M-am hotârât! Mă duc la agăţat!

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când vine vorba de agăţat femei, mă fâstâcesc, uit toate versurile de iubire pe care le-am scris vreodată sau le voi scrie, uit până şi de Blaga, Eminescu sau Minulescu, îmi iau o moacă de prost şi îmi aştern botos un zâmbet fad pe faţă, doar-doar s-o uita vreuna la mine. Mă gândesc că am pretenţii să mă şi placă. Ei aş! De unde?...

Clar nu mă pricep la agăţat femei. Mă agăţă ele, de-obicei. Cred că moaca mea tâmpă le atrage. Altfel, nu îmi explic. Numai că asta nu s-a mai întâmplat de cam mult timp. Aşa că sunt oarecum disperat.

M-am dus şi la psiholog, dar... nimic. Cică, nu sunt vindecabil. Am început, aşadar, să răsfoiesc articole de specialitate prin reviste de-alea scumpe. Tot nimic. Nu erau bune sfaturile acelora de scriu numai baliverne. Mi-am luat numai poşete în cap. Azi, însă, norocul mi-a surâs... În sfârşit, am descoperit zece sfaturi pertinente, ce merg la sigur...

M-am delectat, interesat fiind, cu ideile lui Alphablog despre cum să agâţi o femeie. La revedere psiholog, la revedere reviste de specialitate, dintr-alea femeieşti pentru bărbaţi. Le-am aruncat pe toate la gunoi. Şi pe psiholog, cu toate explicaţiile lui ilogice. Mi-am găsit mentorul: bărbatul alfa. El mi-a dat nişte sfaturi absolut perfecte. Îi mulţumesc. M-am hotărât şi o să le urmez întocmai. Vă las, pentru câteva ore. Mă duc la agăţat!...

Doacamdată... doar rufele în pod. Tocmai m-a anunţat maşina de spălat, printr-o tăcere bruscă, după ce, timp de câteva ore, s-a scremut să acopere fonetic maneaua dată la maxim şi repetitiv de vecinul de deasupra, că mi-a mototolit toate hainele, după ce le-a udat bine şi le-a dat cu spumă. Spuma era, probabil, de la dero. Cred că le-a şi clătit. Îmi doresc succes la agăţat! Altfel, risc să mi se usuce hainele gata şifonate...