Sindrofie ratată... de mine

În 15 decmbrie, am ratat, absolut din vina mea, o sindrofie. De altfel, nu e nici prima, dar nici ultima. Am fost invitat, ca şi şi alţi colegi de-ai mei jurnalişti la o întâlnire informală la Prefectură, la ora 14.00, ocazie cu care am lipsit în deplină cunoştiinţă de cauză, nevânt efectiv timpul necesar să mă abat pe la Prefectură. Nu de alta, dar, am la purtător suficiente informaţii pentru a scrie o ştire-două şi fără să mai îmi car „hoitul” leneş până la camera 130 a Prefecturii, başca cele pe care nu am unde să le public, din cauza „independenţei” publicaţilor cu care colaborez.
Totuşi, am un regret. Nu era vorba de nici o ştire, a fost ziua prefectului Emil Niţă. Adică ziarişti, reporteri, personal al Prefecturii, prieteni de-ai sărbătoritului, subprefecţi, dar mai ales cameramani erau la un loc, ce mai, gaşcă mare. Şi eu am lipsit.
Departe de mine gândul că sindrofia a fost una ratată, ci doar de mine. Am aflat doar ulterior şi am pierdut ocazia unei filmări recente. Astfel, mama şi pretenii mei au ratat ocazia să comenteze despre actuala mea înfăţişare în emisiunile de ştiri ale televiziunilor locale. Ştirile politice de la conferinţele de presă se vor difiuza tot cu vechiul eu, mâncând plictisit cipsuri sau alune. Cine ştie, poate, altădată...
PS: Chiar dacă nu v-am spus-o direct, acum în ceasul al douăsprezecelea vă urez: La mulţi domnule Emil Niţă!