sâmbătă, 31 octombrie 2009

Nu mai vreau pinguini!


Oare fac o discriminare când spun că scuipatul este un "obicei" ţigănesc? Nu ştiu, nu m-aş pronunţa. Câteodată îmi vine şi mie să scuip... Mulţi ar merita scuipaţi cu sete în ţara asta...

Am citit şi am luat aminte de la sprah-ul Zamolxisian un articol despre discriminare şi lupta împotriva acesteia. Aş spune că am făcut o discriminare când am vorbit despre scuipatul ca fiind de origine ţigănească. Dar, mai bine mă abţin de la scuipat. Asta în ciuda faptului că "Profilaxia" împotriva gripei porcine a pupăturilor pe România ale lui Cristian ar putea duce la fabricarea unor scuipătoare cu capac, după modelul vomitoarelor romane. Asta pentru că întradevăr îmi vine se scuip, dar nu vreau să împroşc şi cu viruşi. Ptiuuuu!

În plus, având în vedere că băieţii ăştia de la sistemul centralizat de termoficare îmi trimit pinguini pe ţeava de la calorifer, e cam greu cu scuipatul pentru mine. Cu toată bunăvoinţa de a încerca. Deşi aş avea motive întemeiate să scuip peste gripa electorală abătută peste noi până de Moş Niculaie, o să mă abţin. Nu de alta, dar, ori îmi îngheaţă saliva pe parcurs, ori nu reuşesc decât să dau pe mine... Şi nu am babiţică pentru scuipat. Aşa că mă mulţumesc să scuip nişte fraze invective la adresa ăstora de CET Braşov să îmi trimită şi mie ceea ce ar trebui să-mi trimită prin ţeava de la calorifer. Nu mai vreau pinguini!...

PS: Există Viaţă Fără CET
Citeşte >>

vineri, 30 octombrie 2009

Demon de iubire


Demon cu ochii verzi
te-ai abătut asupră-mi tsunami de iubire.
Cu chip de înger m-ai vrăjit
şi mi-ai deschis carapacea inimii.

Am muşcat, naiv, din fructul oprit...

Ca un veşnic împătimit de începuturi,
am pornit pe drumul pavat
cu intenţii de abis.

Acum, aud doar paşii tăi de plecare
călcând pe cioburi de sânge...
Iar tu încă teşi
la şevaletul distrugerii mele şi...
nu înţelegi că dorul fierbe
în valuri disperate,
iar ochii tăi verzi
au dezlegat iadul
ce ne desparte...
Citeşte >>

marți, 27 octombrie 2009

Eu votez pantera, Roz-Pantera!

Am preluat o leapşa de la Anne, legată de un vot pe care îl voi da cu plăcere personajului politic cel mai candidat dintre toţi. Am avut de ales dintre personaje nu glumă. Duffy Duck, Bugs Bunny şi Mickey Mouse mi-au zâmbit anacronic în speranţa votului meu. Dar eu... Nu, nu şi nu! Asta, având în vedere că o mare parte din culoarea blogului meu bate într-un relativ roz. Chiar nu ştiam ce îi lipseşte din peisaj. Un candidat pe măsură - Pantera Roz.


Votaţi pantera, e roz! Şi are şi probleme de adaptabilitate. Cel puţin personajul pe care îl ştiu eu. În rest e candidatul ideal din popor. Cu aceeaşi lipsă de adaptabilitate! Măcar are umor şi nu-i plac glumele ei pentru că pică singură în ele.:)

Dau leapşa mai departe pentru cei de la mine din blogroll care susţin o candidatură serioasă la preşedinţie:)
Citeşte >>

Un cadou mai special

Am primit în dar de la Călin, care l-a rândul său a fost premiat special de Roxana cea artistă, un cadou simpatic.


Cadoul este pentru blogul meu, nu e pentru mine, astfel încât îl voi cadorisi şi eu, la rândul meu, pe: Cristian, cu ale lui pupături suave asupra României, Eftimie cel sarcastic, Bianca şi mirajul ei de toamnă, tehnologiile comunicaţiei lui Gabriel Ursan, Blogul din Ţara Bărsei al lui Athe, vaccinările unui Gânduleţ, fricirilor lui Giolly, reportajelor Oanei şi nu în ulimul rând intransigenţei lui Ionuţu şi cinefilei Anne.
Dacă am uitat pe cineva nu a fost cu rea voinţă, ameţeala mea binecunoscută e de vină:)
Citeşte >>

duminică, 25 octombrie 2009

Moartea unui vulcan



Verdi- Va, pensiero
Asculta mai multe audio Muzica


S-a stins şi ultimul vulcan,
aşternând funingine peste mirişti
în sufletul meu refugiat în întuneric.
Rămăşiţa din grâul iubirii,
ce încolţise primăvara,
nu mai are unde să ascundă
“de ce”-ul mirării că ai fost.

La lumina difuză a lunii de ceaţă,
fulgii de ars sunt ca omătul
ce astupă cărarea pe muntele dragostei,
ce altă-dat` era luminată de Venus.

O pâclă densă de scrum se aruncă din cer
peste vulcanul inimii mele,
ucigându-i ultimele zvâcniri,
din abisul pulsării.

Mă arunc într-o ultimă amintire,
dar densul deziluziilor
mi-astupă privirile minţii.
Iar, de sub arşiţă se ridică încet
mirosul de sânge închegat
al unui cadavru încă proaspăt,
răpus de dezamăgire
într-un nor de fum.
Citeşte >>

Operă, tristeţe şi optimism...


Sâmbătă seară, printr-un concurs de împrejurări, am ajuns la gala de deschidere a Festivalului Internaţional de Operă, Operetă şi Balet, găzduit de Opera Braşov. A fost o seră excelentă, care m-a destins până în cele mai mici celule ale firii. Arii de calitate, oameni de calitate, voci tinere şi talentate, româneşti şi străine, ce îmi vibrau până în inimă şi suflet... Totuşi, în tumultul unei arii de Verdi, iterpretate maiestuos în curios de mica sală a Operei din Braşov mi-a indus unele sentimente melancolice, de amintire şi tristeţe. M-a făcut să mă gândesc la pierderea celor dragi mie. La dispariţia fizică a tatălui meu din această lume şi la ceea ce am simţit eu atunci, când mi-a spus ultimele cuvinte, şi la ceea ce aveam eu nevoie atunci.

Compasiune?... Condoleanţe?... Nu, nu aveam nevoie de compasiune şi nici de "condoleanţe" spuse ca pe un clişeu şi nici de oameni care să fie alături de durerea mea în momentele acelea. Nu vroiam să persist în durere. Aveam nevoie doar de încredere în mine, pentru a putea trece peste eveniment. Nu aveam nevoie de compasiune, ci de oameni care să fie alături de mine, nu de durerea mea. Şi moartea face parte din viaţă, totuşi... Apoi, au rămas doar amintirile frumoase despre tatăl meu şi ceea ce a reprezentat el pentru mine.

Remarc însă că lumea este plină de clişee. "Condoleanţe", "Felicitări", după caz... Nu-mi place să mă arunc în clişee şi, chiar dacă gafez, persist în a da o notă de otimism unor lucruri grave, cum ar fi pierderea unui om drag. Dacă ne aruncăm în durere riscăm să rămânem acolo, tăindu-ne nouă înşine orice cale de ieşire. Există o vorbă: tot răul spre bine. Sigur există în viaţă ceva bun care să compenseze durerile noastre.

Tot aseară, pe aria lui Verdi, mi-am amintit şi de faptul că un om, Cristian Lisandru, pe care l-am cunoscut prin prisma scriiturii sale şi a gândurilor oferite generos aici în lumea Blogosferei şi care a devenit apropiat de sufletul meu, şi-a pierdut recent tatăl. Un moment dureros şi plin de tristeţe, pentru el şi Geanina, iubita lui. Cu riscul să mai fac încă o gafă vă voi spune într-o notă optimistă că veţi trece peste asta, aveţi o iubire şi o viaţă de îndeplinit... În urmă, vor rămâne doar amintirile frumoase. Sunt alături de voi. Viaţa e ca un vals, cu suişuri şi coborâşuri, cu tristeţi şi bucurii. Cu riscul de a deveni patetic, mai spun că toate acestea fac parte din viaţă, pe care merită să o trăim din plin, până la ultima suflare...

Închei optimist, uitând parcă de acest Kurt Cobain al clasicului, adică Verdi, ascultându-l împreună cu voi o arie din Ravel:
Citeşte >>

sâmbătă, 24 octombrie 2009

La capătul nopţii!

Întrecându-se cu perfecţiunea sentimentelor, tumultul de simţăminte al Deei cea Dulce este un nesecat izvor de inspiraţie. Cel puţin pentru mine. Poezia e inspirată dintr-o postare de-a ei... Mulţumesc Deea pentru că exişti... :)



Încotoşmăniţi cu vise
plecăm la capătul ei,
al falnicei nopţi
ferecate de zori şi amurguri.

Ne aruncăm goi spre stele
ce scriu despre noi
cum suntem.

Şi, ca prin farmec,
lacătul nopţii se destramă
iar noi păşim
în îmbrăţişări de comete
spre dimineţile line din vis.
Citeşte >>

Suflet pereche



Suflet pereche

Am umblat prin colţuri de Univers,
adulmecând umbra paşilor tăi
de plecare.
Am căutat prin hrube de inimi,
dezvelite de orgolii poznaşe,
să îţi găsesc iarba iubirii,
dar gândul tău
mi-a răspuns în glumă,
când ţi-am adus-o ofrandă.
Am fost şi în Infern,
când am căzut în dizgraţia şoaptelor tale de amor,
ce mi-au alungat sufletul.
L-am regăsit abia apoi
în deşertul dragostei neîmpărtăşite...
Era singur şi trist,
ascuns în carapace de ţestoasă
la umbra unei maşini de spălat vise.
Nu vroia să mă vadă,
să audă de mine...
Pe tine te aştepta în nisipul fierbinte
scormonit de venin...
Doar pe tine,
sufletul meu pereche...
Citeşte >>

S-a dat cu premiul în mine!

Aş spune că sunt uituc, dar nu sunt. Recunosc că sunt doar ameţit. Din lipsă de timp, nici măcar nu am avut timp să îl accept. O fac acum. Oricum, mai bine mai târziu decât niciodată. Acum o săptămână am primit un premiu de la Anne, pe care nu ştiu cât îl meritam. Mulţumesc pentru premiu. Îl primesc în inima mea. Nu am mai fost premiat de prin liceu...






Dar, dacă tot l-am primit, nu pot să îl ţin doar pentru mine, aşa că îl dau mai departe către: Cristian , Eftimie, Giolly, Flavius şi  Răzvan
Citeşte >>

miercuri, 21 octombrie 2009

Solitaire


Tu, ştii?… Trebuie să ştii... E una dintre acele seri, în care dorul mă cuprinde în fioruri reci, transpiraţii uscate, tresăriri, tumulturi, mă strânge undeva pe la mijloc, mă ia de şale şi… mă răpune… gând cu gând. Nu mă lasă să mă plictisesc de... tine.
Nu există nici un fel de pastilă pentru asta.... Doar tu şi… numai tu poţi să îl vindeci. Tu eşti medicamentul… Doar tu… Dar, tu…

Minunea mea cu ochi jucăuşi de culoarea viului, în care îmi plăcea să mă înec de fiecare dată când clipeau miraţi că sunt şi mă măsurau… de parcă aş fi fost mereu altul, dar cu acelaşi suflet... Unde eşti?...

Puful atingerii tale mă urmăreşte încă, în prag de amintire recentă, dar, totuşi atât de depărte. Imaginea conturului tău urmărit maiestuos de perfecţiunea daltei unui Hefaistos îmi licăre în pupile şi acum în nopţiile cu lună plină, când mă prefac că dorm, doar aşa… să pot visa. Tu eşti visul meu. Dar, tu…

În seara asta am chef să mă joc… Un joculeţ franţuzesc, din-acela simpatic, asemeni zâmbetului tău strâmbăcios, cu multe cărţi care se potrivesc de minune, una după alta. Sunt ordonate după colori, semne şi personaje interesante, care se aseamănă cu cele reale… popi, dame, valeţi, şi inimioare. Nici o carte, însă, care să zâmbească… Mă minunez cum se potrivesc cărţile astea. Parcă ar fi inima mea plină de pasiuni, ce o înveleşte protector pe a ta, smulgându-ţi un zâmbet de dorinţă. Dar, tu...

Ai plecat şi mi-ai lăsat această seară, la fel cum ai procedat cu toate celelalte seri de atunci, când ai ales să zbori spre alte zări de amintire. Ai luat cu tine lumea mea şi jocul… Tu, poate, doar te-ai jucat cu un suflet şi… atât. Iar eu îmi amintesc doar de jocul dragostei. Dar, nici cărţiile nu se mai potrivesc...
Citeşte >>

Îmi spune inima...





Tu eşti fiinţa
care mi-a făcut inima să vorbească
să-mi arate neputinţa.
Când stau cu ea, la o şuetă de seară,
îmi spune lucruri minunate
despre vară...
despre lună, voci de stele,
ceruri pregătite de zbor,
despre iubirile mele.
E expertă în dragoste, aşa îmi zice,
iar eu, naiv, o cred
şi-o las să îmi explice...

S-o vezi atunci, când printre rânduri
îmi spune despre tine,
tresaltă în zeci de mii de gânduri...
se făstâceşte,
se frământă
şi-apoi se înroşeşte,
în braţe imaginare
ar vrea să te cuprindă
în dulce îmbrăţişare...
Sărmana, ea se zbate
şi nu ştie...
că tu eşti prea departe.

Te simte lângă ea,
şi vrea să te atingă
ca pe un alb de nea
şi-mi spune iar, în chip de sânge,
cât îi lipseşti
şi plânge...
Mă-ntreabă iscoditoare:
unde eşti tu, unde-ai plecat?
Şi-o doare...
Iar eu nu am de ales,
prefer să tac,
cu un subînţeles...
Citeşte >>

sâmbătă, 17 octombrie 2009

Bizonul de presă vs. zimbrul


Am lipsit ceva vreme de pe aici din Blogosferă. Mea culpa sau... munca...
Are şi ea vina ei.
Am fost la Vamă. Nu la aia Veche că doar nu m-am damblagit atât de mult, să fac plajă pe praful ăsta, ci la Vama Buzăului.
Acolo, au fost aduşi nişte zimbri din Franţa, cinci la număr (acum sunt 11), aspect care a crescut ratingul Asociaţiei de Zimbri Vama Buzăului atât în ţară, cât şi în Europa. Şi-au tras chiar şi un pedegree european şi s-au extins şi cu alte 80 de hectare de pădure pe lângă cele 15 de păşune pe care le aveau. Acum, vor să acceseze fonduri pentru amenajarea unor centre de vizitare. Unele dintre acestea vor fi cocoţate prin copaci.
Chestiunea asta cu rezervaţia de zimbri este una benefică pentru turismul din localitatea braşoveană, ţinând cont că stabilimentul de sălbăticiuni istorice atrage peste 400 de turişti pe zi. Şi, abia e la început, rezervaţia funcţionând de doar un an.

Interesant este şi că unul dintre zimbri şi-a arătat respectul faţă de reprezentanţii mass-media, care s-au strâns la gardul rezervaţiei să vadă minunăţia cum iese din cutia în care a fost tranportat. Minunăţia, adică zimbrul, s-a aşezat tacticos la un metru de gard şi a tras o micţiune de toată frumuseţea. Apoi, a zburdat săltăreţ şi vesel prin rezervaţie. Scorul final a rămas 1-0 pentru zimbru, având în vedere că bizonii de presă, printre care şi eu, s-au mulţumit doar să îl pozeze.

Un alt aspect descoperit de mine la Vama Buzăului a fost soluţia pentru CET Braşov. Ţinând cont că temeperaturile pe acolo sunt cu vreo 10 grade mai joase decât sub Tâmpa, la sosirea înapoi la Braşov am observat că e mult mai cald. Chiar şi în casă, deşi furnizorul de termie centralizată nu face altceva decât să-mi trimită frigul pe ţeava de la calorifer. Sunt lămurit! Există viaţă şi fără CET.
Citeşte >>

miercuri, 14 octombrie 2009

Soluţia de la CET - îngheţul!


M-am trezit de dimineaţă, un pic prea devreme.... Şi, nu pentru că nu am avut somn, ci pentru că îmi clănţăneau dinţii... de frig, aspect care a avut un efect ceva mai consistent decât vreo zece ceasuri deşteptătoare.
Cu degetele tremurânde şi vinete m-am chinuit să tastatez pentru o inspecţie pe site-urile ziarelor locale, efectuând cum îmi e obiceiul o revistă sumară a presei. Surpiză!...
Pornit parcă să îmi facă în ciudă, super-eroul Braşovului, Supremul de la primărie, Georgică Scripcaru se laudă că problema CET-ului este ca şi rezolvată. "S-a rezolvat! CET Braşov va furniza în această iarnă apă caldă şi căldură", titrează Bună Ziua Braşov. Mai mult, oficiosul primarial, Monitorul Expres îi ţine isonul BZB-ului şi anunţă o "Promoţie la datoriile CET" .

Eu cred că aştia îşi bat joc de mine. Inclusiv ziarele pomenite.
Mai mult, cred că nu prea se pricep la elogii şi pupat fund primarial. Asta pentru că Supremul nu pare să juiseze. Nici măcar nu se arată prea încălzit de atare comportament al pupincuriştilor de serviciu de prin presa braşoveană. Nu de alta, dar, în altruismu-i cunoscut ne-ar fi cedat ceva din căldura proprie şi nouă amărăştenilor încarceraţi încă la sistemul centralizat de termoficare.
Până atunci aş sfătui un pic conducerea administraţiei publice din municipul Braşov să mai schimbe cadavrul CET din când în când. Ăsta s-a cam umplut de rahat şi a început să se împută. Ar putea chiar să împroaşte cu niscaiva excremente şi pe cei care se laudă că au rezolvat situaţia. Nu e nici pe departe rezolvată.Simt asta pe pielea mea.

Pe de altă parte, chiar dacă nu voi mai avea, din punctul de vedere al termiei, cui să-i adresez matinale fraze invective, "Există Viaţă fără CET"

În schimb, afară ninge... E frumos. A venit iarna la Braşov. Deşi imaginea îmi cam tremură. Este sublim cum se aşterne zăpada pe asfalt. Eu, tremur cu totul. Mă duc să-mi scot geaca de iarnă de la naftalină. Poate ţine şi loc de plapumă. Brrrrr!
Citeşte >>

marți, 13 octombrie 2009

Primul interviu!

Ce tare, am dat primul interviu... Cred că sunt depăşit de moment, eu de obicei le iau, dar acum le-am dat... răspunsuri celor de la incultura.rohttp://incultura.ro/wordpress/index.php/2009/10/13/interviul-saptamanii-blogger-marius-ola/
Citeşte >>

Ghinion, pisica 13!


Sau... e marţi. Cineva şi-a luat Bocceluţa şi a plecat. Guvernul Boc 2 a picat testul Parlamentului. Ideea de bază rămâne, însă, până când?... Cum va folosi Opoziţia chestiunea asta rămâne de văzut. Ideea este că Băse le-a cam luat-o înainte, adică s-a luat de faptul că parlamentarii nu vor o nouă lege a pensiilor. Aspect decăzut, oarecum, dar... Dar electoral... Băsescu nu pierde procente...

Moţiunea de cenzură depusă de parlamentarii NL şi UDMR şi susţinută de PSD a fost adoptată, cu 258 voturi pentru şi 176 voturi împotrivă. 4 voturi au fost anulate, în timp ce 23 de parlamentari, 19 deputaţi şi patru senatori, au absentat de la vot: şapte parlamentari PSD, şase liberali, trei de la UDMR, doi ai PDL, patru de la minorităţi şi un independent.

Pierderea încrederii Parlamentului face ca actualul Guvern să cadă şi să exercite numai anumite atribuţii administrative până la numirea unui nou premier de către preşedintele statului şi validarea acestuia de către legislativ. Adoptarea moţiunii de cenzură face ca guvernul interimar să nu poată emite ordonanţe şi nu poate iniţia legi.

Problema politică, însă, persistă, doar că nu se demonstrează un pic de dictatură.
Dacă moţiunea cădea, ceea ce nu ar fi vrut nici măcar Băsescu, preşedintele ar fi pierdut vreo cinci procente electorale măcar, putând fi atacat din toată părţiile. Aşa... va putea propune multe, câştigând timp şi spaţiu de manevră pentru cel puţin o săptămână ori două... “Măgarii nu au vrut aia şi aia. Vedeţi şi parlamentarii ăştia cum se joacă cu soarta României!”, cam astea ar fi, nu ad literam, ci ceva de genul, frazele preşedintelui care vor apărea prin presă zilele astea.

Şi Opoziţia ar avea ce face, dar nu cred că va fi în stare. Singura soluţie ar fi să voteze orice guvern, dar nu musai unanimitate, propus de Băsescu şi... apoi să critice. Acum, a pierdut un tempo, dar a câştigat democraţia.

Aşadar, ghinion de marţi, pisica 13, dar, cine are ghinionul în mână,... va pierde de mâna lui!
Citeşte >>

luni, 12 octombrie 2009

Refuz




Ştiu că stârnesc în tine
patimi abisale.
Te-ai arunca spre mine,
ca într-un hău, dar, eu
nu am de-a face
cu astfel de mijloace,
pe care le invoci,
când vrei doar să te joci.
Şi-ţi place...
să te pierzi
în focuri de amor,
pe pat de pajişti verzi,
în dezmierdări de iarbă.
Dar, tu, eşti doar un vis,
o cale spre abis,
o dulce, ce alină,
în gheară de felină
un dor uitat aprins.
Nu mai veni spre mine
cu voluptatea lunii
din nopţiile senine,
când vrei doar să te joci.
Nu te acuz,
chiar dacă mă priveşti obtuz,
stimată domnişoară,
eu, a nu ştiu câta oară,
te refuz!...
Citeşte >>

duminică, 11 octombrie 2009

Mă bag şi eu!...



Da... după ce am stat o vreme să mă gândesc... am zis că nu am participat la nici un concurs pentru bloguri până acum. Şi, am spus: De ce să nu mă bag şi eu la concursul SuperBlog 2009? Ideea era dacă aveam sau nu timp. Dar m-am convins să fac şi pasul asta. O să mă organzez eu cumva...
Citeşte >>

Îndrăgostit de... Lună!



luna

În miez de noapte, el aştepta înfrigurat Luna… Luna lui. Era îndrăgostit lulea… Dar cerul, gelos, îi acoperea privirile cu nori tumultoşi, ce promit numai furtuni. De gânduri şi îngrijorare.

“Oare de ce nu mai vine? A uitat să răsară?, se întreba Stejarul, scuturând dezaprobator din frunze, în timp ce-şi îndrepta crengile puternice către cer. În naivitatea sa centenară, Stejarul nu-şi închipuia că Cerul îi este împotrivă, că-l va încerca în această noapte. Norii nu prevesteau nimic bun… Nu ştia că soarta îi pregătise o noapte de tenebre. Ultima lui noapte.

Iar Luna nu mai apărea… Vântul vuia prin pletele de frunziş, îl răscolea cu mânie, îi rupea nemilos crengile.
Cuprins de dor, Stejarul implora Cerul să-i spună unde este iubita lui. N-o mai văzuse de ieri, de când îşi dăduseră întâlnire în miez de noapte. Trecuse un secol de atunci… de când îi promisese Lunii lumina iubirii. Şi s-a ţinut de cuvânt. Cerul, însă, nu se înduplecă…

Îi trimise Ploaia să-i zdrobească frunzele, Vântul îi lovi năprasnic rămurele abia mijite, Crivăţul încercă să-i îngheţe sufletul, Fulgerul îl despică în două. Tunetul îl arsurzea şi Norii îl lătrau ca pe ultimul stejar!… Da, era ultimul, ultimul în stare să iubească Luna.

Iar Luna era orbită de Nori. Îşi căuta Stejarul sufletului, să-i învelească în curcubee falnicele crengi, să-l curpindă în raze de dragoste eternă. Abia spre dimineaţă, Cerul se potoli, Vântul se îndură şi alungă Norii, Crivăţul se domoli alungat de razele Soarelui, iar Tunetul amuţi spre zări.

Cu un ultim efort, Stejarul îşi încolăci ultimul ram pe rotunjimile voluptuoase ale Lunii. O vedea doar în ceaţă, printre picături de rouă. Pe Soare, fratele lui de sânge, nu a mai apucat să-l vadă…
Citeşte >>

sâmbătă, 10 octombrie 2009

Să râdem sau... nu?...

Eu zic că da. Oricum autoironia este o formă de geniu. Aşa că de ce să nu râdem puţin de... defectele noastre. Nu, nu e un fel de (horror)scop de-al meu! Este însuşi, el, Horoscopul defectelor!... Hihihi! Mie mi se cam potriveşte... Vouă?



Berbec (21.03-20.04)
Planeta dominantă: Marte, planeta încăpăţănării şi încăierărilor.
Animalul sacru: bărzăunul
Personalitate: Berbecul guvernează capul, drept pentru care Berbecii sunt experţi în a se arunca cu capul înainte, a face doar ce-i taie capul şi a da cu capul de pragul de sus. Sunt foarte siguri pe ei în tot ce fac, chiar şi când fac cele mai monumentale prostii. Plini de energie şi iniţiativă, sunt atât de grăbiţi şi de ocupaţi, încât nu au timp să gândească. Cu toate astea, în înţelepciunea lor nemărginită, ştiu întotdeauna ce e mai bine pentru ceilalţi. Nimeni n-are voie să-i contrazică, în timp ce ei îşi păstrează dreptul inalienabil de a contrazice pe toată lumea. Specialitatea lor este viteza, din care cauză au mereu fel de fel de vânătăi, arsuri sau tăieturi şi sunt clienţi fideli ai service-urilor şi asigurărilor auto. Cea mai mare afacere a vieţii lor este sexul, pe care-l practică numai din dragoste, chiar dacă dragostea respectivă nu durează decât o zi.
Meseria potrivită: director, pompier, instructor de sex, bungeejumper, spărgător de bănci.
Pizza magică: Diavolo.
Medicamentul norocos: energizantele


Taur (21.04-21.05)
Planeta dominantă: Venus, planeta trăndăviei şi a lascivitătii,
Animalul sacru: vaca indiană
Personalitate: Taurul e recunoscut pentru stabilitate şi perseverenţă, de fapt două modalităţi de exprimare a lipsei de imaginaţie. Universul lui se mărgineşte la ce poate să vadă, să guste sau să pipăie. Noţiunile complexe îl tulbură profund, iar îndărătnicia lui n-are semăn - dacă a apucat într-o direcţie, aşa o ţine. O schimbare de macaz ar implica un efort fizic şi intelectual prea mare pentru lenea lui. În ciuda obtuzităţii, dă însă dovadă de o aprigă viclenie atunci când îşi apără pielea sau vrea să obţină ceva. E maestru în a scoate castanele din foc cu mâna altuia. Dincolo de falnica-i robusteţe, Taurul ascunde o abominabilă laşitate.
Meseria potrivită: contabil, lăutar, coafeză, manechin, pom-star,degustător de maioneză. Pizza magică: Rusticana
Medicamentul norocos: întăritoarele (sexuale)


Gemeni (22.05-21.06)
Planeta dominantă: Mercur, planeta trăncănelii şi nevricalelor.
Animalul sacru: papagalul
Personalitate: Gemenii sunt isteţi şi foarte adaptabili, cu alte cuvinte nişte oportunişti lipsiţi de scrupule. Stăpânesc perfect arta comunicării şi pot să te mintă în faţă fără să clipească. Sunt drăgălăşenia întruchipată când vor să obţină ceva şi de-a dreptul sadici când au chef să se joace cu nervii altora. Sprinteni şi îndemânatici, dispar când ţi-e lumea mai dragă şi pot face nevăzute diverse obiecte care li se par interesante. Îşi scot din minţi şefii şi consorţii, dar nici unii nu-i dau afară, din cauză că se pricep să le spună bancuri. În dragoste, sunt deschişi tuturor posibilităţilor şi ar fi primii care ar subscrie la legalizarea poligamiei. Cu toate astea, în clipele romantice au tendinţa de a-şi exprima pasiunea uitându-se pe pereţi.
Meseria potrivită: agent de vânzări, scamator, chelner, escroc.
Pizza magică: Calzone.
Medicamentul norocos: gargara.


Rac (22.06-22.07)
Planeta dominantă: Luna, astrul toanelor şi născocirilor.
Animalul sacru: lipitoarea
Personalitate: Racul este un profitor nesătul, al cărui unic scop în viaţă e să care în bârlog tot ce-i pică în mână. Este mai zgârcit şi mai apucător decât tot neamul hărciogilor la un loc. Se spune că ar fi diplomat, dar în realitate manipulează pe toată lumea ca să-şi rezolve interesele. Zâmbeşte graţios, înşiră verzi şi uscate şi joacă tot timpul teatru, fiind foarte popular printre cei gură-cască şi slabi de minte. Are mania de a coopta tot soiul de rataţi pe care îi psihanalizează sau îi îndoctrinează cu predici filozofice ori cuvântări patriotice. Îşi iubeşte casa, dar nu este lipit de ea. Ros de morbul vagabondajului, dispare periodic pentru diverse intervale de timp. Din nefericire, se întoarce mereu înapoi ... În dragoste este adeptul romantismului siropos şi leşinat. Asta, la început, căci mai devreme sau mai târziu va scoate la bătaie un nimicitor arsenal de tocare măruntă a nervilor: toane, nazuri, îmbufnări, bombăneli, bănuieli, accese masochiste şi şantaje sentimentale.
Meseria potrivită: politician sau afacerist interlop (la alegere), poet, cămătar, pitic de grădină.
Pizza magică: Quattro formaggi.
Medicamentul norocos: alcoolul


Leu (23.07-22.08)
Planeta dominantă: Soarele, astrul egoismului şi îngâmfării.
Animalul sacru: pupăza
Personalitate: Leul este un lider înnăscut şi, ca toţi liderii, se înalţă strivindu-i pe cei cu mai mult bun-simţ decât el. Subordonaţii îi acordă respectul cuvenit, dar I-ar strânge de gât cu maximă plăcere. Ambiţie! ca nimeni altul. consideră că a atins poziţia cuvenită doar atunci cân nu mai are vreun loc alb pe cartea de vizită. Se iubeşte atât de mult pe sine încât îşi pupă oglinda de câte ori se crede singur. Este aşa de obsedat de onoruri că, dacă primeşte o cupă la campionatul de şotron, e în stare să umble cu ea atârnată la gât, să vadă lumea cât de grozav este. Atrage atenţia în orice adunare: fie este cel mai înzorzonat personaj, fie aruncă cu banii în toate părţile, fie poartă o armă. Pozează tot timpul, doarme pe stânga fiindcă profilul drept îl avantajează mai mult şi arată cu degetul mijlociu ca să-şi expună mai bine diamantul de multe carate. În dragoste, este la fel de înflăcărat ca un furnal şi la fel de discret o trompetă cu amplificator.
Meseria potrivită: împărat, şef de bloc, portar de hotel, dresor, hingher
Pizza magică: Quattro stagioni.
Medicamentul norocos: toxina botulinică.


Fecioară (23.08-22.09)
Planeta dominantă: Mercur, planeta trăncănelii şi a isteriilor.
Animalul sacru: ciocănitoarea
Personalitate: Zodiacele critică spiritul critic al fecioarei, punând-o astfel într-o situaţie critică. Cum, pe deasupra, fecioara mai e şi metodica punctuală şi perfecţionistă, sfârşesc prin a-i scoate pe toţi din pepeni. Obsedată de igienă, detalii şi clasificări, este capabilă să caute bacteriile cu lupa, să frece duşumelele periuţa sau să pună rufele în maşina de spălat nu doar pe culori, ci şi ordine crescătoare şi alfabetică. Miroase enervant de curat, ceea ce leagă spiritual de cânii şi pisicile din cartier. Fecioara este o fană a listelor, tabelelor şi regulamentelor pe punele subpuncte, care, în loc să-i simplifice, îi încâlcesc teribil existenţa. Scurt, orice fecioară veritabilă este: 1. mereu ocupată cu o mie de nimicuri sau să-şi bage nasul unde nu-i fierbe oala. 2. tipicară; 3. ipohondră: 4.cicălitoare: 5. cărpănoasă: 6. maniacă: 7. absolut necesară (din păcate). În dragoste, are căldura unei frapiere şi fantezia unui birocrat.
Meseria potrivită: analist politic, CTC-ist, agent de dezinsecţie, sora medicală (sau frate).
Pizza magică: funghi.
Medicamentul norocos: toate, fără excepţie


Balantă (23.09-22.10)
Planeta dominantă: Venus, planeta trândăviei şi lascivităţii.
Animalul sacru: bibilica
Personalitate: Balanţa are certe înclinaţii intelectuale, utile în studiul aprofundat al programului tv, şi un înalt simţ artistic, reflectat în flerul cu care-şi asortează pantofii cu lenjeria. Plină de graţie şi eleganţă, umblă cu nasul pe sus, strâmbând suveran din el la orice încălcare a etichetei. Se zice că adoră confortul şi armonia, ceea ce în traducere liberă înseamnă că este leneşă şi n-are principii ferme. Despre Balanţă se mai spune că este o bună colaboratoare şi sfătuitoare: în orice problemă, expune câteva zeci de soluţii, ca apoi să-l lase pe celălalt să decidă. Cât despre vestitul ei echilibru, cel mai în măsură să comenteze ar fi psihiatrul care o tratează. În lipsa lui, se acceptă şi mărturiile apropiaţilor, adânc îngrijoraţi de viteza cu care-şi schimbă părerile şi de costurile mărite ale dulciurilor pe care le înghite atunci când e deprimată. Cel mai de seamă lucru din viaţa ei este dragostea, subiect bogat în detalii picante, prea indecente ca să poată fi relatate.
Meseria potrivită: agent matrimonial, arbitru, escortă, gigolo, tester de hamace, rentier.
Pizza magică: Capricciosa.
Medicamentul norocos: gelul anticelulitic.


Scorpion (23.10-21.11)
Planeta dominantă: Pluto, planeta obsesiilor şi paranoiei.
Animalul sacru: vipera
Personalitate: Scorpionul are foarte mult magnetism personal: atrage cuiele ruginite, cutiile de conservă, dramele şi ghinioanele. Are emoţii intense, idei fixe şi puterea de a deochea. Este atât de încordat, încât dă impresia că suferă, iar încordarea lui face să se defecteze obiectele din jur. Chiar şi cei apropiaţi sunt profund afectaţi, de unde şi bafta pe care o are la moşteniri. Ştie ce vrea, dar caută să obţină totul pe căi ocolite. E genul care mai bine îşi otrăveşte duşmanul decât să-i dea un pumn în nas. Paranoic, vede peste tot pericole, intrigi şi conspiraţii. Asta nu-l împiedică să umble cu fitile şi să-i manipuleze pe ceilalţi. Îi consideră prieteni doar pe cei de care se poate folosi, iar prietenii n-au încredere în el, fiindcă ştiu că n-are mamă, tată sau scrupule, şi atacă subversiv, sub centură. În dragoste, este un obsedat sexual frustrat, gelos şi posesiv, care-şi scoate din minţi perechea cu bănuielile şi cu gusturile lui anormale.
Meseria potrivită: detectiv, medic legist, pândar, scafandru, vânător de fantome.
Pizza magică: Siciliana.
Medicamentul norocos: extractul de mătrăgună.


Săgetător (22.11-21.12)
Planeta dominantă: Jupiter, planeta exceselor şi a glumelor proaste.
Animalul sacru: grangurul
Personalitate: Săgetătorul este un inconştient optimist, a cărui specialitate este datul cu bâta în baltă: scoate perle după perle cu un aer de savant atotştiutor, face glume proaste şi râde fără rost. Este un snob care-şi poartă hainele cu etichetele pe-afară şi se laudă cu vedetele de teleshopping pe care le frecventează. Promite marea cu sarea, dar când trebuie să-şi ţină promisiunile este lovit de amnezie. Adoră maşinile, pe care le conduce cu plăcere şi cu mare viteză, în cei mai falnici pomi de pe marginea drumului. fiindcă se crede cel mai tare, se bagă în bucluc şi trece razant pe lângă dezastre. Scapă însă cu bine, căci beneficiază de clauza berzei chioare, care i-a fost acordată pentru a nu rămâne zodia cuI doar cu 11 zodii. Când se îndrăgosteşte, iubeşte cu foc, din toată inima.. Problema e că, având o inimă foarte mare, alesul sau aleasa se poate trezi într-un ventricul teribil de aglomerat.
Meseria potrivită: parlamentar, sociolog, pocherist, paraşutist, turist.
Pizza magică: Hawaiana.
Medicamentul norocos: laxativele.



Capricorn (22.12-20.01)
Planeta dominantă: Saturn, planeta parvenirii şi anchilozării.
Animalul sacru: catârul
Personalitate: Capricornul e un parvenit planificat, care se chinuie să ajungă în moţul ierarhiei şi-şi urmăreşte interesele cu îndârjire de buldog. Perseverenţa cu care merge pe drumul stabilit arată că de fapt nu are alternative sau alte bucurii în viaţă. Încăpăţânarea lui este monumentală - mai mare ca a Berbecului şi a Taurului, care sunt, totuşi, nişte vietăţi relativ normale. Şi la capitolul rezistenţă stă bine - în cazul unui cataclism planetar s-ar număra printre puţinii supravieţuitori, alături de şobolani şi insecte. Grozav de suspicios şi sigur că nimeni nu e mai competent ca el, n-are somn dacă nu controlează totul. Deţine un stoc impresionant de temeri şi complexe pe care, fiind foarte orgolios, face eforturi să şi le mascheze. De aici, o permanentă încordare, care-i dă aerul cuiva care a înghiţit o coadă de cazma ... fiind din cale-afară de plictisitor, îşi găseşte greu o pereche care să-l suporte. Singurul care îl tolerează este alt Capricorn.
Meseria potrivită: în asigurări, IT, liftier, călugăr, paznic.
Pizza magică: Margherita
Medicament norocos: antidepresivele.


Vărsător (21.01-19.02)
Planeta dominantă: Uranus, planeta convulsiilor şi ciudăţeniilor.
Animalul sacru: ornitorincul
Personalitate: Vărsătorii sunt cele mai ciudate fiinţe de pe Terra, ceea ce explică frecvenţa mărită cu care sunt răpiţi de marţieni. Nu se ştie totuşi dacă aceştia îi selectează doar pentru a le studia anomaliile sau fiindcă îi consideră o specie înrudită. Oricum, este ceva în neregulă cu ei, deoarece au idei stranii, reacţii imprevizibile şi fac totul pe dos faţă de restul omenirii. Se spune că sunt deschişi la nou, le place să experimenteze şi au o fire independentă. Asta înseamnă că dau banii pe prostii de care n-a mai auzit nimeni, adera la cele mai fistichii diete sau curente religioase şi îi doare în cot de părerea celorlalţi. În plus, sunt deosebit de agitaţi, ceea ce nu este bine, căci excesul de energie le permite să-şi pună în practică proiectele utopice şi iniţiativele anarhiste. Prietenii îi suportă maximum două ore, iar rudele lor migrează în alte cartiere. Cât despre dragoste, Vărsătorilor nu le este prea clar ce înseamnă ... !
Meseria potrivită: futurolog, revoluţionar, guru, vânzător de gogoşi.
Pizza magică: Napoletana.
Medicamentul norocos: sedativele.


Pesti (20.02-20.03)
Planeta dominantă: Neptun, planeta confuziei şi dependenţelor.
Animalul sacru: balena
Personalitate: Peştii sunt nişte vieţuitoare blânde şi buimace, care cred tot ce le îndrugă primul venit. În capul lor este un talmeş-balmeş de impresii şi intuiţii, ce face imposibilă o activitate neuronală decentă. Fiind incapabili să emită vreun argument logic, au devenit la rândul lor experţi în abureală şi îmbrobodire. Se spune că sunt creativi şi talentaţi, ceea ce înseamnă că producţiile lor îi turmentează atât de tare pe ceilalţi, încât le anihilează puterea de discernământ.. Foarte sociabili din fire, se înţeleg de minune cu animalele, handicapaţii, delincvenţii şi spiriduşii de casă. Misterele şi superstiţiile exercită asupra lor o mare fascinaţie: admira grozav iscusinţa cu care îşi apără intimitatea monstrul din Loch Ness, iar când nu le place vremea de-afară îşi îmbracă plini de încredere hainele pe dos. Dar marca lor distinctivă este enorma capacitate de a iubi. Peştii se îndrăgostesc total şi iremediabil de cine nu trebuie, când nu trebuie sau ... de câte persoane nu trebuie!
Meseria potrivită: veterinar, fotograf. curăţitor de piscine, hipiot, medium, traficant.
Pizza magică: Tonno.
Medicamentul norocos: Untura de peşte.
Citeşte >>

Alchimist de cuvinte



Zece - Florin Chilian

Aş vrea să ştiu alchimii de cuvinte,
Să te farmec cu slove cumpătate pe rânduri,
Iar inima-ţi stană de piatră,
Să o înmoi, în triluri de gânduri.

Senin, să depun, la picioarele tale,
Versuri pe aripi măiastre
Şi... petale de roze să-ţi adie prin plete
În rimă de astre.

În van, îţi aduc ofrande de suflet,
În cânturi cu zboruri placide,
Căci strofa mi-e ternă, rima e ruptă,
Când tu îmi arunci cuvinte aride.

Mă-ncurc în gânduri şi slove,
Iar ultimul vers îmi aduce aminte
Că nu sunt al tău ideal...
alchimist de cuvinte.
Citeşte >>

vineri, 9 octombrie 2009

Chef surpriză pentru campion!


În mod normal ar trebui să revin cu nişte lucruri despre campionii mondiali la... muschetăreală. Dar, nu ştiu dacă se poate şi dacă o voi face aici. Posibil, Prin Braşov! 

Update
Da am revenit...
Proaspătul campion mondial la sabie, braşoveanul Rareş Dumitrescu, a avut parte de o baie cu spume, la propriu, vineri seara, la revenirea în oraşul de la poalele Tâmpei. Spumele erau de la şamapanie, iar băiţa i-a fosta administrată printre aplauze, felicitări şi lumini de artificii. Amănunte, aici
Citeşte >>

Dumnezeul beţivilor există!


Moldovean destoinic şi harnic din tată în fiu, Gheorghe a plecat în tinereţe dintr-o comună din Vaslui să-şi caute norocul prin marile oraşe. A învăţat meserie şi s-a angajat la o uzină din Braşov. A muncit cu spor, a pus bani la ciorap şi şi-a luat o casă în Săcele - lângă Braşov. Însă, supărarea la cuprins imediat ce industria braşoveană a ajuns la pământ. Disponibilizat din uzină, părăsit de nevastă, pe Gheorghe l-au năpădit necazurile şi criza. Negăsind altceva mai bun de făcut, el a hotărât să-şi înece amarul prin cârciumile din oraş. Deşi avea în buzunar unul dintre ultimele indemnizaţii de şomaj, Gheorghe s-a săturat repede de crâşme. Reuşise să îngurgiteze câteva pahare, avea chef de vorbă, dar nimeni nu-l băga în seamă. Nepunând l-a suflet, omul nostru a continuat cheful. În ciuda vărstei de 65 de ani, s-a dus acasă şi a mai cinstit cu propria persoană câteva „răchie”. La un moment dat, bărbatul a fost năpădit de singurătate şi mai ales de frig.
Ca să echilibreze temperatura interioară (ridicată de altfel şi din cauza alcoolului) cu cea din casă, Gheorghe Iftimie s-a gîndit că este cazul să facă focul. Şi l-a făcut. În mijlocul camerei. Frigul, însă, persista să rămână în casă...
Nu şi focul, care s-a extins repede şi pe la casele vecine. Alerataţi de disperarea care îi cuprinsese pe vecinii lui Gheorghe, pompierii au sosit repede şi au reuşit să stingă flăcările ce cuprinseseră întrega gospodărie salvând doar casele din jur. Din păcate, sticla de rachiu, pe jumătate plină nu a fost salvată. Gheorghe, însă, a scăpat ca prin minune, demonstrând încă o dată că există un Dumnezeu al beţivilor.
Citeşte >>

joi, 8 octombrie 2009

Ola Channel sau cum e să ai ghinion!


Înspirat de şedinţele lui Cristian, la care, asistând, m-am amuzat copios, mi-am amintit de o întâmplare hilară, ce mi s-a întâmplat într-unul dintre cartierele braşovene. Ia uite aici întâmplarea:
Eram... spre cu seară târziu cred (din cauza euforiei datorată în mare parte alcoolului) într-un alt cartier braşovean, la un prieten, ziarist şi el, cu un alt prieten, comun, de data asta pictor, dar venit în vizită de la Bucureşti. Se terminase băutura, aşa că purcedem toţi trei până la cel mai apropiat non-stop. Să ne aprovizionăm, bineînţeles. Deh, setea era mare şi nici noi nu ne lăsam mai prejos.
Facem noi câţiva paşi de la scara omului şi…
- Bine măi Iuliane, unde ne duci? - întreb eu, printre turuielile de vrute şi nevrute, cum îmi e obiceiul.
- Bă, dar chiar nu mai putem bea nimic pe aici pe aproape? - zise Pictorul, ţinându-mi isonul
Şi poc! De fapt, nu chiar poc, că nu se auzi nimic… Doar ce dispărusem într-o margine de canal.
Canalul nu era deschis, dar, lucrându-se la stradă şi la trotuare, o crăpătură cât să încapă un întreg picior se căsca din trotuar. O nimerisem întocmai. Din fericire nu mi-am rupt nimic… Şi... nici nu am deranjat borcanele de murături ale vreunui boschetar...
- Bă, unde e Ola? - zise pictorul după câteva secunde în care nu mă mai vedea cu colţul ochiului, în dreapta lui, timp în care eu mă luptam să ies din deschizătura de asfalt de lângă canal…
- Nici eu nu-i mai aud meliţa… - spune Iulian, întrerupându-şi pleduaria pentru un hohot de râs.
- Ia uite la ăsta, a căzut în canal! Hahaha!, ce nasol - continuă Iulian.
Pictorul îi ţinea isonul. Iulian, în hohot:
- Aici, nici măcar beţivii de cartier nu îl nimeresc pe ăsta
- Da, bă! - îngaim eu, Dar eu sunt din alt cartier!...

Şi, uite aşa, canalului i-a rămas numele de Ola Channel! Chiar dacă asfaltatorii au reuşit să astupe gaura... :)
Citeşte >>

Nici protestul nu mai e ce a fost...


Vreo 15.000 de sindicalişti au protestat ieri, în faţa Palatului Victoria, de Ziua Mondială a Muncii Decente, acuzând că pentru ei, din cauza guvernanţilor, munca a ajuns „indecentă”. E bine să mai protesteze lumea împotriva abuzurilor, politicienilor, a politrucilor din politică, asupra măsurilor şi legilor care nu se aplică etc. Dar, ceea ce m-a frapat însă a fost sloganul “Dorim decât respect!”.

Pe lângă faptul că formularea nu este corectă gramatical, îmi aduce aminte de manifestul încropit pe genunchi de cei de la trustul Realitatea – “Noi vrem respect”, cel mai probabil în replică la “Mişcarea de rezistenţă” a celor de la Jurnalul Naţional.

Manifestul Realităţii conţine o înşiruire patetică de chestiuni “arzătoare” care ni se întâmplă în viaţa de zi cu zi, apoi, că politicienii mint – un truism, de altfel - şi se termină apoteotic cu “Noi nu cerem nimic”. No, aici, ce ar trebui să spun? Că sunt imbecili? Sunt sigur că acest cuvânt este cel nimerit. Altfel, nu pot să-mi explic de ce au mai făcut enuemerarea cu pricina, dacă tot nu cer nimic.

Cam aşa s-a întâmplat şi cu meetingul de la Bucureşti. Porniţi să protesteze, sindicaliştii au ajuns cam înjumătăţiţi în Piaţa Vicotriei şi ceea ce au solicitat ei din toţi rărunchii a fost RESPECT, că în rest strigăturile, huiduielile şi fluierăturile erau cam cu jumătate de gură şi cu zâmbetul pe buze. Nu era mare minune dacă se apucau de dans... Muzică au avut, pe final.

Clar e şi că legătura cu demersul Realităţii era întregite şi de faptul că liderii sindicali sunt puţin-angajaţi ai trustului lui S.O. Vântu, aşa că nu e tocmai o coincideţă că solicitarea protestatrilor (cu indulgenţă, protestatari) se referea la “respect”.


Aşa că, meetingul, adică adunarea patetică de la Bucureşti, care s-ar fi dorit prohodul unui Guvern Boc 2, nu s-a umplut decăt de... “respect”. Dacă asta au solicitat...
Adevărul e că nici protestul nu mai e ce a fost! Sau cum spunea Andrei Pleşu: “România este singura ţară din lume în care s-a inventat protestul cordial, meetingul de omenie”.
Atunci, numai respect să avem! Nu cred că respectul ţine de foame şi nu reprezintă nici o soluţie pentru relansarea ţărişoarei. Astfel că o să avem o ofertă de respect, din mărinimia guvernanţiilor, aşa cum am avut-o şi pâna acum! Ne-au umplut de “respect”. Respectele mele, domnilor!
Citeşte >>

miercuri, 7 octombrie 2009

"Şosetele din Prefectură" se întoarce


Benedek Gabor este noul subprefect al Brasovului, înlocuind-o pe Roxana Mânzatu. Motivaţia nu este nicidecum politică (Hahahahahaha!), ci se bazează oficial, pe acte, pe principiul "mobilităţii", în care se schimbă prefecţii, subprefecţii de "independenţi" ce sunt de politic, după cum vor gurile partidice din Guvern. Adică ăştia, înalţi funcţionarii publici sunt mai ceva ca nişte şosete, şi trebuiesc schimbaţi să nu care cumva să se împută la locul de muncă.
Benedek Gabor este aşadar noul subprefect. Anterior, omul a ocupat postul de director coordonator adjunct din partea PD-L, cu influenţe udmeriste pe la limba maternă, nu cea de la papuc, la Oficiul Judeţean de Plăti pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit. Rămâne de văzut în cât timp se împute şi ciorapul pedelist. Se pare că doar Emil Niţă, independent de... PSD, s-a învârtit ca titirezul şi a reuşit să fie păstrat pe funcţie.
Citeşte >>

Străin de lume...



trist

Mă gândesc cum s-a ajuns aici...
Am ajuns doi străini, ceea ce nu am fost niciodată...
Nu ne vorbim, ne ocolim, iar când, din întâmplare, ne ciocnim pe stradă, fiecare cu mintea hai-hui, ne spunem doar un „Pardon!” din complezenţă sau automatism.
Din întâmplare ajungem faţă în faţă, dar privim amândoi prin noi, căutând orice altceva decât privirea noastră. Nu înţeleg şi, totuşi... Nu e nimic de înţeles...
Poate, făţărnicia ne-a dus în direcţia asta...
Ai vrut să zbori. Zboară! Nu te opreşte nimeni. Însă zborul tău pare frânt. Ai preferat, însă, să ştergi cu buretele tot ce a fost între noi şi să afunzi în ignoranţă întâmplări de suflet. Ori e mult prea mult orgoliu la mijloc...
Eu, în schimb, îmi amintesc nopţiile senine petrecute împreună, dar parcă totul e aievea. Să fi fost iubire?...
Apoi, durere... Nu ca aceea de măsele sau reumatică, ci una de neputinţă în adâncurile inimii. Încă te iubesc, dar nu ştiu precis...
Ai preferat să ucizi toţi fluturii ce zburdau prin mine la vederea ta. Acum, nu mai au importanţă. Sunt morţi!
Şi... nu ne mai vorbim, deşi avem un infinit ce să ne spunem...
Ne afundăm în tăcere... Pustiu...
Sau poate numai eu... Eu sunt cel care a ajuns... străin de lumea de azi.
Citeşte >>

Leapşa Cetăţeanului!

Am primit leapşa din partea Cetăţeanului turementat, de ce i-aş vota pe următorii:
Pe Băsescu l-aş vota doar dacă sunt sigur că apoi că pleacă pe o insulă pustie cu un vas din Flotă
De ce: pentru că sunt curios cu care navă va ajunge acolo...
Pe Geoană l-aş vota în scopuri caritabile
De ce: poate dă şi el o bere după aia!
Pe Oprescu l-as vota doar în turul 2, doar contra lui Geoană.
De ce: nu-mi stă în fire să fac lucruri caritabile, iar o bere aş bea mai degrabă cu Oprescu.
Pe Antonescu îl voi vota oricum, chiar dacă are ochi albaştri.
De ce: pentru că altul mai bun nu e şi este o alternativă la dictatura lui Băsescu. Poate şi el să dea o bere...

Dau leapşa mai departe către toţi bloggerii din sat, adică ăia de pe lista mea cu bloguri.
Citeşte >>

marți, 6 octombrie 2009

O seară muzicală!

Îmi place mult muzica, dar mai ales Eric, Eric Clapton:
Citeşte >>

Criză de identitate sau posibilă dictatură!


Mă simt din plastic

Da, mă simt din plastic! Am nervii „ţichi”! Nu mai pot cu aştia, aştia cu alegerile lor, cu candidaturile lor, cu minciunile lor, cu demagogiile lor, cu ignoranţa lor! Aş prefera să fiu un anonim, poate aşa voi fi şi eu băgat în seamă, chiar dacă mă ascund în spatele unui anonimat. Nu mai suport minciuna şi... ignoranţa. Psihic, sunt praf!

Mitomanie demagogică

Apropos, ştiţi care este diferenţa între un mitoman şi om normal? Omul normal minte, dar doar într-o proporţie de vreo 30% din ceea ce spune. În fecare zi. Însă, mitomanul se minte cu uşurinţă şi pe sine, se cufundă în minciunile sale şi nu-i va trece prin cap că el spune minciuni, convins de faptul că nu minte niciodată. Aspect, pe care, de altfel, îl susţine cu tărie.
Aşadar, încerc şi eu marea cu sarea, iar într-o lume a minciunii, cer adevăruri, chiar dacă acestea dor sau mă încearcă. Dar cine sunt eu să solicit lucrul ăsta? Un anonim...
Da, dar un anonim cu ceva caracter.
Tot nişte anonimi însă, dar cu personalitate multiplă, ajunşi să fie cunoscuţi sub diferite nume, gen „...escu” şi alte terminaţiuni, mitomani şi demagogi, vor să pună mâna pe voturile noastre, să le smulgă şi să le folosească în scopuri personale.

Candidaţii lu` peşte prăjit

Spre exemplu, Oprescu, care, după ce acum ceva timp declara că nu va candida la prezidenţiale, preferând să se preocupe de basmul cu „autostrada suspendată” din Bucureşti, s-a răzgândit şi s-a lansat, „şoc!!!”, aparent suţinut de mişcarea masonică. Vezi stema independentului. Cică, electoratul lui e de nişă, adică cei care sunt scârbiţi de ceea ce se întâmplă în ţară. Sincer, şi eu sunt scârbit, dar nu mi se pare că mă poate atrage în cursă felcerul politicianist Oprescu. Candidatul independent Oprescu este mai degrabă un pion iliescian, un iepure care aleargă demagog după cai verzi pe pereţii electorali, în funcţie de sondaje şi de înţelegeri. Nu m-ar mira să fie la mijloc şi o înţelegere cu Băsescu – un alt individ preocupat tot de „autostrada suspendată”. În fapt, acesta din urmă a suspendat orice fel de autostradă, considerând, atunci când era ministru la Transporturi, că ţărişoara nu are nevoie de autostrăzi.

Deja vu!

Numai că Băsescu, îşi cam asigură Puterea. Chiar dacă nu va câştiga alegerile de la sfârşitul anului, partidul prezidenţial devine cel care taie şi spânzură prin Parlament. Adică, Băsescu şi ale lui băi de mulţime şi "vizite de lucru".
Într-o singură zi, trei parlamentari liberali au fost atraşi de ciolanul guvernului pedelist. Cu siguranţă vor urma şi alţii, de la PSD, PNL şi alte partide de opoziţie. Practic, Opoziţia va fi înfrântă, iar PD-L se va impune ca partid stat. În acelaşi context, ar mai exista şi pretextul referendumului de reducere a numărurlui de parlamentari, dar şi a puterii Parlamentului. Dacă va reuşi, adio democraţie, şi aşa şubredă. Ne paşte o dictatură. Atunci, dictatură să fie! Iar visul meu de a deveni anonim, ce va vorbi pe la colţuri cu alţi anonimi, se va îndeplini... Orcicum deja mă simt un anonim. Deja vu! Dar, cine sunt eu să spun lucrurile astea? Un anonim ignorat, dar care nu poate să ignore? Posibil...
Citeşte >>

luni, 5 octombrie 2009

Romînia în trei ipostaze... falimentare! Şi bingo!


1.Protest

Greva generală paralizează România pentru o zi sau... 800.000 de angajaţi din sănătate, educaţie şi administraţie publică nu vor merge la muncă, protestând astfel împotriva legii unitare de salarizare, dar şi a disponibilizărilor. Primăriile, consiliile judeţene, serviciile de taxe şi impozite, trezoreriile sau finanţele publice nu vor avea program cu publicul. Şcoliile sunt şi ele închise, iar spitalele nu fac internări. După protestul de luni, miercuri va fi organizat şi un miting la Guvern şi la Palatul Parlamentului, la care sunt aşteptaţi mii de sindicalişti. Oare la Bingo Metropolis şi-au luat bilet?...

2.Paralizia, o regulă!

Protestul este, de fapt, o contrapondere a ceea ce a făcut Guvernul Boc de la instalare – NIMIC, dovedindu-şi incapacitatea în gestionarea ţării şi provocând paralizia economiei. Aspect reconoscut de Traian Băsescu: "Vreau să ştiţi că nici Guvernul nici eu nici Banca Naţională nu ne-am propus să scoatem ţara din criză, pentru că nu se poate...”. Aşadar, ţara vrea să se smulgă din comă, nu mai vrea aparate de tip Boc-Băsescu-Udrea să o mulgă de viaţă, vrea soluţii! Dar, şi bingo, după cum s-a văzut în weekend.

3.România ca o navă

Băsescu a spus, duminică, la Luduş, în judeţul Mureş, că, în cazul în care românii nu îl mai vor la cârma ţării, se va întoarce la cârma...navei. "Am un brevet de comandant de navă pe care, dacă vă aduceţi aminte, mi l-am revalidat anul trecut, în vară. Am pierdut toată vara cu examenele la Centrul de perfecţionare, deci sunt un om care are o meserie foarte bună. Sigur că mă întorc pe navă, sunt calificat pentru nave de mare tonaj, foarte bine plătit, deci nu sunt un şomer din politică" a spus Băsescu la Luduş. Probabil că Băsescu, printre duşuri de mulţime, cârnaţi, whisky, caşcavale etc a dat examenele pe genunchi, sub vreo dugheană de mici. Nu de alta, dar cu nava România nu a arătat prea multă prefecţiune. Într-un hăhăit imbecil, ce aduce a luat la mişto, a băgat România în derivă. Mai e o problemă, ce navă va conduce fără Flotă?...
Du-te Bă(abreviere!!!), pe altă navă! Vânt la pupa!
Noi rămânem la bingo... Stop joc, că acum scot mascota!
Citeşte >>

duminică, 4 octombrie 2009

Doamna mea!




Doamna mea,
de ai fi tu aceea…
să poţi vindeca,
în căldură de suflet curat,
arsura de dor
din inima mea,
te-aş numi…
Cutezanţa.

Doamna mea,
de-ai fi tu aceea…
să poţi trezi,
în şoapte nocturne de buze,
sărutul meu adormit
în uitare,
te-aş numi…
Dorinţa.

Doamna mea,
de-ai fi tu aceea…
să poţi aprinde
în culorile lanului de maci,
nebunia de fluturi
din mine,
te-aş numi…
Iubirea.

Doamna mea...

PS: Poezie înspirată din lanul de maci ai Deei
Citeşte >>

Picături...




Picături de zâmbet
curg peste sufletele noastre,
în atingeri diafane.
Noi, ţinându-ne de mână,
ne preschimbăm în pajişti şi...
sorbim cu nesaţ
chipuri oglindite de cer,
ce se aştern
în picuri de iubire
pe vârfuri de iarbă.
Verdele crud se adapă
din izvorul de inimi,
câte un strop...
încă unul...
şi încă unul...
Iar noi
sorbim la infinit
picături de sărut.
Citeşte >>

Aburi de cafea


O ceaşcă de cafea,
de dimineaţă,
îmi abureşte gândul
în aromă de sărut.
Aş savura...
nesaţul,
dar sufletu-mi
numără clipe
de dorinţă.
Insă, tu, nu eşti aici,
să-ţi dăruiesc
inima mea!
Iar din cafea
a mai rămas
doar zaţul...
Citeşte >>

sâmbătă, 3 octombrie 2009

Beţiv pe internet!

It would take 22 glasses of White Wine to kill me
Created by Bar Stools

M-au dat gata 22 de pahare de vin alb... Sunt beat criţă... Hâc! Nici nu mai pot să tastez... Sunt surpins... Hâc! Se poate bea şi în spaţiu virtual. Mă clatin în poziţii imposibile... Ce mirare... Ce beatitudine... Hâc... Mă duc să mă culc... M-am îmbătat!
Ionuţ e de devină... El m-a pus să beau.
Hai noroc!
Hâc!
Citeşte >>

M-am hotârât! Mă duc la agăţat!


Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când vine vorba de agăţat femei, mă fâstâcesc, uit toate versurile de iubire pe care le-am scris vreodată sau le voi scrie, uit până şi de Blaga, Eminescu sau Minulescu, îmi iau o moacă de prost şi îmi aştern botos un zâmbet fad pe faţă, doar-doar s-o uita vreuna la mine. Mă gândesc că am pretenţii să mă şi placă. Ei aş! De unde?...

Clar nu mă pricep la agăţat femei. Mă agăţă ele, de-obicei. Cred că moaca mea tâmpă le atrage. Altfel, nu îmi explic. Numai că asta nu s-a mai întâmplat de cam mult timp. Aşa că sunt oarecum disperat.

M-am dus şi la psiholog, dar... nimic. Cică, nu sunt vindecabil. Am început, aşadar, să răsfoiesc articole de specialitate prin reviste de-alea scumpe. Tot nimic. Nu erau bune sfaturile acelora de scriu numai baliverne. Mi-am luat numai poşete în cap. Azi, însă, norocul mi-a surâs... În sfârşit, am descoperit zece sfaturi pertinente, ce merg la sigur...

M-am delectat, interesat fiind, cu ideile lui Alphablog despre cum să agâţi o femeie. La revedere psiholog, la revedere reviste de specialitate, dintr-alea femeieşti pentru bărbaţi. Le-am aruncat pe toate la gunoi. Şi pe psiholog, cu toate explicaţiile lui ilogice. Mi-am găsit mentorul: bărbatul alfa. El mi-a dat nişte sfaturi absolut perfecte. Îi mulţumesc. M-am hotărât şi o să le urmez întocmai. Vă las, pentru câteva ore. Mă duc la agăţat!...

Doacamdată... doar rufele în pod. Tocmai m-a anunţat maşina de spălat, printr-o tăcere bruscă, după ce, timp de câteva ore, s-a scremut să acopere fonetic maneaua dată la maxim şi repetitiv de vecinul de deasupra, că mi-a mototolit toate hainele, după ce le-a udat bine şi le-a dat cu spumă. Spuma era, probabil, de la dero. Cred că le-a şi clătit. Îmi doresc succes la agăţat! Altfel, risc să mi se usuce hainele gata şifonate...
Citeşte >>

Toamna, o doamnă



Frunze frunze

Zbucium de frunze,
în freamăt haotic,
cuceresc everesturi de clipe
şi... vântul.

Asemeni lor,
frunzelor
în culori de sânge,
călătoresc,
prin tumulturi de suflet,
spre amurg,
odată cu vântul...

Toamna mă bate pe umăr,
curioasă.
Din foşnet de crengi,
ea, o domnă,
mă-ntreabă:
Unde mergi călătorule?
Dar vântul?...

Spre capăt de lume, răspund,
Caut lumina de astru,
pe covorul de linişti!
Iar vântul...

Mă încearcă-n suflări de amurg,
mă izbeşte în faţă,
îmi numără paşii,
doar vântul...

Iar toamna,
o doamnă,
îmi şopteşte că, mâine,
lumina de astru
răsare din nou.
Toamna, o doamnă,
şi vântul...
Citeşte >>

vineri, 2 octombrie 2009

S-a dat liber la autobuze… şi vise năruite


Visul lui Vasile Blaga s-a îndeplinit. A pus mâna, din nou, pe Interne(al patrululea ministru în ultimele 9 luni), după ce postul îl pierduse pe timpul guvernării lui Tăriceanu. Astfel, "Buldogul" se întoarce în funcţie, ca interimar, unde s-a grăbit să-şi preia mandatul şi a făcut deja câteva schimbări de personal.

Pe de altă parte, visul declarat de Băsescu s-a năruit. Sau mă înşel. De fapt, nu...
Traian Băsescu a declarat în urmă cu nouă luni, după depunerea jurământului de către miniştrii Cabinetului Boc, că, în sfârşit, şi-a văzut visul cu ochii - un guvern transparent susţinut în Parlament, asumat de o majoritate parlamentară, cel mai puternic pe care România l-a avut în perioada postdecembristă. "Doresc să mulţumesc ambelor partide că au fost capabile să realizeze compromisul în interes public. Am convingerea că nu a fost un compromis uşor. A fost, totuşi, un compromis care nu compromite. A fost un comproimis făcut pentru a trece peste o etapă dificilă şi vreau să cred că acest guvern îşi va duce misiunea până în 2012 cu perioada de dificultate economică depăşită. Este probabil cel mai puternic guvern din perioada postdecembristă din punct de vedere al susţinerii parlamentare", emitea şeful statului, pe 22 decembrie 2008.

Acum, însă, visul său s-a destrămat. Bineînţeles că năruirea a fost provocată de el. Pe motiv că Dan Nica, fost ministru pesedist la Interne, prea s-a burzuluit că nu sunt autobuze de închiriat pe perioada alegerilor, fiind oarecum tendenţios în a demontra că există suspiciuni de fraudare a alegerilor, Boc a ameninţat cu remanierea. E clar că Boc-ul nu a acţionat de capul lui, ci după capul cheliosului de la Cotroceni.

Deh! Ce ţi-e şi cu visele astea prezidenţiale? Se destramă cât ai zice peşte. Chiar, răzgândacul o fi peşte?...
Se poate înţelege, având în vedere care a fost motivaţia de la care a plecat ruperea coaliţiei PSD-PD-L, şi că există autobuze de închiriat. Sâc!
Citeşte >>

joi, 1 octombrie 2009

Muzică, azi e ziua ta!


Am primit o leapşă de la Cetăţeanu`, pe care o onorez cu mult plăcere, fiind un meloman împătimit. Muzica, ne unge pe suflet. Azi e ziua ei! La mulţi ani, muzică!

Arcuş de vioară

Coboară amurgul peste timpuri,
aud doar voci de amintire,
în efemere gânduri...
Vibrează-n iubire
în praguri de seară,
măiestre acorduri
de cânt,
ce înalţă spre ceruri,
printre stele de sfânt,
arcuş de vioară.
Iar timpul se-opreşte,
gândul se pierde,
o daltă perfectă ciopleşte
în suflet, să mă dezmierde,
acord de vioară,
în praguri de seară...



Dau leapşa mai departe către: Dulcedeea, Cristian Lisandru , Andrei Pavel, , Flavius Obeadă şi al lui Genunchi al Lumii, Gabi, şi cui îi mai place muzica...
Citeşte >>

De la circ electoral, la bătaie în toată regula!

Scandalul crizei politice, cu ameninţarea fantomei ruperii Coaliţiei maro de la guvernare, a rămas „ca-n gară”! Un mare fâss! În locul unui circ de calitate cu care să ne delectăm, am văzut a „ţâşpea” lansare a lui Geoană, în care Vanghelie a îngăimat ceva împotriva lui Băsescu, în aura unui Năstase şi a unui Diaconescu care plescăiau a plictis, iar Geoană a vocifereat şi el ceva împotriva Boc-ului şi a preşedintelui, în aplauze frenetice moralizatoare.

Mă minunează însă următorul aspect: Cum naiba vrei să ajungi preşedinte, având în spate o eminenţa cenuşie ce citează din "Almanahe?... Îi doresc totuşi "succesuri" lui Geoană.
Plictisitor de-a dreptul, mai ales şi că Nica, invitat la Cotroceni, nu şi-a dat demisia la solicitarea lui Băsescu. Adică, nimic. Doar voarbe goale.

La fel a fost şi cu încercările primului-ministru de a câştiga încrederea populaţiei, îmi scapă numele... parcă Boc îl cheamă, care spunea ceva de o economie la buget de 11 milioane de euro. M-au ciuruit, un fleac! - aş spune dacă aş fi Sergiu Nicolaescu. Nu de alta, dar cam atât se duc pe ţigări în România în două-trei ore. Aşadar, „importantă” economie la buget.

Totuşi, am avut ceva parte de ceva circ. Dar, venită curios din partea peremiştilor foşti parlamentari Codrin Ştefănescu şi Marius Marinescu. Aştia doi, au luat cu asalt sala de Consiliu a Primăriei Generale Bucureşti prostetând împotriva „hoţilor, corupţiilor şi bandiţiilor!” de pe acolo şi s-au cam luat la îmbrânceli cu jandarmi veniţi să îi evacueze. Superb! Da! Asta vrea poporul. Dacă tot e circ, că de pâine nu se pune problema, să fie de calitate! De remarcat este Marius Marinescu, care, spre deosebire de Ştefănescu, zburătăcit rapid din sală, s-a lăsat mai greu convins de forţa jandarmilor. Chiar le-a ţinut piept, cu brio, făcându-ne astfel ziua mai distractivă. Am avut parte de circ. Mai vrem!...

Citeşte >>
Blog Widget by LinkWithin