Moment poetic: Speranţa unui deputat!

Un profund imaginar,
Pe al patriei altar,
Spune ca din întâmplare,
Pe un vot de-al oarecare,
Se gineşte o speranţă,
Ce se satură de viaţă
Şi... se face deputat.

Şi, marcând un teritoriu,
Preluându-şi portofoliu,
E avidă, minte-n gard,
Că votantul e retard
Şi nu merită nimic
Doar a tras un vot la plic,
Să se facă... deputat.

Nu-i nimic, dar vis-a-vis,
Mai mult poate din plictis,
Megieş ca din neant,
Un amic patriotard,
Vrea s-o pună de-o chindie,
Să iasă o chiţimie,
De vreo câţiva euroi.

Că sunt publici banii, se ştie,
La atare chiţimie,
Ca speranţă, se gândeşte,
Că mai are balta peşte,
Nimeni n-ar muri sărac,
Dacă ar mai pune ea un crac,
Izmenind un deputat.



PS: Un moment poetic, dedicat intrutotul net-ului. Pentru că există! Aşa, nu mai poate să mai imi arunce cineva şerveţele, frânturile de hărtie, eventual coliile, ori să mi se "prăjească" vreun hard, pe care scriu versuri...