pentru devalizarea unor sume de pe acolo, prin firme mai mult sau mai puţin apropiate de partidul a cărui filială judeţeană o conduce Supremul Braşovului.
Vrem şi noi o soluţie, nu baliverne!
Sunt răutăcios! Ştiu! Dar, chiar nu m-am putut abţine. E prea de tot şi prea pe faţă obedienţa. O fi dictatură în Braşov şi eu nu ştiu? De aceea sunt indignat!...
În oficiosul local, patronat de primului violonist al Braşovului, pe nume de cod Supremul, adică George Scripcaru, apare o ştire despre Opera din Braşov, care organizează, începând de miercuri, o stagiune permanentă de concerte care vor avea loc în curtea interioară a Primăriei. Nimic condamnabil. E bine să culturalizezi din când în când angajaţii Primăriei, pardon, Scripcăriei, dar… citiţi şi voi următorul citat:
„Vrem să profităm de acest spaţiu superb care este curtea interioară a Primăriei Braşov. În cadrul concertelor noastre vom prezenta, în special, momente muzicale aparţinînd operei comice, momente din spectacolele noastre sau unele inedite. Vom aborda astfel un repertoriu accesibil pentru toată lumea, încercând şi prin acest mod să facem o nouă bucurie celor care, săptămînă de săptămînă, umplu la refuz sala Operei. Primul concert îl dedicăm miercuri angajaţilor Primăriei care, prin efortul lor zilnic, fac posibilă şi existenţa de succes a Operei din Braşov. De aceea, acest spectacol se va numi «Opera vă mulţumeşte»“, a declarat directorul Operei, Cristian Mihăilescu.
E pe faţă. Adică o faţă care pupă un dos, Nu?
Aş avea însă o nedumerire: Cu ce ajută eforturile zilnice ale angajaţiilor Primăriei succesul Operei din Braşov?
Eu cred că, atunci când nu se duc să plătească bilete la Operă, de sanchi, că eu nu prea i-am văzut prin sală, angajaţii primăriei fac flotări în locul artiştilor. Să le crească muşchii creaţiei astora din urmă. Sau... mă înşel şi e vorba doar de plocoane către Suprem.
Despre chestiunea asta se mai scrie şi Prin Braşov.
Municipalitatea braşoveană anunţă sprijin pentru cei mai săraci, nu cu duhul, ci cu punga, că cetăţenii din urbe pot solicita ajutoare de încălzire începând cu 1 octombrie. Demersurile privind acordarea ajutorului pentru încălzirea locuinţei cu energie termică în sistem centralizat sau pe gaze naturale pentru perioada 1 noiembrie 2009 – 31 martie 2010, se arată într-un comunicat al Primăriei Braşov. Totuşi, braşovenii racordaţi la sistemul centralizat de încălzire îşi vor tranforma apartamentele în frigidere. Nu de alta, dar, aceiaşi braşoveni nu vor avea apă caldă şi nici căldură cel puţin până la sfârşitul lunii octombrie, anunţă CET Braşov, societate care are datorii de peste 400 de milioane de lei la furnizorul de gaz, care a anunţat că opreşte aprovizionarea până când asociaţiile de locatari îşi vor plăti restanţele. Locatarii din peste 40.000 de apartamente nu vor avea în această toamnă nici căldură, nici apă caldă. Cei care şi-au plătit datoriile la întreţinere sunt revoltaţi. Asta, în ciuda faptului că municipalitatea Braşov a acordat la timp subvenţia pentru căldură, conducerea CET spune că banii nu ajung pentru plata facturilor restante. La acest moment, datoriile asociaţiilor de proprietari către CET se ridică la 100 de milioane de lei. Reprezentanţii centralei spun că nu vor relua furnizarea agentului termic decât după ce asociaţiile îşi vor plăti datoriile. Mai mult, CET nu a furnizat nici apă caldă apartamentelor legate la sistemul centralizat. În plus, şi pentru debranşări nu s-au dat prea multe aprobări, fiind suprataxate. Astfel, nu se prea înţelege pentru ce se acordă ajutoare. Aşadar, care căldură, care apă caldă, care ajutoare?...
Ce ţi-e şi cu (coc)ocolitoarea asta a Braşovului?... Pufoasă la preţ şi parfumată de inaugurări, dar complet inutilizabilă. Din mai multe motive. Ba că pânza freatică e de vină, ba, mai nou, că plouă şi nu se poate turna încă un strat de asfalt plutitor. Cu toate că tronsonul II al ocolitoarei a fost închis pentru a fi turnat ultimul strat de asfalt, cel de uzură, s-a spus că în trei zile drumul va fi redeschis circulaţiei auto, până acum nu s-a întâmplat nimic. Primarul George Scripcaru a explicat faptul că nu s-a putut turna întreg stratul de asfalt în primul rând că a plouat. În plus, cică nici asfaltul autohton nu are calitatea necesară să onoreze ocolitoarea Braşovului, astfel că se va aduce unul mai proaspăt şi mai frumos de pe litoral. „Am discutat cu specialiştii care lucrează la această lucrare şi am decis să aducem un bitum mai bun calitativ, care conţine nişte aditivi mult mai buni. Însă, acest bitum trebuie adus de la Mangalia, deoarece numai acolo se produce, şi durează puţin prelucrarea lui. Aşteptăm o zi doar fără ploaie şi va fină turnat acest strat de asfalt, după care vom redeschide circulaţia pe tronsonul II al ocolitoarei”, susţine primarul George Scripcaru, citat de Bună Ziua Braşov. Îmi amintesc că acum ceva vreme, să fie vreo doi trei ani, media braşoveană turuia că se toarnă asfalt pe ploaie pe străzile municipiului, iar autorităţile au replicat spunând că nu e nici o problemă, apa ajutând să se lipească straturile de asfalt între ele. Acum ploaia nu mai bună?... Până când ocolitoarea va avea parte de soare şi asfalt de Litoral (numai să nu se aleagă nisipul de el), poate şi o plajă lângă valurile generate de pânza fratică, o soluţie ar fi ca tot traficul greu să fie deviat prin centrul istoric al oraşului. Aşa, ar mai creşte numărul de turişti, măcar pentru statistică.
Voi spune doar că într-adevăr mi-am luat o aroganţă. Aroganţa de a fi liber într-o ţară ocupată. Mult prea ocupată. Există însă şi lucruri care te eliberează de realitate. Aseara, după o zi tristă şi fadă în care nu mi-a ieşit nimic, m-am gândit că ar fi bine să beau o bere şi să ascult nişte rock. Astfel, m-am dus la Britania, singura cârciumă de profil de prin centrul Braşovului. Îmi comand o bere şi încerc să o savurez. Nu apuc însă să sorb o inghiţitură, că ritmul unui heavy metal autentic menit să mă încarce energetic începe să fie poluat de o manea autentică. Nu pot să spun ce melodie şi cine cânta. Nu de alta dar nu mă pricep. Însă am remarcat faptul că nişte puşti, la vreo trei mese depărtare de mine se distrau copios pe seama faptului că pe telefonul de fiţe pe care îl avea unul dintrei ei in dotare suna la maxim un Guţă, Salam sau dracu ştie ce pehlivan de mahala. Am spus doar că nu mă pricep. Cu siguranţă, băieţii greşiseră crâşma, astfel încât căutau să-şi răzbune condiţia de gafeuri prin epatare, enervând până şi pe barmaniţe. Care, nu au stat mult pe ganduri aruncând în luptă un Rammstein de toată isprava, la un volum ceva mai consistent. Văzând că nu răzbesc în impunerea stilului lor melodic, adepţii manelelor s-au retras în plină „glorie”, lăsându-şi consumaţia doar pe jumătate terminată. Rock-ul i-a înfrânt. M-am retras apoi (după ce am băut satisfăcut berea) şi eu la o plimbare pe Republicii, cel mai pietonal bulevard al oraşului. Terase pline, vinuri, bere, pizza, puhavi şi normali, fiţe sau discuţii normale. Un amalgam de viaţă. Măcar nu a murit viaţa de seara a Braşovului. Pe la mijlocul bulevardului în contrast cu house-ul sau muzica de petrecere de la terase, îmi mângâie urechea nişte acorduri cunoscute de chitară. Era un băiat pe care nu-l cunoşteam în peisaj. Însă se juca al dracului de bine cu degetele pe corzile Ghibson-ului electric parcă al mai celebrului soloist de pe Republicii (toţi braşovenii ştiu despre cine vorbesc - brunetul cu plete de la intersecţia cu Bisericii Române). La un moment dat, tânărul cu pricina îşi scoate dintr-o hus chitara proprie şi construiesc ad-hoc un duo live de se adunaseră trecătorii mai ceva ca la concertul Madonnei. Exagerez desigur, dar mulţi dintre trecători, dintre care mi-a atras atenţia un american mai puriu şi cu doi câini care s-a arătat foarte încântat de ce auzea. Şi eu de altfel am ascultat cu plăcere un Hotel California, Layla şi alte rock-uri clasice. Am rămas plăcut surprins de măiestria celor doi, iar timp de vreo oră am rămas să ascult concertul, implicându-mă pe ici pe colo cu un acompaniament oral la melodiile care încă nu le-am uitat versurile. Am uitat şi de tristeţi şi de maneliştii din Britania. O adevărată terapie prin sunet şi muzică bună. Rock-ul a învins.
Traficul pe tronsonul II al ocolitoarei municipiului Braşov este închis în această săptămână. Asta, pentru că artera va fi din nou asfaltată, în ciuda faptului că şoseaua a fost inaugurată în urmă cu numai o lună. La doar două zile dupa ministrul Dezvoltarii Regionale şi Locuinţe, Vasile Blaga, a inaugurat capătul dinspre DN 13 al transonului doi al centurei ocolitoare a Braşovului, asfaltul s-a şi stricat. Şoferii au fost rugaţi să circule cu doar 5 kilometri pe ora, doar pe una dintre cele doua benzi, deoarece, pe o porţiune de aproximativ 70 de metri, pământul şi pietrisul de sub asfalt s-au surpat. Intersant este că pentru atare întâmplare, autorităţile au găsit şi o explicaţie, patronul firmei constructoare, Confefa, şi primarul oraşului, George Scripcaru, explicând că se aşteptau la aşa ceva, având în vedere că pânza freatica, în acea porţiune, se afla la doar 30 de centimetri adancime. Ceea ce nu înţeleg este de ce nu s-au luat măsuri sau se merge în stil pompieristic. Mai ales că sunt pompaţi în această porţiune de doar 6 km peste 21 de milioane de euro cu tot cu expropieri, bani proveniţi majoritar dintr-un împrumut public. Din câte ştiu eu, nefiind un fan al domeniului, un proiect tehnic presupunea şi un studiu geodezic, pe baza căruia ar fi trebuit să fie construită infrastructura şoselei. Cred că şi romanii cunoşteau asta, dar acum vreo câteva mii de ani, ca dovadă că drumurile lor au rezistat până azi. Ca să dreagă busuiocul, Scricaru şi colaboratorul său în ale şoselelor surpate au spus că mai trebuie un strat de asfalt, că ala care s-a surpat era de uzură şi că a fost turnat, aşa de sanchi, să vadă dacă “prinde”. Şi nu a prins, că doar s-a văzut Lucrările de reparaţie includ construirea a cel puţin doua puţuri colectare pentru apele freatice, care vor fi terminate până luni. Eu nu înţeleg totuşi de ce nu le-au facut de prima dată. Au mers ca orbii, pe încercate! Măcar nu se făceau de râs pe barba noastră, a contribuabilului. Probabil că din dispreţ faţă de noi, din nevoia de imagine electorală sau din graba de a se înfruptă din bani publici. Mulţi bani publici pentru un petic de asfalt plutitor. Mă aştept astfel ca după încă o inaugurare, pânza freatică să câştige. Nu de alta dar pare puţin mai deşteaptă decât asfaltoteii Primăriei. În schimb, Braşovul va avea de pierdut. Oraşul va fi din nou cucerit de trafic greu pe ruta cunoscută Harmanului-B dul Gării-str Aurel Vlaicu-str Stadionului. Asta, pentru că nişte incompetenţi îşi fac treaba jucând baba oarba asfaltică pe banii noştri.
UPDATE Cam aceleaşi lucruri care se intămplă la nivelul administrării banului public pentru asfalt scrie şi Răzvan Popa
Ce tare! Ieri seara, mi s-a întâmplat. Se făcea că eram în Jamaica, iar Bob Marley a venit să îşi ceară scuze, într-o românească perfectă, în faţa mea şi a domnisoarei care mă însoţea. Bob Marley, era supevizorul unui bar, iar un client, mai tembel din fire, părea să ne deranjeze de la masa unde purtam o discuţie foarte importantă... pentru noi. În ritmuri de reggae în surdină, bineînţeles. În mod real, chiar eram în Jamaica, un bar de pe Bisericii Române. Un client chiar ne-a deranjat, dar nu pentru mult timp, şi nu foarte tare. Însă, atenţia cu care ne-a tratat un nene, care s-a autodenunţat ca fiind supervizorul crâşmei, m-a frapat. Nu atât pentru grija lui asupra noastră, ci mai degrabă pentru imaginea pe care acesta ne-a lăsat-o. Semăna al dracului de bine cu Bob Marley. Vorba interlecutoarei mele: „Ce tare! În Jamaica, să vină Bob Marley să îşi ceară scuze de la tine!?...”
"Primul festival de tip Fringe organizat in Romania, Watumi Festival & Fringe (WFF) a început din 22 iulie in Brasov şi va dura până duminica 26 iulie. Peste 250 de artişti şi trupe şi-au confirmat participarea la WFF, care va avea loc în 31 de locaţii din Braşov, timp de 5 zile de dimineaţa până târziu în noapte, cu sprijinul a 100 de voluntari"
Aşa începe un comunicat al organizatorilor festivalului. Totuşi, aş remarca mesajul pe care l-am primit cu respectivul comunicat ataşat:
Incepand de azi, pana duminica 26 iulie in Brasov ne bucuram de 5 zile de delicii culturale la Watumi Festival & Fringe. Mai multe detalii aflati si pe www.watumi.ro Daca aveti intrebari, va stau cu drag la dipozitie. Toate cele bune, Oana
Oana Calnegru wff communication manager 0756.037.777 oana.calnegru@watumi.ro info@watumi.ro www.watumi.ro
Nu domnilor organizatori, nu dragă Oana, nu aş spune că ne bucurăm numai noi cei care suntem şi am fost la festival, aş spune că Braşovul se bucură de zilele astea. E plin de viaţă. E tânăr, e boem, e teatru. Seara, noaptea, până târziu. Am rămas surprins. Se poate şi vedea de ce... măcar într-o umila poză. Mai vrem. Se vede că se poate. Cine are urechi să audă... să audă. Poate Braşovul va deveni şi el... Braşov.
Cel puţin aşa prestează Andronache, deputatul Gabriel Andronache, chiar dacă, de vreo şapte luni şi-a schimbat statutul, devenind cu voia lui Georgică de Buruieneşti membru mai mult sau mai puţin marcant în Parlamentul României, sub blazon portocaliu, bineînţeles. Însă, ce contează un statut, când încă te visezi pe funcţii înalte în administraţia locală. Ei, aş! De unde atâta deputăţie pe Andronache, când speranţele şi visurile contrazic realitatea. Dar, să mergem pe firul logic al poveştii... Găsesc, din întâmplare, în fapt, căutând adresa de wordpress a blogului Micului Tăricean, o postare mai veche, care sună cam aşa:
"Asa cum reiese din declaratia de avere depusa la Camera Deputatilor domnul deputat Gabriel Andronache a obtinut venituri in calitate viceprimar(!!!) al municipiului Brasov pana in momentul in care a fost votat (ales) de catre cetatenii (care s-au prezentat la vot bineinteles) colegiului nr 5 din Brasov. Fata de 30.07.2008 cand si-a depus declaratia de avere in calitate de consilier local al municipiului Brasov si obtinuse venituri de 51.677 RON http://www.brasovcity.ro/file-zone/declaratii/pdf/Cons/250.pdf peste 4 luni isi rotunjise veniturile cu peste 9.135 RON in total 60.812 RON doar din calitatea de VICEPRIMAR dupa cum reiese din declaratia de avere depusa la Camera Deputatilor in data de 14.12.2008. Facand un simplu calcul in ultimele 4 luni (august,septembrie,octombrie si noiembrie) de “viceprimar” domnul Andronache a obtinut 2.283,75 RON pe luna!!!! Interesant ar fi sa stim cum a luat el banii pentru o functie in care nu a mai fost din luna iunie a anului 2008. "
Ceea ce nu ştia Micul Tăricean este că Andronache se comportă tot ca vicedregător al Braşovului. Nu de alta, dar, într-un periplu recent pe la conferinţele de presă ale partidelor politice, am nimerit şi pe la "portocalii". Şi, ce mi-au auzit urechilor, mi-a blocat creierul pentru câteva minute bune. Nu că ar avea el, creierul meu, mare dinamicitate... Deputatul, adică parlamentarul Gabriel Andronache povestea cu foc despre programul "Flora" din Braşov, adică un fel de concurs cu premii pentru cel mai inflorit balcon de prin urbe. După vreun sfert de oră de pitici pe balcoanele creierului meu, când am devenit un pic confuz în legătură cu foncţia demnitarului cu pricina, Andronache întoarce foaia, adică schimbă subiectul. Bun, îmi zic. Hai, schimbă macazul, că mă plictisesc! Taci, că îşi revine omul şi ne spune de Legislativ, de proiecte pentru ţara, de soluţii anti-criză! Ei, aş! De unde, parlamentarul începe să turuie vrute şi nevrute despre un proiect de mediu, de care numai şi numai autorităţile locale se poate atinge şi că ce tare e Primăria Braşovului, care va face şi va drege în sensul "verde" al activităţilor sale. Să înnebunesc, nu alta. Mă gândeam să întrerup şirul înfocat de povestiri al omului. Însă, m-am abţinut. Odată, pentru că toţi journaliştii prezenţi la respectiva adunătură, pardon conferinţă, sorbeau cu nesaţ, cu gura uitată deschisă (noroc că nu ploua), din cuvântarea Andronache-ului, dar şi pentru că mă gândeam că am făceam de râs, atât eram de bulversat. "Să-şi fi dat demisia omul din Parlament?", mă gândeam. "Cum de nu am aflat până acum?", continua-i să mă gândesc. Mă linişteşte un cameraman, neconfirmându-mi, totuşi, suspiciunile. Am rămas însă cu impresia că Andronache este cel mai viceprimar al Braşovului din Parlamentul României. Astfel, se explică de ce, viceprimarul Ganţ, tot al Braşovului, habar nu are pe ce lume se află, când este interpelat despre atribuţiile sale. Este obişnuit pesemne cu un şomaj prelungit de când a fost uns viceprimar. Asta, pe lângă faptul că Gerogică şi-a luat partea leului din atribuţii, iar lui Gaborică i-a mai rămas de rezolvat doar puzzle-ul imposibil cu urşii din Răcădău.
Avem un nou prefect la Braşov. Vestea a venit ca o uşurare. Pentru cine, este stabilit, pe(ste) cine, rămâne de văzut. Până una alta, există o certitudine: celebrul notar public Ion Gonţea (PD-L) a fost uns prefect interimar al Braşovului, în dauna, tot temporară, a activistului pesedist Emil Niţă retrogradat la funcţia de subprefect. De altfel, numirea lui Gonţea a fost "bătută în cuie" încă din decembrie 2008, ulterior negocierilor de la Bucuresti, unde PD-L si-a adjudecat funcţia de prefect al Brasovului, iar PSD cele doua de subprefect. Însă, cum legislaţia în vigoare prevede ca prefectul trebuie să fie înalt funcţionar public, iar Ion Gonţea nu prea indeplinea acest criteriu, a fost nevoie de un stand-by până la reglemnatarea situaţiei. Adică, Gonţea a trebuit să de-a concurs, nu de limba română, cum s-ar fi aşteptat, ci pentru a deveni înalt functionar public. Ceea ce i-a reuşit, în ciuda părerilor răutăcioase ale gurii târgului, acesta a fost declarat promovat şi confirmat ca având acest statut. Dar, nu refuielile personajului Ion Gonţea cu gramatica limbii române fac obiectul analizei noastre, ci CV-ul bogat al omului Gonţea, care este departe de a fi unul oarecare. Asta pentru că funcţia de prefect se potriveşte ca o mânusă peste pretenţiile omului politic şi de stat Ion Goneţa. Este tocmai ce îi lipsea din portofiul său bogat. Dar să lăsăm afimrmaţiile răutăcioase deoparte, că nu ne caracterizează, şi să lăsăm istoria să ne elucideze...
Om al locului
"Sunt din Bran, am muncit la Zărneşti şi la Râşnov şi am o parte a familiei la Tohan", îşi începe pledoaria Ion Gonţea în prezentarea sa pentru candidatura la un nou mandat de deputat. Apoi, acest vechi muşteriu politic şi, ulterior vătaf al imobiliarelor îşi expune CV-ul "maiestuos", iar printre picături spune că legăturile sale cu zona şi cu oamenii de aici sunt foarte strânse, câtă vreme naşterea sa, copilăria, tinereţea, maturitatea, familia, prietenii şi proprietăţile sale sunt legate de zona Zărneşti-Bran-Fundata-Râşnov. Nimic mai neadevărat, dar să începem cu începutul…
De la primar la prejedinte de CJ
În anul 1991, Ion Gonţea, proţăpit interimar în scaunul de primar al Braşovului, şi-a alocat un teren în centrul Braşovului, unde îşi începe construcţia casei (vilei - n.a.) de pe Crişan nr.5B. Tot în 1991 este implicat într-o afacere intens mediatizată în ziarele vremii, "Afacerea Autocamionul", Gonţea achiziţionând trei camioane de la uzina Roman, care au fost facturate, dar nu au fost plătite. A doua zi, preţul autoutilitarelor se majorează, iar Ion Gonţea le vinde la preţul majorat unor persoane ce se aflau pe lista de aşteptare şi care plătiseră avans către fabrică. Abia după ce încasează banii, Gonţea catadicseşte să plătească uzinei banii pe autocamioane, dar la preţul facturat, reespectiv cel vechi. Ridicarea propiei casei de pe strada braşoveană Crişan este efectuată taman în acelaşi timp în care societatea Instalaţii Trust 21 SRL efectua lucrările de aducţiune de apă de la Bran şi Sâmpetru, lucrări pe care le-a intermediat. Imediat ce şi-a început mandatul de preşedinte al Consiliului Judeţean Braşov (1992-1996), o explozie de prosperitate năpădeşte viaţa şi buzunarele lui Ion Gonţea. Îşi construieşte o pensiune la Bran, dar are grijă şi de familie, unde sora acestuia se "porcopseşte" cu două noi construcţii în Râşnov şi Tohanul Nou.
Consilier local - mană cerească!
În perioada 2000-2004 devine membru al Consiliului Local Braşov şi membru în comisia de vânzare a spaţiilor cu altă destinaţie din municipiul Braşov. O adevărată mană cerească pentru notarul Ion Gonţea, având în vedere că toate tranzacţiile sunt autentificate prin biroul său notarial. Tot în "cooperativa" consiliului local este implicat şi în retrocedarea caselor naţionalizate către… morţi şi vânzarea lor către mandatari închipuiţi. În aceiaşi perioadă se implică în deturnarea procesului de privatizare al societăţii Condor SA (fosta ICS Alimentara), ceea ce îl aduce în atenţia mărită a DNA şi DIICOT.
Părtaş la „afacerea” Tohan
Gonţea se implică şi obţine avantaje materiale şi din constituirea Parcului Industrial Zărneşti şi în devalizarea patrimoniului Tohan SA, prin intermediul societăţii Brem Company, administratorul parcului. Prejudiciul se situează la peste 1,8 milioane de euro, distrugerea a mii de locuri de muncă, beneficiile notarului ajungând la peste 3,620 de miliarde de lei vechi de aici. Asocierea în participaţiune cu Brem Company şi evaluarea patrimoniului de la UM Tohan, dar şi vânzarea pe şest al acestuia, s-a făcut cu acordul notarului Ion Gonţea, care acum, ca dealer al Guvernului în teritoriu veghează de legalitate lucrurile ce se defăşoară prin Braşov. De altfel, acelaşi Gonţea este implicat în mai toate afacerile cu teren din Zărneşti, Braşov şi Predeal. Practic, majoritate vânzărilor de proprietăţi din Predeal şi cele ale lui Gheorghe Lupu (fostul primar la Zărneştiului) au fost autentificate de Ion Gonţea. Aşadar, 80 la sută dintre tranzacţiile de la Mesteceni, Tabără, Brebina, Lunca Taurilor, Bârsa lui Bucur, Valea Tămaşului, Tohăniţa şi Plaiu` Foii ale fostului primar din Zărneşti, efectuate prin încălcarea gravă a legii, fiind vorba de vânzarea proprietăţilor altora s-au autentificat prin biroul notarial al lui Ion Gonţea. Loturile veteranilor de război din Zărneşti, păcăliţi de Lupu, respectiv 45 de hectare, au fost şi ele vândute tot prin intermediul lui Gonţea. De altfel, aproape orice tranzacţie din municipiul Braşov şi din judeţ are ştampila notarială a acestuia.
Epilog
Cam astea ar fi legăturile reale, dovedite cu documente, ale implicării lui Ion Gonţea în viaţa comunităţii. Cât despre mandatul de parlamentar 2004-2008 nimic de spus, în afară de somn, mult şi plăcut. Încheiem printr-un citat al lui Gonţea: "Am rămas în viaţa publică tocmai pentru a ajuta oamenii". Mulţumim mult, domnule Gonţea!