Mulţumesc Onelia Pescaru, mulţumesc PNL!

Nu degeaba mi se spune că încă mai trăiesc din campania electorală de la generale, care s-a cam terminat demult, încă din noiembrie anul trecut. Nimic mai neadevărat. Chiar trăiesc de pe urma campaniei. De fapt, am supravieţuit de pe urma acesteia. Şi, Onelia Pescaru e de vină. De fapt candidata la deputăţie Onelia Pescaru care m-a salvat de la o întâlnire cu moartea din ghiarele ursului.
Sâmbăta trecută am fost să îi pun chiloţi Lacului fără Fund din Munţii Siriului. Din păcate, nu am ajuns la lac, din pricina zăpezii mult prea moi şi adânci de pe creasta muntelui Mălaia, aspect care făcea aproape imposibilă deplasarea în timp util. Başca îmi pierdusem şi bricheta pe undeva aporape de poalele muntelui, aşa că nu aveam cum să fumez, decât la rece. La întoarcere însă am descoperit bricheta în iarbă. Nicicând nu am fost mai fericit să citesc Onelia Pescaru - deputat din partea PNL. Am pierdut circa un minut să ridic bricheta şi să contemplez momentul. Mi-am aprins o ţigară, iar după vreo cinci şase paşi l-am zărit pe Moş Martin. Se plimba agale la vreo 10-15 metri de mine. Bineînţeles că ambele tabere s-au speriat, ursul cedând din prima şi o zbughi la vale. Avantaj eu. Băiat fain ursu`. M-a lăsat să fumez ceea ce numeam eu atunci, cu genunchii tremurnd o ultima ţigară. Din fericire, nu a fost chiar aşa. Ei! Dacă nu mă aplecam după brichetă, probabil că aş fi nimerit direct în braţele drăgăstoase ale ursului, aspect ce probabil m-ar fi trimis în lumea cealaltă. Numai Onelia şi bricheta electorală a PNL-ului m-au salvat. mulţumesc Onelia Pescaru, mulţumesc campaniei PNL!