Verdi- Va, pensiero
Asculta mai multe audio Muzica
S-a stins şi ultimul vulcan,
aşternând funingine peste mirişti
în sufletul meu refugiat în întuneric.
Rămăşiţa din grâul iubirii,
ce încolţise primăvara,
nu mai are unde să ascundă
“de ce”-ul mirării că ai fost.
La lumina difuză a lunii de ceaţă,
fulgii de ars sunt ca omătul
ce astupă cărarea pe muntele dragostei,
ce altă-dat` era luminată de Venus.
O pâclă densă de scrum se aruncă din cer
peste vulcanul inimii mele,
ucigându-i ultimele zvâcniri,
din abisul pulsării.
Mă arunc într-o ultimă amintire,
dar densul deziluziilor
mi-astupă privirile minţii.
Iar, de sub arşiţă se ridică încet
mirosul de sânge închegat
al unui cadavru încă proaspăt,
răpus de dezamăgire
într-un nor de fum.
Postări
