luni, 15 februarie 2010

O leapşă... cu Udrea!

Antescript: O să vă întrebaţi de ce titlul conţine Udrea şi de ce am poza madamei de la Guvern aici. Sincer, nu am avut nici o idee despre ce poză să pun şi... de ce nu?... Are chiar legătură cu textul de mai jos

Când să mă manifest şi eu în regula blogging-ului de baltă - cu care, de altfel, se pare că m-am cam acomodat în ultime vreme, netrăgând (doar din mahorcă) prea mari speranţe că voi ajunge vreodată profesionist -, adicătelea îmi făceam rondul cu rost de spicuit printre blogi şi bloage, gândind la o erată neplicticoasă pe seama lipsei mele de activitate la nivel internautic, iaca hodoronc-tronc-pleosc!... Îmi arde Paul una peste faţă cu un dos de leapşă de-mi veni să-mi iau... singur un interviu!

Cică, nu e vina lui, ci a lui Caius, care, apostrofat părinteşte de popa Usca, a ajuns la sentimente mai bune şi întreabă lumea cu ce treabă pe aici...

Bine întrebările sunt minimale şi generale, dar totuşi interesante, aşa cum îi stă bine unei lepşe cu caracter. Înarmat cu dubla mea personalitate, pe a treia lăsând-o undeva la jumătatea facerii, am purces la treabă. Iată ce a ieşit:

Reporter: - Cât din viața personală expui scriind un blog?
Eu: - Poate prea mult pentru ai plictisi pe unii, dar cu certitudine prea puţin faţă de ceea ce aş vrea eu! Asta, legat de scris... Cât despre viaţa personală... aş spune mai degrabă că expun personalitate. Poate şi un pic de sentiment, dintre chichiţele care îmi atrag atenţia şi mă manifestă, în special, dar acest aspect îl las doar să se întrevadă(sic!!!).

Rep.: - Cu ce îți dăunează blogul?
Eu: - Îmi dă oarecare dependenţă, aspect care nu mă caracterizează deloc în ciuda vârstei. Bine, în afară de fumat şi... femei! Îmi place, totuşi, să fiu cât mai independent.

Rep: - Cu ce te ajută blogul?
Eu: - Hmm, să vedem cu ce să încep... Găsesc o sumedenie de idei pe care nu le-aş putea scrie ca ziarist aşa cum le buchisesc pe blog, iar aici, în pagina mea şi ale celor pe care îi citesc - pot să le spun prieteni?... - mă desfăşor în voie şi îmi place al dracului de mult.

Rep: Ce reacții permiți?
Alter-ego-ul meu: - Pe toate. Asta, în cazul în care nu sunt rău-voitoare sau triviale fără inventivitate. Nu-mi plac lucrurile goale, la fel, nici vorbele. O vorbă, deci şi un comentariu, ar trebui să conţină ceva. Fie şi o înjurătură, dacă e bine scrisă şi argumentată... La reacţii virulente sau violente, fie ele şi fizice pot să răspund pe măsură, doar am făcut şi eu ceva sport în viaţa asta a mea... Go... Şah...

Şi ca să nu mă "autoflagelez" doar eu, dau "chinul" mai departe către Deea, care ştiu că se simte un pic neglijată în ultima vreme (de mine... pe blog, să nu-mi iau vreo palmă), dar e o dulce şi nu se supără aşa uşor (cred), Mihaelei, căreia îi datorez nişte scuze şi îi spun că nu am uitat de leapşa ei, peste cascadele de cuvinte ale Adei Rus şi... Elenei Udrea, poate se plictiseşte drăguţa printre picături de ministere şi ne explică de ce are blog şi dependenţa ei faţă de acesta... Nu de alta, dar, celelalte dependenţe şi dependinţe sunt destul de uşor de întrevăzut... :)
Citeşte >>

sâmbătă, 13 februarie 2010

Detaşare

Am revenit! Bine... cât de cât. Şi încep printr-o poezie inspirată (de fapt modificată) de stihurile lui Annie Benny, versuri şi idei descoperite recent în "Blogolume" (îl citez pe Flavius).

PS: Erata legată de lipsa mea de pe aci o voi relata ceva mai târziu... Până atunci vă ofer o relaxare melodioasă şi... poemul cu pricina:
Asculta mai multe audio Muzica


M-ai dojenit în nepăsare,
Timpanu-mi surd e în ecou,
M-am plictisit de-un suflet gol,
Ce nu-mi tresaltă nimic nou.

Nu eşti nimic şi totuşi eşti
Un fel de-a fi, ca restul lumii,
Iar, invizibil cum te văd,
Eu m-aş salva pe mine, nu nebunii.

Nu mă cunoşti precum expui,
Cum nu îţi sunt, îmi e mai bine,
Oricum, pe orişicine aş iubi,
M-ar oglindii în ei pe mine.

Iar dacă intunericul va vrea
Să mă cuprindă-n valuri de Infern,
M-aş procopsi în altă viaţă
Şi n-aş sfârşi atât de tern.
Citeşte >>
Blog Widget by LinkWithin