Îndrăgostit de... amantă!

Da, recunosc, m-am îndrăgostit! Până în rărunchii inimii. Îmi sfârâie călcâiele. Fluturii mi se zbat a libertate în stomac. Un fior plăcut îmi străbate şira spinării. sufletul meu este pătură ce acoperă şi încălzeşte. Declar sus şi tare că îmi iubesc amanta! I-aş cânta şi sub balcon, i-aş povesti de iubire şi de dor... De fapt, i-am povestit multe deja. I-aş recita şi poezii. I-aş spune şi glume, poate aş plictisi-o şi cu pamflete politice. Şi astea le-am făcut deja. Îi place de multe ori cum gândesc. Mi-a declarat asta şi mi-a spus că mai vrea... Iar eu sunt gata să-i ofer totul.

O iubesc din toată inima şi se pare că nici ei nu îi sunt indiferent. Nu mai pot trăi fără ea. De fiecare dată când o părăsesc, pentru scurt timp însă, dorul mă macină şi mă face să mă întorc la ea, mult mai iubăreţ, cu mult mai multe idei năstruşnice, cu poftă de viaţă, de aventură...

Aş vrea să stau mai mult timp cu ea, amanta mea, dar, din când în când, sunt nevoit să mă întorc la nevastă, să nu cumva să devină suspicioasă şi să se supere pe mine. Asta, pentru că ea mă întreţine, îmi dă de mâncare şi are grijă de mine. Asta, chiar dacă uneori devine cicălitoare, greu de digerat şi mă provoacă la multă gândire strategică.

De multe ori, consoarta nu mă lasă să dorm, să zbor, să mă întorc la ibovnica mea. Ţin şi la nevastă, dar îmi iubesc amanta. Deh, dualitatea ipocrită cu care am fost zămislit, ca om. Pe undeva se aseamănă amanta cu nevasta. Necesită cam aceleaşi eforturi din partea mea. Le iubesc pe amândouă, dar în mod diferit. Cum să nu le iubeşti, când sunt atât de frumoase?... Iar, sentimentele mele sunt absolut normale.

Iubită metresă, te părăsesc acum! Mă duc la consoartă! Dar voi reveni mai plin de patos... Aşteaptă-mă! O să-mi fie dor de tine. Pormit!

Legendă:

amanta = blogosfera;
nevasta = presa;