Uitare

Încerc uitarea,
în mireasma desculţă a toamnei,
a existenţei afectate în vară
de un toc din piersica doamnei,
strivind abanos sarcofag de amor efemer,
străpuns de un acru
atins de eter.

Doresc schimbarea,
în conştiinţa apărată de-un eu,
a privirii, aţintite în van,
printre rânduri de simulacru clişeu,
încrustând epitaf în lacrimi de astru,
atârnând în fleac speranţa
unui sihastru.

Cerşesc adierea,
în patima zorit-a iubirii,
a brizei, atrase în inimi
de un fior pâlpâind al simţirii,
capătând languroasă dorinţă de noul meu dor,
aprins în firav opaiţ,
cuprins de amor.