Mi-am dat... dispensă

Uff! Da', greu e să scriu în stare asta, în care mă aflu. Sunt euforic. Din două motive. Ba, nu! Trei...


Unu ar fi că e ziua mea. Bine, mai mult noapte. Asta e, e greu să alegi un vin bun din raft, să îl cari până la casa de marcat, unde de altfel îl şi plăteşti, iar, apoi, până acasă (v-aş da adresa exactă, dar unii dintre voi vor crede că-i ofensez) să sărbătoreşti atare ipochimen, adică eu. Durează... Hâc!

Doi: E prima dată când îmi sărbătoresc ziua în afara graniţelor ţării. Şi, deh, e la dracu în praznic, undeva prin Londra. Adicătelea, să fiu arogant, cine îşi mai sărbătoreşte ziua în Londra? Poate, doar regina. Nu, Elena Udrea băh! Aia a Marii Britanii. Apropos de Britania, mie chiar mi-o plăcut şi îmi place barul ăla din Braşov cu numele ăsta. Amu am un intreg teritoriu la dispoziţie. Adică, îi "Rock"! - să parafrazez următorul motiv.

Trei: Am băut. Da, recunosc! Am băut nişte vin, deşi mă lăsasem de băut. Dar... Mi-am dat dispensă, după ceva luni în care am fost prohibitiv. Trebuia sărbătorit! Chestiunea, însă, este alta...

Orice beţiv, aşa cum îi stă lui mai bine, bea. Dacă se poate mult. Eu, însă, nţţţ! Sunt al doi-spre-trei-lea pahar şi îmi sticlesc ochii. Asta nu ar fi prea mare bai, dacă sticloşii respectivi nu şi-ar fi pierdut din acurateţe. Adică, văd cam în valuri. Ruşine să-mi fie! Asta îmi aduce aminte de vorbele unui prieten:

- Bă, ştii cum e Ola, dacă-i dai un cot în ficat, se îmbată pe loc!, făcând referire, bineînţeles, la cisternele bahice dinaintea demersului meu prohibitiv.

No! Hâc! Şi, ca să închei vă urez un "La mulţi ani!" şi vouă, dragilor. Din toată inima! Vă pup pe toţi, vă îmbrăţişez şi mă-nclin!
Hai, noroc! :)