Erată la calomnie!

Am aflat cu stupoare că o să am un proces de calomnie. Ar fi primul. Bine, au mai fost tentative, dar s-au terminat relativ la primul termen cu finalizare câteva beri şi o ciorbă la o crâşmă de lângă Tribunal, oferite de reclamanţi, bineînţeles, de bucurie că i-am scăpat de corvoada proceselor de calomnie.

Însă, cu procesul ăsta de acum e altceva. Omul este barman, fost ospătar, într-o crâşmă din centrul Braşovului.
După ce s-a dat în stambă ultima oară, demonstrând că teoria relativităţii einsteiniene se aplică şi la notele de plată, doar în sensul unic al dilatării acestora, crâşmarul m-a etichetat ca nesmimţit, având în vedere că am avut tupeul să contest dilatarea în timp şi spaţiu a cifrelor de pe nota de plată. Citez: "Nu am văzut în viaţa mea atâta nesimţire!". Aspect, cu care am fost întrutotul de acord şi am exemplificat că nu e pentru prima dată când se întâmplă o tranformare ilogică a notelor de plată. Ceea ce a făcut ca omul să se oţărască un pic cam mult şi a ajuns la concluzia că ar fi normal să mă dea în judecată pentru calomnie, plecând de la aspectul că l-am făcut hoţ.

Sincer, nu creed că l-am făcut eu, era deja, dar aş preciza că are dreptate. L-am calomniat, în sensul că nu am fost complet în afirmaţiile mele. Mea culpa! Completez acum: omul este prea mărunt. Despre hoţii ăia mari, mai scriu din când în când în ziare. Baramanul în cauză nu merită un asemenea privilegiu, astfel încât îl public aici pe micul meu spaţiu de net, omul fiind mult prea anonim pentru paginile unui ziar.