joi, 30 aprilie 2009

Reţeta verzei politice


Se ia una bucăţica blondă. Nu la intamplare, ci special cu nume de galinacee… După soţ. Şi, musai cu nurii copţii prin ograda liberală.
Se framantă bine, în timp ce consiliază decoltând palate cotroceniste pline de marinari ahtiaţi dupa putere deplină.
Apoi, se arunca de buna voie, dar cu zburatăcelile de rigoare, în curtea vecinilor de Alianţă. Se unge cu funcţii înalte şi execută, la comanda „Golden Blitz!”, emisiuni cu ţintă despre o scrisoare (pardon, bileţel tăricenesc) pierdută prin arhivele Cotroceniului.
Se dă în clocot, adăugându-se niscaiva ingrediente roz şi trambiţate la televizor. După (dez)gust.
Se lasă o zi doua zile de fierbere în suc propriu. Până apare scrisorica. Care nu este nici pe departe roz, şi nu a fost niciodată arhivată decât în minciunica coborata pe chelia „acoperişului” prezidenţial. Chestiuni, ce lasă muţi de uimire întrega opinie publică românească şi nu numai.
Se mai adugă niscaiva ipocrizie răsuflată din Palatul Victoria, mascată într-un drept la replică la santaj, piperată cu indicii tendenţioase spre demisii şi demiteri. Apoi se macerează în catacombele Bucureştiului printre izvoarele balneare descoperite taman după trasarea linilor de parcare ale turismului deşănţat. Asta, în timp ce croşetează minciunele electorale la televizor.
Se serveşte obligatoriu şi repetat alegătorului roman constipat de prea multe politicianisme de mahala.
Se poate servii, rece, la tavă, şi noilor gazde, care ne-au primit pe continent. De altfel, reţeta noastră a devenit foarte cunsocută şi prin forurile de la Bruxelles si Strasburg, dar mai ales „preşedinţilor”(?) ţărilor nordice.
Nu de alta, dar, unii oficiali au refuzat să îngurgiteze preparatul. Având mai multă experienţă în arta culinară au catalogat scurt produsul ca fiind o varză. Ceea ce a facut cam de oaie imaginea României. Pesemne, lipsiţi total de umor, europenii nu au aprecieri asupra geniului lui Cargiale. Ori, si-or fi dat seama că nu este vorba de vreo schiţa a scriitorului?...
Citeşte >>

marți, 28 aprilie 2009

Joaca de aeroporturile

A fost odată un vis frumos... Născut şi crescut în „cabana” celor de la PNL, în speţă, adică de către preşedintelui Consiliului Judeţean, Aristotel Căncescu, şi alţi de-ai lui, visul este ca Aeroportul Braşov-Ghimbav să ia o formă cât de cât materială, după ce de 20 ani încoace numai avioane au trecut prin capul aleşilor noştri braşoveni. Lumea viselor a fost frântă destul de repede după ce în urmă cu ceva timp (un an – n.a.) chiar a fost bătut primul ţăruş pe şantierul aeroportului. Vinovaţi ar fi foştii colgi de Alianţă, PD-L-iştii, după cum spun liberalii, care se opun din răsputeri proiectului cu pricina, mai ales acum, când se află la guvernare, printre care şi Radu Berceanu, actualul ministru al Transporturilor, considerat persoana „non grata” de către liberalii braşoveni. Asta şi pentru că versiunea acetuia de aeroport este una mică, foarte mică sau deloc pe terenul Institutului Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Cartof şi Sfeclă de Zahăr Braşov. În fapt, e vorba de o disputa politică plecată de la nivel local, între PSD şi PD-L, în speţă dintre Aristotel Căncescu, preşedintele CJ Braşov şi liderul liberalilor braşoveni, şi Geroge Scripcaru, primarul municipiului, care, după cum au demonstrat până acum îşi blochează reciproc proiectele de anvergură pentru Braşov şi chiar au ajuns să se amendeze între ei. Ca instituţii binînţeles, că doar nu o să plătească din buzunarul propriu.
Recent a apărut şi soluţia: două aeroporturi. Cum două aeroporturi? Uite aşa! Adicătelea, băieţii aştia din PD-L şi cu băieţii aştialalţi din PNL şi PSD pe de altă parte se adunară ei la masa tratativelor şi au considerat că se vor construi două aeroporturi, situate la o distanţa de 30 de metri unul de altul. Minunat! În loc de nicunul, la Ghimbav, adică în curtea fabricii de avioane vor fi două aeroporturi. Unul mai mare susţinut de PNL- PSD şi unul mai mic, susţinut de PD-L. Vrianta cea mai probabilă rămâne însă că nu va fi construit niciun aeroport prea curand.
Citeşte >>

sâmbătă, 25 aprilie 2009

Mânca-ţi-aş criza matale!


La o sindrofie gastronomică şi de vinuri, desfăşurată vineri la Aro, din cadrul evenimentului „Zilele Braşovului, primarul Gerogică Scripcaru a arătat, poate pentru prima dată, că are umor. În sala de mese, edilul s-a proptit în faţa uneia dintre cele mai încărcate mese pline cu cu mezeluri de tot soiul şi cu alte prepearate culinare de te lăsau cu gura apă, exclamând: „Uitaţi criza!”.
Participanţii pe sprânceană ai fiefului PD-L local, îmbrăcaţi la ţol festiv şi aşezaţi strategic la trei mese: eşalonul I, II şi III, s-au întrecut în a „băga la ghiozdan” şi în a îngurgita vinuri de soi. Doar senatorul Staicu nu a ţinut să îşi etaleze garderopa, el venind îmbrăcat ca de pe munte, asociîndu-se mai degraba unui port mai degraba de ziarist pârlit, decât de parlamentar.
Poi dacă aşa arată criza de la noi, măr rog, de la ei, primarele Braşovului a găsit soluţia salvatoare pentru a scăpa de ea. Ar trebui să o mâncăm şi va despărea.
Citeşte >>

vineri, 17 aprilie 2009

Mulţumesc Onelia Pescaru, mulţumesc PNL!

Nu degeaba mi se spune că încă mai trăiesc din campania electorală de la generale, care s-a cam terminat demult, încă din noiembrie anul trecut. Nimic mai neadevărat. Chiar trăiesc de pe urma campaniei. De fapt, am supravieţuit de pe urma acesteia. Şi, Onelia Pescaru e de vină. De fapt candidata la deputăţie Onelia Pescaru care m-a salvat de la o întâlnire cu moartea din ghiarele ursului.
Sâmbăta trecută am fost să îi pun chiloţi Lacului fără Fund din Munţii Siriului. Din păcate, nu am ajuns la lac, din pricina zăpezii mult prea moi şi adânci de pe creasta muntelui Mălaia, aspect care făcea aproape imposibilă deplasarea în timp util. Başca îmi pierdusem şi bricheta pe undeva aporape de poalele muntelui, aşa că nu aveam cum să fumez, decât la rece. La întoarcere însă am descoperit bricheta în iarbă. Nicicând nu am fost mai fericit să citesc Onelia Pescaru - deputat din partea PNL. Am pierdut circa un minut să ridic bricheta şi să contemplez momentul. Mi-am aprins o ţigară, iar după vreo cinci şase paşi l-am zărit pe Moş Martin. Se plimba agale la vreo 10-15 metri de mine. Bineînţeles că ambele tabere s-au speriat, ursul cedând din prima şi o zbughi la vale. Avantaj eu. Băiat fain ursu`. M-a lăsat să fumez ceea ce numeam eu atunci, cu genunchii tremurnd o ultima ţigară. Din fericire, nu a fost chiar aşa. Ei! Dacă nu mă aplecam după brichetă, probabil că aş fi nimerit direct în braţele drăgăstoase ale ursului, aspect ce probabil m-ar fi trimis în lumea cealaltă. Numai Onelia şi bricheta electorală a PNL-ului m-au salvat. mulţumesc Onelia Pescaru, mulţumesc campaniei PNL!
Citeşte >>

sâmbătă, 4 aprilie 2009

Urmatorul meci!

Scurt şi cuprinzator despre cum se mişca Românica la fotbal: Austria a bătut, se pregăteşte Feroe
Citeşte >>
Blog Widget by LinkWithin