duminică, 13 septembrie 2009

Visul unui flutur


Erai doar un vlăstar
udat de rouă,
cu frunzele tale mici,
ce îşi adunau cu greu seva,
când fluturii nu îţi aruncau ocheade,
în eventai de aripi,
iar tu te zbăteai să urci panta
spre plăcerea diafană
a luminii.

Ai devenit boboc,
unduit de adierea razelor,
iar în verdele tău s-a aprins
gust de dezvoltare,
când te-am observat cum creşti
în ochi de soare,
iar eu încercam să răzbat suişul
spre culmea inimii tale
prea tinere.

Am privit cu jind,
purtat de briză,
cum te desfaci trandafir,
cu petale de zâmbet pe-obraji,
când spinii tăi au ajuns să străpungă
alinarea dorinţei, în vânt,
iar tu dăruiai priviri pe furiş
spre alte meleaguri
de fluturi.

Am încercat să zbor,
amărât de refuz,
cu aripi de fostă omidă,
aruncate în vânturi de zare,
când, căzute, la fel ca petalele tale,
fâlfâirile mele s-au frânt,
iar eu tresar în fior pogorât
spre sufletul meu veştejit
în visare.
blog comments powered by Disqus
Blog Widget by LinkWithin