luni, 30 noiembrie 2009

M-am umplut de respect


Nu ştiu cum funcţionează prea bine chestiunea asta cu "respectă şi vei fi respectat", dar uneori exprimarea sentimentului de stima pentru cineva nu depinde prea mult de timp şi nici de starea de agregare. Aşa că am să vă povestesc o întâmplare:
M-a sunat cineva la 5.00 dimineaţa, într-o stare eurforică de "invidiat", şi-mi spune:
- Te-am sunat să şti că te respect. Eu sunt beat acum, dar te respect!
- Simţămintele mele sunt mutuale, îi răspund, gândind "...în afară de beţie. Oricum, aş vrea să dorm"
- Nu pe bune, chiar te respect, continuă omul, încercând să nu fie prea dislexic
- Ok, ar trebui totuşi să şti că respectul poate fi declarat şi la ore normale, încerc eu să scap, având ochii împăienjeniţi de somn şi fără prea mare chef de discuţii.

După ce m-a mai umplut de respect încă vreo câteva minute, individul şi-a dat seama că nu prea are cu cine vorbi şi a închis telefonul. M-a sunat a doua zi, cerându-şi scuze că m-a trezit la ora aceea din noapte, aspect care m-a amuzat teribil. Am stabilit amândoi că respectul nu are limită de timp.
Voi cum staţi cu respectul şi dacă sunteţi respectaţi? Aş fi curios în ce fel şi la ce oră primiţi declaraţii de consideraţie şi când vă manifestă astfel de sentimente.

PS: Mi-am amintit de această întâmplare datorită postării lui Mace
blog comments powered by Disqus
Blog Widget by LinkWithin