luni, 30 noiembrie 2009

M-am umplut de respect


Nu ştiu cum funcţionează prea bine chestiunea asta cu "respectă şi vei fi respectat", dar uneori exprimarea sentimentului de stima pentru cineva nu depinde prea mult de timp şi nici de starea de agregare. Aşa că am să vă povestesc o întâmplare:
M-a sunat cineva la 5.00 dimineaţa, într-o stare eurforică de "invidiat", şi-mi spune:
- Te-am sunat să şti că te respect. Eu sunt beat acum, dar te respect!
- Simţămintele mele sunt mutuale, îi răspund, gândind "...în afară de beţie. Oricum, aş vrea să dorm"
- Nu pe bune, chiar te respect, continuă omul, încercând să nu fie prea dislexic
- Ok, ar trebui totuşi să şti că respectul poate fi declarat şi la ore normale, încerc eu să scap, având ochii împăienjeniţi de somn şi fără prea mare chef de discuţii.

După ce m-a mai umplut de respect încă vreo câteva minute, individul şi-a dat seama că nu prea are cu cine vorbi şi a închis telefonul. M-a sunat a doua zi, cerându-şi scuze că m-a trezit la ora aceea din noapte, aspect care m-a amuzat teribil. Am stabilit amândoi că respectul nu are limită de timp.
Voi cum staţi cu respectul şi dacă sunteţi respectaţi? Aş fi curios în ce fel şi la ce oră primiţi declaraţii de consideraţie şi când vă manifestă astfel de sentimente.

PS: Mi-am amintit de această întâmplare datorită postării lui Mace
Citeşte >>

duminică, 29 noiembrie 2009

În căutarea mogulului salvator...


Ce face criza economică din oameni! Şi berea...
Un coleg în ale presei şi prieten, cu care obişnuiesc să scoatem câteva dopuri de la sticlele de blonde pline şi reci şi cu care m-am întâlnit fix şi de ziua mea la un pahar de vorbă, a descoperit cheia succesului în ale mediei şi a formulat un anunţ menit să-l ajute să-şi găsească un rost în viaţă:

"Tânăr ziarist, încă cu talent, caut mogulaş cu situaţie financiară stabilă pentru colaborare, eventual proiecte de viitor. Ofer obedienţă maximă. Rog seriozitate! TEL: 074....."


De altfel, mass-media din România este absolut independentă. Problema este însă că nu se ştie clar de cine...
Citeşte >>

vineri, 27 noiembrie 2009

Happy birthday to... me!


Azi am îmbătrânit cu un an. Aşa că iau o binemeritată pauză să contemplez momentul... Cu o blondă plină şi rece...:)
Citeşte >>

miercuri, 25 noiembrie 2009

Şopârlă


PD-L + PNL = aproximativ LOVE. Cam asta ar fi şopârla. Nu de alta, dar aşa justific titlul.
De ce mi se pare mie că singura alianţa funcţională este PNL - PD-L, dar fără Băse? E o retorică, nu e întrebare. Tot ce e posibil ca PD-L-ul să se dezbare de Băse şi atunci…
Oricum Băsescu şi-a vândut partidul de mai multe ori, inclusiv în campania din turul I, dar şi când i-a pus să se retragă de la guvernare pe vremea Tăriceanului. Probabil că o va face şi până în turul II, doar-doar mai prinde un mandat. E în stare. A demonstrat-o cu vârf şi îndesat.
Mă aştept, aşadar, şi la o reacţie inversă din partea partidului prezidenţial. Ar fi logic. Nu de alta, dar, oferind sprijin necondiţionat lui Băsescu, în caz de nereuşită a marinarului, partidul se va îneca în aceaşi barcă de salvare cu fundul găurit. Sau e doar părerea mea...
Citeşte >>

marți, 24 noiembrie 2009

DA prostituţiei electorale!


Acum, că am de ales între două rele în Turul II, sunt într-o dilemă. Nu vreau să aleg pe niciuna din cele două rele. Însă, chiar vreau să mă duc la vot. Dar... fără să îmi vând scump pielea... nu m-aş prea duce.

Ei, după ce vor contracta chiria la Cotroceni, vor avea timp cinci ani de acum încolo să mi-o pună la uscat. Astfel încât o să îmi vând votul. Aşa am să fac. O să mă prostituez electoral pe centura alegerilor prezidenţiale. Cred că e o oprtunitate pentru mine şi blogul meu. Îmi vând votul, dar să fie seriozitate din partea cumpărătorului. Eu mi-am dovedit-o deja. Aştept oferte, dar nu derizorii, că mă supăr şi uit să merg la urne. În plus, emigrez în Burkina Fasso şi vă las să vă delectaţi cu moneda naţională a Botswanei. Oricare, ar fi preşedintele...

PS: Pentru detalii şi oferte aici - http://vandvot.wordpress.com/
Citeşte >>

Am câştigat… de două ori!


Condiţia necesară pentru a câştiga un concurs este să participi. La mine s-a dovedit în ultima vreme şi suficientă. Nu mă gândeam că dacă am blog, care îmi aduce semnificative câştiguri epice şi chiar spirituale, pot să câştig şi... material, mai ales atât de uşor. Şi am făcut doar ceea ce îmi place. Am scris. Dar să o luăm cu începutul...

Acum ceva vreme am scris un articol cu subiect impus, respectiv, tehnologia comunicaţiei prin intermediul telefoniei mobile, concurs promovat de Gabriel Ursan. Culmea că am luat şi premiul întâi cu coroniţă. Bravo mie!

Primii bani

În al doilea rând, mă aflu printre fericiţii câştigători ai concursului Superblog 2009 organizat de PC News. Asta, în ciuda faptului că nu am participat cum mi-aş fi dorit, adică să fi intrat literalmente în concurs postând tematicile în părticica mea de net. Asta, din lipsă de timp. Aflu, însă, că, printr-un simplu comentariu pe blogul lui Andrei, am câştigat şi primii bani ceva mai consistenţi pe blog sub formă de voucher. Deci, se poate!
Şi câştigurile au parvenit în mai puţin de o săptămână.

Aştept aşadar să câştig şi reportul la Loto... Off, iar am uitat să îmi imi iau bilet!

PS: Gabriel o să îţi trimit cât mai repede cu putinţă datele solicitate:)
Citeşte >>

luni, 23 noiembrie 2009

Alb sau negru





Pe albul de şah,
gânduri aşezate ordonat
nutreau o revoltă
de culoare brauniană.

Monotonia pionului la scarificiu
executa mişcări în spirală
asemeni uliilor
în căutare de pradă.

În colţul tablei,
pe negru,
un nebun efectua mişcări în "x"
pe pătrate de sânge închegat.

Se tocise până şi apusul
prăvălit cadaveric
peste turnul de fildeş
rămas descoperit în câmpul logicii.

În plină campanie,
însăşi Regina
cuprinsă de o paloare de ceaţă
îşi aştepta sfârşitul.

Chibiţii înorogi
Nu mai puteau necheza în voia "L"-ului

Cine trebuia să facă prima mutare
era deja mort,
iar moartea nu putea rosti
dacă e alb sau negru.

Griul unei idei
moarte din faşă
a îmbrăţişat gândul adormit
pe tabla de şah a nopţii.

Visul decolorat, de victorie,
mută şi câştigă... Mat!
Citeşte >>

sâmbătă, 21 noiembrie 2009

Aberaţia de a fi preşedinte!


Am plecat la colindat printre bloguri şi bloage. Cristian mi-a atras atenţia cu propunerea de confruntare interioara: esti presedinte o zi; care sunt cele trei lucruri pe care le-ai face neaparat in acea zi? Astfel, m-am decis să-mi confrunt pornirile aberante de a fi pentru o zi preşedinte:

Aş lăsa România amanet fără cuvinte!… Hmm, dar nici Paraziţiii nu mai sunt ce au fost! De fapt e deja amanetată. Mi-aş aduce aminte să nu-mi dau soacra afara. Dar… eu nu am soacră.
Sau, mai bine m-aş duce “la B1TV” şi i-aş trage un pumn în nas lui Moraru spunându-i printre dinţi:

- Bă, tu nici nu şti să pupi în cur. Ia, de te spală pe dinţi cu cocolino, să ai limba mai pufoasă.

Apoi m-aş gândi la Bâstroe şi la Insula Şerpilor, amintindu-mi că nu mai am nici o barcă amărâtă să mă duc până acolo la pescuit de ucrainieni.
Găsesc soluţia salvatoare, construiesc mai multe cuirasate de hârtie din dosarul Flota şi le arunc în mare în sticluţe de plastic.

Spre seară îmi dau demisia în cinci minute şi propun un referendum pentru legalizarea prostituţiei politice şi Parlament tricameral care să facă antecamera la preşidenţie pe banii mogulilor:)

Îmi găsesc o blondă plină şi rece pe care să o am mereu lângă mine şi voi decreta înfiinţarea un minister special pentru ea cu sloganul “Land of all choice (kind) of beer”. Apoi pe o mahmureală cumplită îmi mai dau demisia odată, tot la cinci minute, să o anulez pe cealaltă. Asta, după ce îmi cumpăr un loc de veci în Parlamentul European şi un apartament de fiţe de fix 813 mii e euro taman în metropola "Poplaca" pentru ca viitorul să sune bine, acuzând mogulii că mă critică pe televiziunile lor de moguli răi.

Mă duc noaptea la OTV unde recit poezii patriotice, apoi râd pentru că îmi plac glumele mele, dar mă şi plâng că fantoma Vărului Săndel îmi cere bani de clipuri tembele. Şi, îi dau că nu dau de la mine, dar mă bântuie în continuare pe Etno TV.
Îmi dau seama că femeile din jurul meu sunt de vină pentru decăderea în sondaje şi fac pe “prostănacu”, disparând în Caraibe cu banii de la FMI.

PS: De acolo postez pe blog chestia asta...
Citeşte >>

vineri, 20 noiembrie 2009

Erată la calomnie!


Am aflat cu stupoare că o să am un proces de calomnie. Ar fi primul. Bine, au mai fost tentative, dar s-au terminat relativ la primul termen cu finalizare câteva beri şi o ciorbă la o crâşmă de lângă Tribunal, oferite de reclamanţi, bineînţeles, de bucurie că i-am scăpat de corvoada proceselor de calomnie.

Însă, cu procesul ăsta de acum e altceva. Omul este barman, fost ospătar, într-o crâşmă din centrul Braşovului.
După ce s-a dat în stambă ultima oară, demonstrând că teoria relativităţii einsteiniene se aplică şi la notele de plată, doar în sensul unic al dilatării acestora, crâşmarul m-a etichetat ca nesmimţit, având în vedere că am avut tupeul să contest dilatarea în timp şi spaţiu a cifrelor de pe nota de plată. Citez: "Nu am văzut în viaţa mea atâta nesimţire!". Aspect, cu care am fost întrutotul de acord şi am exemplificat că nu e pentru prima dată când se întâmplă o tranformare ilogică a notelor de plată. Ceea ce a făcut ca omul să se oţărască un pic cam mult şi a ajuns la concluzia că ar fi normal să mă dea în judecată pentru calomnie, plecând de la aspectul că l-am făcut hoţ.

Sincer, nu creed că l-am făcut eu, era deja, dar aş preciza că are dreptate. L-am calomniat, în sensul că nu am fost complet în afirmaţiile mele. Mea culpa! Completez acum: omul este prea mărunt. Despre hoţii ăia mari, mai scriu din când în când în ziare. Baramanul în cauză nu merită un asemenea privilegiu, astfel încât îl public aici pe micul meu spaţiu de net, omul fiind mult prea anonim pentru paginile unui ziar.
Citeşte >>

miercuri, 18 noiembrie 2009

Frauda-m-aş şi n-am cui!


Mi-a spus mie cineva că eu am evoluat, astfel încât turismul electoral nu mă mai atrage. Chiar dacă mi s-au oferit banane şi portocale de o să-mi ajungă până trece criza econimică, iar singura obligaţie era să particip la mitinguri săltăreţe şi maimuţării prin grădinile zoologice din ţară îmbrăcată în geacă de partid, eu, ca o maimuţă cinstită ce sunt, am rămas cuminte în cuşca. Acum, sunt tristă, singură sub un trunchi de copac. Nu mă mai bagă suratele în seamă. Sondajele spun însă altceva, iar atunci zâmbesc cu subînţeles.

PS: Am scris şi eu un PA, de la Călin mi se trage.
Citeşte >>

Introspecţie



Introspectie


Orice cuvânt, orice stih,
orice rimă,
rezonanţă, cristal de lumină,
rubin sau safir,
introspecţii în suflet
în timp ce respir
ar fi de prisos.

Am crezut cu tărie
sfătuit şi de tine,
de înţelepţi cu gândul la mine,
că timpul va produce uitarea,
dar el joacă dublu
şi păstreză visarea
în emisfera mea stângă.

Scânteia umilă aprinsă de tine
a ajuns vâlvătaie de maci
aprinsă în joc de gonaci
la vânătoare de gânduri.

Adierea parfumului tău
încrustată adânc în nări de dorinţă
îmi petrec în nefiinţă
sufletul meu îngropat.

Un cânt de iubire
acordat sub balcon,
desuet, întinat în advon,
în ritmuri de ploaie
dansantă de vară,
este doar o furnică
minunată în praguri de seară
de măreţia Universului.

E un infinit perpetuu
în inima mea şi explodez
în sclipiri de stele, în dor refulez
cu gândul la tine.
Citeşte >>

marți, 17 noiembrie 2009

Amintiri despre viitor...


Preocupat de un serial SF, “Amintiri despre viitor” sau ceva de genul... am înţeles că se cheamă serialul, cineva ma întrebat recent dacă aş vrea să-mi ştiu viitorul. Am răspuns prompt:

– Nu, nu ar fi cazul, cu siguranţă nu!

– De ce?

– Cum de ce, ai vrea să îţi dau amănunte?, mă intrigai

– Da!, răspunse

– Bine, vrei un răspuns pueril sau unul edificator?

– De care vrei… Uite, aş vrea să-mi cunosc viitorul să ştiu ce se va întâmpla cu mine. Ştii, eu sunt încă la liceu şi, chiar sunt curios ce se va întâmpla cu realitatea asta sumbră, şi ce voi deveni eu, dacă voi fi bogat, o să am maşină, bani. Acum mă preocupă sfârşitul lumii… filmul 2012… E ciudat şi NASA

– Intersant, cu siguranţă vei avea ce îţi vei dori, dar pentru asta nu trebuie să îţi cunoşti viitorul aşa cum vrei tu. Încearcă să-l cunoşti cu sufletul. Cu infinitatea lui. Atunci o să îl poţi construi exact cum vrei, intuitiv. Tu trebuie să îţi construieşti viitorul, nu după filme, după un sistem de valori…

– … (tăcere)

Tot el, după o vreme:

– Tot nu mi-ai răspuns precis, de unde valori, de unde modele…

– Vei fi tu valoarea, atunci când te construieşti pe tine, în viitor! :)

– Dar tot vreau să ştiu viitorul meu…

– Uite!, spun eu, viitorul pe care vrei să îl şti tu se bazează pe filme SF şi pe realitatea de la TV, fie şi cea reală. Dar, la ce te ajută să şti ce vei deveni pe o scară socială, din punct de vedere financiar şi material? Eu, spre exemplu, nu aş vrea să ştiu nici din punct de vedere spiritual ce voi fi peste un an sau o lună, darămite mai mult.

– De ce?

– Pentru că dacă aş cunoaşte aceste amănunte aş intra într-o stare de letargie, nu aş mai face decât să aştept să mi se întâmple, fără să mă implic, fără să fac nimic în sensul de a ajunge acolo. Mi-aş tăia din viaţă. Mai mult, mi-aş schimba viitorul tocmai prin neimplicarea mea până acolo, în viitor.
Mi-a răspuns, după vreo câteva secunde, atestând triumfător că nu am înţeles nimic şi că ştie el mai bine. Vreo câteva zile nici nu mi-a vorbit. Nici acum nu-mi vorbeşte, dar îmi zâmbeşte larg cu înţeles când mă întâlneşte. Nu mai vrea să îşi ştie viitorul. E prea ambiţios…

PS: Ideea a fost stârnită de ceea ce au publicat Victor, Deea, căuria i-am şi comentat prin postarea prezentă şi, nu în ultimul rând, alchimistul cuvintelor Paul. Mulţumesc pentru inspiraţie, dragilor:)
Citeşte >>

duminică, 15 noiembrie 2009

Şapte nocturn



Andras Varga - Nocturn
Asculta mai multe audio Muzica

Prima noapte…
gustul zâmbetului tău
întipărit încă pe o pală de buze
a rămas să conducă Luna
printre aştri.

Fluturi de inimi
cu paloare de foc
au izbucnit în scânteie
de aripi de sânge
în a doua.

A treia noapte,
furnici se scurgeau în lacrimi
peste pleoape căzute
în focul sfârâitor
din Hades.

Cămaşa de noapte
aruncată pe covorul de jar
nu a topit ceara
conturului tău de mătase
încă o noapte.

În a cincea,
misterul parfumului tău
ciobit de raze nocturne
baleia pe un ecran de idei
preconcepute.

Am sorbit cu nesaţ
din ceaţa ochilor tăi
ce scrutau umbra
dintre drumurile noastre
în noaptea a şasea.

Mi-ai fost, nu mai ştiu,
erai nimeni sau totul,
iar dorul s-a dus să adoamă
în zori de-odihnă din noaptea
a şaptea.

PS: Poezie inspirată din scrisorile Deei cea mirobolantă
Citeşte >>

Ce a mai rămas din... Noiembrie

Interesant este ce a mai rămas din acel 15 noiembrie 1987. Acum, la 22 de ani de atunci, m-am întristat, când am citit reportajul inedit al talentatului Alfadog, deşi el nu are nici o vină pentru sentimentele mele, şi, în acelaşi timp, m-am înfuriat. Am fost lovit şi în egoul de ziarist şi sub centura sentimentului la ceea ce a reprezentat acea răbufnire de atunci.


Poza e din 15 noiembrie 2007, la Aula Universităţii Transilvania, când stânga preşedintelui era puţin apolitică

Pentru ce atâta zbucium acum, de ce crossuri sau manifestări, când totul se rezumă la câştigul unui câmp electoral de bătălie mai mult virală decât politică?... Oricum politică, în sensul ei drept şi just nu prea mai face nimeni în ţara asta, ci doar în sensul peiorativ al cuvântului.

POLÍTIC, -Ă, politici, -ce, s.f., adj. I. S.f. 1. Știința și practica de guvernare a unui stat; sferă de activitate social-istorică ce cuprinde relațiile, orientările și manifestările care apar între partide, între categorii și grupuri sociale, între popoare etc. în legătură cu promovarea intereselor lor, în lupta pentru putere etc.; orientare, activitate, acțiune a unui partid, a unor grupuri sociale, a puterii de stat etc. în domeniul conducerii treburilor interne și externe; ideologie care reflectă această orientare, activitate, acțiune. ♢ Expr. A face politică = a lua parte în mod activ la discutarea și rezolvarea treburilor statului. 2. Tactică, comportare (abilă) folosită de cineva pentru atingerea unui scop. II. Adj. 1. Care aparține politicii (I), care se referă la politică, de politică; politicesc1. ♢ Drepturi politice = drepturile de participare a cetățenilor la conducerea treburilor statului. Nivel politic = grad de pregătire a cuiva în probleme de politică generală; orientare justă în astfel de probleme. Om politic (și, înv., substantivat, m.) = persoană care are un rol important în activitatea politică, care își desfășoară activitatea principală în domeniul politicii (I 1). ♦ (Substantivat, n.) Aspect, element politic (II 1), viață politică. 2. Care are sau care exprimă o comportare abilă; dibaci, șiret. – Din lat. politicus, ngr. politikós, fr. politique.
Nu mai seamănă cu definiţia cu ce se întâmplă pe aici pe la noi, aşa-i?...
Adică, lupta pentru ciolan, pentru ceea ce a mai rămas de luat cu japca de pe spatele cetăţenilor oneşti, care îşi plătesc contribuţia la stat de frica Fiscului, atât mai contează! Nu tu un minim bun simţ. Nu tu un interes pentru cei mulţi, pentru votanţi. Totul se rezumă la interese meschine de grup în defavoarea celorlalţi, cărora, culmea tupeului, li se cerşeşte votul. Şi când mă gândesc că unii au ajuns deputaţi pe speze şi pe anumite interese de partid (vezi Brasovnews) mi se face silă. În loc să scriu o poezie, m-am enervat şi îmi vine să rup pisica şi... O rup!

Am fost nevoit să-i reintalez Yahoo-Messenger-ul şi am purces cu o rigurozitate necaracterizantă pentru mine în a-mi reface şi contactele, astfel încât am trimis invitaţii cam pe la toţi oamenii de bine cărora le aveam adresa de contact şi care îi ştiam seroşi. Nu mare mi-a fost mirarea ca pe mess să-mi apară nume noi sau, mă rog pseudo-noi, pe care nu-i avusesem instalaţi la contacte anterior. Ceea ce însă m-a surprins au fost cei de la Asociaţia 15 noiembrie, care nu mi-au permis să-i am la vedere, deşi până la reinstalarea progrămelului îi aveam şi îmi trimiteau tot felul de comunicate de presă. Acum îmi dau cu "ignore" sau "not allowed". Aspect oarecum încurajator având în vedere valenţele şi cârdăşia politică ale omului care nu ştiu sigur dacă se mai află la conducerea Asociaţiei, dar cu siguranţă e prin poze şi mai figurează ca preşedinte. Dacă toţi de pe acolo ar fi o apă şi-un pământ după chipul şi asemuirea cârmuitorului dibaci de la Cotroceni, tare mi-e frică că o să mă acuze că mi-am sinucis tatăl, atunci când acesta după o paralizie parţială şi chinuitoare de aproape 12 ani a refuzat să mai trăiască. Sper să nu se întâmple asta...

PS: Da, într-adevăr, vorba lui Alfadog a fost o linişte de duminică înşelătoare. Şi, atunci şi acum. Acum puţin mai altfel... Afară plouă! Şi, nu e citat. Acum, am zbughit-o la treabă. Papapapaaaaaaa:)
Citeşte >>

sâmbătă, 14 noiembrie 2009

Sunet pierdut





Te-aş suna de cu seară
pe numărul constelaţiilor de iubire,
dar praf de comete
îmi îneacă voinţa...
în ceară.

Te-aş preface în parfumuri de stele,
să stârnesc Sisif-ul
din carapacea sufletului
căzător pe planete
de iele.

Aş prinde haiducul zănatec,
ce a furat din bogăţia de roşu
şi a răpus-o ofrandă de sânge
la picioarele tale,
ce calcă-n jăratec.

Şi... punct
amintirii de ceaţă!

Era doar o idee,
acum, când nimic nu înconjoară
universul de gol,
o voce nu tace,
aruncată-n eter,
nu-mi dă pace...
în dor.
Citeşte >>

Mă las de bere... în librării


Sau nu mai calc niciodată într-o librărie. Nu de alta, dar, tare am fost dezamăgit.
Vineri, adică ieri, şi-a lansat o carte Geoană, un eseu autobiografic şi filozofic despre "Încredere", la o librărie din oraş. Treaba lui, dar şi treaba mea a fost să fiu pe acolo şi să consemnez.

Pe când conspectam din discursul plictisitor al doctorului în drept Tănase Joiţa sau invers - încă nu ştiu foarte bine care e numele de familie -, care lăuda curajul editorial al lui Geoană, îmi cad ochii pe o carte verde pe un raft: BEREA - Ghid complet.

"În sfârşit, un subiect interesant", îmi retez lapidar letargia în care mă băgase o mahmureală cruntă şi discursul profesorului de drept. Aproape că aş fi strâns în braţe pline de pasiune cartea respectivă, dacă nu aş fi fost dezamăgit de faptul că nu exista nici o poză cu mine pe paginile ei şi nici cu alţi cunoscuţi împătimiţi ai sucului fermentat de hamei şi malţ. De fapt, nu exista nici măcar o poză. Nu tu o halbă cu spume la gură, nu tu o floare de hamei. O cuvă în fermentaţie, ceva.... Nimic. Şi îi mai spunea şi ghid complet. Mi-e clar! E cazul să mă reprofilez pe altceva!...
Citeşte >>

marți, 10 noiembrie 2009

Curat murdar!

Iată cu ce se ocupă băieţii de la echipa de imagine a PD-L Braşov, care se vrea o echipă serioasă, cel puţin la nivel declarativ, şi care vrea să menţină internetul curat... Sau alţii, de altă teapă... Băieţi, mai răsfiraţi! Nu de alta, dar, nu m-am putut să mă abţin de la o porţie sănătoasă de râs, citind următorul mesaj primit azi dimineaţă pe adresa mea de e-mail:



Fiind o chestiune adresată personal, mi-am permis să uzitez de aces mesaj şi să-l transcriu în integralitatea lui, încercând, ulterior, o traducere în limba română:

" Sunteti Sonati si Somati sa incetati!
Organizatia de Tineret si Studenti PDL Brasov va someaza sa incetati activitatile
impotriva iubitului conducator al tarii Traian Basescu shi a altor membri importanti PDL! Nu mai suportam modul in care dvs. pe blogul/site-ul dvs. atacati in Presedinte!
Noi suntem o organizatie de tineret serioasa care vrem sa mentinem internetul curat, dar dvs intretineti o atmosfera perturbanta pentru alegatorii internauti!
Va somam sa incetati. Basescu este shi va fi presedinte si dupa 6 decembrie shi atunci sa vedeti voi. Venim dupa voi si va bagam portocaliu pe unde nu va imaginati ca ar putea sa incape ceva portocaliu.
va rugam vizitati http://ospdlbrasov.ro/ si http://www.pdlbrasov.ro shi faceti niste comentarii serioase,


Semnat Echipa De Imagine OTPDL Brasov,
www.echipadeimagine.ro


BASESCU PENTRU ROMANIA! "


Aş face şi nişte precizări...
Băieţii aştia care vor să păstreze internetul curat, iniţiativă de altfel lăudabilă, îl cam murdăresc. Şi nu cu portocaliu cum vor ei să ateste, ci cu o altă culoare ceva mai maronie.

În primul rând nu am de-a face cei de la Braşovnews. Nici măcar nu îi cunosc personal, ori poate bănuiesc cine ar fi, dar e cu totul altă poveste. În al doilea rând, tineretul PD-L-ist ar cam trebui să se aplece mai mult către limba română, dacă tot sunt studenţi şi se dau citiţi. Nu de alta, dar, "shi" nu există ca şi cuvânt, eventual "şi". Apoi, atacul nu se face "în Preşedinte", nevrând tocmai să scormonesc plămada băsesciană că poate dau de vreo surpiză neplăcută. Eventual îl "atacaţi pe preşedinte", iar de expresia "să încape" nu am mai auzit. Mă aştept la una asemănătoare de la Vanghelie.

Mai aflu şi că sunt sonat şi... somat să încetez că întreţin o atmosferă perturbantă printre alegătorii internauţi şi că ei, pedeliştii cei tineri nu mai suportă modul în care scriu pe blogul meu.
I-aş sfătui să nu-l mai citească. Cât despre mine, sunt prea sonat, aşa cum mi-au descoperit băieţii profilul psihologic, astfel încât să nu îmi iau libertatea de a scrie ce vreau pe blogul meu personal.

PS: Se pare că aveţi lipsă de trafic pe site-urile voastre şi vreţi să-l îmbunătăţiţi prin asemenea mesaje. Oare de ce? Intrebare pe care ar trebui să vi-o puneţi mai des.
Eu, însă, am dat curs solicitărilor voastre şi vă ajut cum pot, poate facem rost şi de niscaiva comentarii "de bine" pe care, bănuiesc, că nu le veţi publica, din lipsă de curaj.
PS2: Aştept cu interes de unde faceţi rost de portocaliu să mi-l băgaţi unde nu-mi imaginez, având în vedere că până la culoarea cu pricina mai aveţi de mâncat sănătos dintr-un munte de maro!
Citeşte >>

luni, 9 noiembrie 2009

Icter prezidenţial!

Aş fi vrut să nu scriu despre politică în această perioadă de campanie, dar nu m-am putut abţine să nu râd cu lacrimi de crocodil când am aflat cu stupoare că lui Traian Băsescu nu îi place să fie preşedinte şi îşi plânge de milă că e cam nasoală chestiunea chiriei şi întreţinerii la Cotroceni. Asta , în ciuda faptului că facturile nu le suportă el, ci noi, poporul. Bine, râsul nu prea e al meu, iar lacrimile de crocodil nu prea se vâd având în vedere că reptila plânge numai sub apă. Totuşi, Băsescu mai vrea un mandat, chiar dacă nu-i place să fie preşedinte. Hă, hă, hă!...

„Deşi nu mi-a plăcut, mai vreau încă un mandat”, a declarat preşedintele Traian Băsescu în acest weekend în faţa mulţimii de simpatizanţi democrat-liberali adunate în Craiova. A spus şi că a avut un mandat greu, în care s-a luptat cu majoritatea nereformistă din Parlament şi cu mogulii media, care l-au atacat constant: „Am avut un mandat greu, în care în momentele dificile am fost în confruntare cu o majoritate parlamentară care nu vrea reformarea ţării, dar am avut putere să trec peste aceste momente, pentru că ştiam că mă pot sprijini şi bizui pe voi, şi pentru acest lucru vă mulţumesc”, a declarat preşedintele.

Chestiune cu pricina mi-a adus aminte de un barman de la crâşmă din Braşov, cu vechi state de plată în ale meseriei, care se plânge mereu de munca grea pe care o duce în folosul clientelei sale, mai ales aia fumăcioasă. Adică, omul, fumător şi el, are ori n-are treabă, se plânge că nu suportă fumul de ţigară, apreciind clienţii care suportă frigul în locul fumului şi purcede ca atare, deschizând uşi şi geamuri şi aere condiţionate, până când le paralizează fălcile muşteriilor din crâşmă.
Cu siguranţă barmanul cu pricina şi-a greşit meseria. I-ar fi şi greu omului ca după 30 de ani de ospătărie şi barmanie să se facă spre exemplu silvicultor, aspect care i-ar conferi o comuniune cu clientul, respectiv natura, cu aerul curat şi, deci, fără fum. I-ar rămâne astfel suficient loc pentru fumurile din cap.

Cam aşa şi cu Băse, care mai vrea un mandat de preşedinte, în ciuda faptului că i se cam face scârbă să meargă la Cotroceni. Cât sacrificiu! “Curat murdar”-ul lui Caragiale s-ar potrivi de minune în acest context, al ipocriziei. Ori Băsescu chiar şi-a greşit cariera.
Fie-vă milă şi daţi ceva de lucru marinarului, până când nu e prea târziu şi dă în icter de atâta preşidenţie. Ceva care să-i placă, totuşi!
Citeşte >>

sâmbătă, 7 noiembrie 2009

Beţie...


Sacha Distel - Edith Piaf: Plus la bleu de tes yeux
Asculta mai multe audio Divertisment

Mi-am zărit umbra iubirii
în spumele berii...
Din paharul de vin
licăre cristalul ochilor tăi,
ce scurmă printre dorinţe uitate.
Finul coniac
îmi gâdilă nările
cu mirosul perfecţiunii
unui contur...
din memorie.



Mărgele pe gâtul horincii
ascund perle de inimi
îmbujorate de vânt.
Mustesc în dor
şi ma îmbăt cu amintirea ta
din lichiorul de vişini.

Ultima...

Sau poate...
Mai vreau să sorb
un strop nesătul
din paharul dragostei.
Citeşte >>

vineri, 6 noiembrie 2009

Gheţar

Am revenit după o lipsă destul de îndelungată, suficient timp încât să mi se facă dor de părticica mea de net. O să încep cu un răspuns la un comentariu al lui Cristian, care m-a provocat la o leapşă, de fapt o poezie cu tematică. Aşadar, poezia:


POLAR DREAMER - Jorney to infinity....
Asculta mai multe audio Muzica

Gheţar

O tristeţe adâncă
apăsa umerii Regelui Pinguin.
De pe gheţarului lui,
privea cu nostalgie la Aurora,
ce se stingea...
în cercuri polare,
asemeni sufletului lui
cuprins de dor.

Îşi amintea de ultimul aisberg
topit de imaginea ei
uitată la uscat
pe penultimul element
al unui calorifer al iubiri
curpins de rugină.
Până şi puful uitase
să mai prindă coloritul şahului,
ce altădată era mângâiat
pe aripi de vântul dorinţei.

Auraora a dispărut
în neanturi de raze,
dar în urmă a rămas
Pinguinul cel trist şi
un calorifer îngheţat de rugină.


PS: Acum, că am puţintel timp, intru pe la voi să văd cu ce mă delectaţi...:)
Citeşte >>
Blog Widget by LinkWithin