Alice în Ţara Minunilor...

Mă simt ca Alice în Ţara Minunilor. E minunat ce se întâmăplă în dodoloaţa noastră patrie, nu e aşa? Cu toate că nu sunt Alice, sperietori, oameni de tinichea şi lei fricoşi în faţa preţurilor se găsesc cu duiumul.

Practic, într-o ţară care înaintează vertiginos spre faliment, în care impotenţa guvernului atârnă de împrumuturi FMI-stice aruncate în comsum şi pensii, în care dictatura îşi arată colţii, în care şomajul a devenit o virtute, în care nulităţile sunt trecute imediat la capitolul vedete, iar valorile aproape că sunt împuşcate pe stadioane, cel mai important lucru este flacăra violetă, aspect care întregeşte faptul că România s-a luat la întrecere cu Evul Mediu şi a ieşit pe locul doi.

Mai mult, cum o minune nu vine niciodată singură, gura târgului vobeşte că nu va exista nici un fel de Inchiziţie în domeniu, Clerul făcând pact cu vrăjitorii. Cică, parapsihologii(de parcă psihologii s-ar afla pe vreun ciclu benzenic) lu` Peşte Prăjit se înţeleg de minune cu prea-înalţii, prea-fericiţii, prea-prelaţii. De fapt, am auzit că respectivii psihopupu au acordul prea-înalţilor în exerciţiul funcţiunii. Nu de alta, dar, se consultă cu aceştia prin intermediul tehnologiei moderne, spre exemplu, Bluberry sau I-phone. Că doar nu vă gândeaţi că prelaţii sau vrăjitorii nu deţin tehnologie. Istoaria demonstrează că au avut acces tot timpul la cele mai însemnate descoperiri ale ştiinţei.

O singură excepţie ar fi de remarcat. Boc nu cred eu că se înţelege cu prea-înalţii, din cauza răului de înălţime. Nici calitate de vrăjitor nu prea are, deşi încercă din răsputeri. Mai degrabă seamănă cu un Pinochio, pe alocuri intrezărindu-se şi sforile. Sau funcţionează cu telecomandă, via Cotroceni?....