Dor de ploaie

Pe al meu umăr coboară roua, dimineaţa:
Dulce şi amar, atingeri efemere.
Un somn neatins în strop de amintiri,
Un dor nebun de ploaie, ce piere în durere...
Atingeri efemere.

O lacrimă şoptită secătuie în mine,
Apariţii deşarte de paparude nebune.
Broboane fierbinţi în dureri neîncepute,
Doar un gând, în deşert, începe să tune,
Paparude nebune.

Crâmpeie de sunet sunt agresiuni lascive,
Vocalize pierdute de-un suflet efemer,
Dispar în eter gânduri amare:
Păduri deochiate şi o umbră de cer...
Suflet efemer.

Singurătăţi ascunse în carapace de-oţel,
Circumvoluţiuni ocupate de doruri adânci,
Sinapse obosite sunt udate de ploaie,
Ar vrea să asculte, mai vor un atunci...
Doruri adânci.