Un inimos!

Zamo, adică Zamolxis, cu sprah-ul lui cu tot, m-a îndemnat (de fapt m-a povocat) să ies din latergie şi din lipsa de inspiraţie şi să particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema lui Mircea Popescu. Zeitatea dacico-canadiană crede că aş avea mai multe şanse decât el să câştig concursul. Astfel, am depus un pic de efort şi a ieşit textul de mai jos:

O întâlnise la o beţie. Ultima din viaţa lui. Anestezistul îşi făcuse bine treaba. „Bisturiu! Forceps! Cleşte!”. Pârâit de coaste sfărâmate, piept desfăcut, mult sânge.
„Cu grijă! Suturaţi! Acum e perfect!”, vocile în alb sunau ca prin ceaţă. Tot mai încet, tot mai rar. Un beep prelungit şi... nimic. Secunde, minute... Apoi, accelerat, beep-ul căpătă cadenţă.
Era pe moarte. Tot ce rămăsese bun în el era doar inima. Un inimos.
„Te iubesc!” - îi şopti ea.
El dansa ca un fum printre cadavre, împlinit.

PS: Pentru că Zamolxis şi-a exprimat dorinţa să doneze premiul, în cazul în care va câştiga concursul, voi face la fel în cazul în care PA-ul meu va fi cel premiat. Astfel, premiul îl voi dona lui Zamo. Ştie el ce să facă mai departe cu el.