te-ai abătut asupră-mi tsunami de iubire.
Cu chip de înger m-ai vrăjit
şi mi-ai deschis carapacea inimii.
Am muşcat, naiv, din fructul oprit...
Ca un veşnic împătimit de începuturi,
am pornit pe drumul pavat
cu intenţii de abis.
Acum, aud doar paşii tăi de plecare
călcând pe cioburi de sânge...
Iar tu încă teşi
la şevaletul distrugerii mele şi...
nu înţelegi că dorul fierbe
în valuri disperate,
iar ochii tăi verzi
au dezlegat iadul
ce ne desparte...
Postări
