Detaşare

Am revenit! Bine... cât de cât. Şi încep printr-o poezie inspirată (de fapt modificată) de stihurile lui Annie Benny, versuri şi idei descoperite recent în "Blogolume" (îl citez pe Flavius).

PS: Erata legată de lipsa mea de pe aci o voi relata ceva mai târziu... Până atunci vă ofer o relaxare melodioasă şi... poemul cu pricina:
Asculta mai multe audio Muzica


M-ai dojenit în nepăsare,
Timpanu-mi surd e în ecou,
M-am plictisit de-un suflet gol,
Ce nu-mi tresaltă nimic nou.

Nu eşti nimic şi totuşi eşti
Un fel de-a fi, ca restul lumii,
Iar, invizibil cum te văd,
Eu m-aş salva pe mine, nu nebunii.

Nu mă cunoşti precum expui,
Cum nu îţi sunt, îmi e mai bine,
Oricum, pe orişicine aş iubi,
M-ar oglindii în ei pe mine.

Iar dacă intunericul va vrea
Să mă cuprindă-n valuri de Infern,
M-aş procopsi în altă viaţă
Şi n-aş sfârşi atât de tern.