„Nu vrem arme nucleare/ Vrem tractoare pe ogoare!”. Sau...

Maşinăria a fost construită de către Conservatorul de Muzica Robert M.Trammell şi studenţii

Facultăţii de Inginerie Sharon Wick a Universităţii din Iowa. 

97% dintre componentele instrumentului muzical provin din echipamente pentru irigaţii, adicătelea din agricultură.
 
Au fost necesare 13.029 ore (5 ani) pentru concepere, aliniere, calibrare şi acordare înainte de turnarea acestui filmuleţ.

Citeşte >>

Vă invit la un vin de blogroll

Şi nu accept absenţe. De fapt...

În contextul în care imaginaţia mea a luat o pauză, mă trezesc cu ditamai Genunchiul Lumii în plexul solar, de-mi sar bojocii pe gură şi alta nu. Flavius mă crede atât de bizar încât să-i accept jocul. Şi, ştiţi ce? Chiar o fac. Aparanta normalitate a mea nu-mi permite să-l refuz.

Aş vrea, în nebunia mea, să uităm un pic de frig, să uităm un pic de patine, să luăm o cană de vin fiert şi să o închinăm acestor oameni minunaţi care ne fac viaţa mai plină de sevă, de viaţă, într-un mediu care nu mai este demult inert, ci ne fericeşte în fiecare zi cu noutăţi, scriituri de excepţie şi de ce nu cu distracţie, concepte, filozofii şi cârcoteli. Toată tevatura aceasta cu descoperirea talentelor şi nominalizarea lor, adică Blog de Blog, mi-a cam dat bătăi de cap. E destul de dificil să cerni atâtea bloguri şi bloage care îmi plac şi ador să le citesc. Fac şi eu o încercare amu`, că doar nu mi se va strica fasonul. Aşadar:

1. Marele premiu - Pentru ca-mi place şi pentru că pentru că de fiecare când o citesc îmi face imaginaţia să zburde sus de tot spre soare şi chiar trăiesc cuvintele ei - pasionala DulceDeea
2. Cel mai bun blogger dintre scriitori - Ioan Usca
3. Cel mai bun scriitor dintre bloggeri - alchimistul cuvintelor, Paul Gabor
4. Blogul cu cel mai mult umor - Leo
5. Cel mai bun critic literar - se întoarce la Flavius
6. Cel mai bun cititor - Iulia Mihai
7. Cel mai bun blogger dintre politicieni - mogulul
8. Cel mai bun politician dintre bloggeri - Adrian Năstase Ion Iliescu
9. Cel mai informat blogger - Felicia Popa
10. Cel mai simpatic blogger/bloggeriţă - Madi
11. Cel mai gustos blog - Cristian Lisandru şi cel al Geaninei
12. Cel mai bun blog al unui ziarist - Călin Hera
13. Cel mai bun blog anti-băsist - Lilick Elena Udrea
14. Cel mai fericit blogger - probabil că Fishilică, după "aventura" de săptămâna asta(PS: numai azi, spre exemplu, va sări de 100 de unici)
15. Blog de criză sau blogger crizat - Athe :)
16. Cel mai artistic blog - Andrei Pavel
17. Cel mai bizar blog - Şu
18. Cel mai bun traducător din română în română (pe baza unui test la care poate participa oricine, blogger sau nu) - Ionuţu
19. Cel mai bun comentator politic - dom` Profesor Teacă
20. Cel mai bun blog de discuţii/dezbateri - nu neapărat despre politică - Zamolxes
21. Premiul Voltaire (Să ne cultivăm grădina) - îmi plac "floricelele" de cuvinte ale Adei Rus
22. Cel mai cunoscut dintre bloggeri - Mircea Badea
23. Cel mai bun blogroll - Andrei
24. Cel mai bun blog de sport - Curier de Fotbal
25. Cel mai schimbător blog - Gabi
26. Cel mai luptător dintre bloguri - Cristian
27. Cel mai bun blog de modă şi/sau vintage - Terra
28. Cel mai activ blogger - Eftimie, când nu îi e lene
29. Cel mai prost blog - nu prea mă interesează subiectul
30. Cel mai bun pamfletar dintre bloggeri - Daily Cotcodac
31. Premiul "Pixelul albastru şi flacăra violetă" - NoBăsescuDay
32. Premiul de popularitate - Teo Negură


PS: Aş fi vrut să fac o categorie pentru toată lumea de la mine din blogroll, dar probabil aş fi stat toată noaptea la link-uit. Aşa că mă opresc aici şi continuu să vă citesc. Promit!

UPDATE: Amu` am aflat de la Lilick, care mi-a atras atenţia că ea şi cu Adrian Năstase sunt în juriu, iar eu în ameţeala mea caracteristică, am omis acest lucru, astfel încât trebuie să găsesc alte două persoane care să îi înlocuiască pe cei doi. No, să vezi distracţie!...
Aşa... L-am înlocuit pe Adrian Năstase cu Ion Iliescu, veşnic tânărul fost-preşedinte fiind de departe un politicin desăvârşit, dar şi bloggăr de ceva timp, iar în locul lui Lilick, am preferat-o pe Elena Udrea la capitolul cel mai bun blog anti-băsist, pe princiupiul femeia te urcă, femeia te coboară, ea fiind singura care îl poate da jos pe Băsescu (există şi o explicaţie la chestiunea asta. Despre acest lucru şi despre cum am fost invadat eu de neo-comunişti cam învechiţi, merită să aloc timp şi spaţiu într-un alt material. Nu de alta, dar nu vreau nici să pângăresc inetenţiile bune ale lui Flavius şi nici să se interpreteze că pamfletez.. Sunt absolut serios. Acum... :D)

UPDATE 2: Ar mai fi o poveste, fiind vorba de un concurs, eu am schimbat un pic regulile jocului şi am adăugat cu de la sine putere două link-uri, inventând două cattegorii, aşa că îi voi trece separat de concursul tot în aceiaşi postare aici, modificând practic prima parte a articolului: 
33. Cel mai sportiv blogger - Adrian Bărbat
34. Cel mai bun fotograf -  Andrei Paul şi Silviu
Am zis, am zis, na!

Citeşte >>

Alice în Ţara Minunilor...

Mă simt ca Alice în Ţara Minunilor. E minunat ce se întâmăplă în dodoloaţa noastră patrie, nu e aşa? Cu toate că nu sunt Alice, sperietori, oameni de tinichea şi lei fricoşi în faţa preţurilor se găsesc cu duiumul.

Practic, într-o ţară care înaintează vertiginos spre faliment, în care impotenţa guvernului atârnă de împrumuturi FMI-stice aruncate în comsum şi pensii, în care dictatura îşi arată colţii, în care şomajul a devenit o virtute, în care nulităţile sunt trecute imediat la capitolul vedete, iar valorile aproape că sunt împuşcate pe stadioane, cel mai important lucru este flacăra violetă, aspect care întregeşte faptul că România s-a luat la întrecere cu Evul Mediu şi a ieşit pe locul doi.

Mai mult, cum o minune nu vine niciodată singură, gura târgului vobeşte că nu va exista nici un fel de Inchiziţie în domeniu, Clerul făcând pact cu vrăjitorii. Cică, parapsihologii(de parcă psihologii s-ar afla pe vreun ciclu benzenic) lu` Peşte Prăjit se înţeleg de minune cu prea-înalţii, prea-fericiţii, prea-prelaţii. De fapt, am auzit că respectivii psihopupu au acordul prea-înalţilor în exerciţiul funcţiunii. Nu de alta, dar, se consultă cu aceştia prin intermediul tehnologiei moderne, spre exemplu, Bluberry sau I-phone. Că doar nu vă gândeaţi că prelaţii sau vrăjitorii nu deţin tehnologie. Istoaria demonstrează că au avut acces tot timpul la cele mai însemnate descoperiri ale ştiinţei.

O singură excepţie ar fi de remarcat. Boc nu cred eu că se înţelege cu prea-înalţii, din cauza răului de înălţime. Nici calitate de vrăjitor nu prea are, deşi încercă din răsputeri. Mai degrabă seamănă cu un Pinochio, pe alocuri intrezărindu-se şi sforile. Sau funcţionează cu telecomandă, via Cotroceni?....

Citeşte >>

Concursul lu` Ursan

Mi s-a părut interesantă ideea lui Gabriel Ursan de a promova un concurs pe variaţiuni tehnologice în ale comunicării. Fiind de altfel şi primul concurs la care particip ca blogger (ruşine să-mi fie), i-am dat curs. Astfel am scris ceva de genul: Alternativa comunicării mobile!. Voi, ce mai aşteptaţi!?...


Credeam că visez, din nou. Iar, lucrurile nu erau reale. Fusese doar un telefon primit în miez de noapte de la tine, iubirea mea. Un telefon de ăsta nou cu ecran lat şi cu clapetă. Din astea noi... mobile. Nokia... Îmi plac telefoanele cu clapetă, draga mea. Pentru că îţi pot oricând trage „clapa”, printr-un SMS. Îmi place telefonul ăsta, pe care îl am, pentru că tu obişnuiai să mă suni în miez de noapte să vezi ce fac, dacă adorm cu tine în gând. Şi... aşa era. Prin intermediul telefonului, având la dispoziţie un meniu simplu, puteam oricând să-ţi şoptesc din tainele inimii mele. Este modelul pe care l-am visat, în ciuda faptului că pe piaţă există o sumedenie de aparate care mai de care mai sofisticate. De business. Cu tastatură, cu touch screen. Hmm, tehnologie... Oricât ar costa, toate ar fi mult sub preţul aparatului meu drag, ce înlocuia, aproape cu brio, lipsa ta de lângă mine. Nu l-am mai schimbat de vreo şapte luni. Nu obişnuiesc să fac prea multe experimente noi. Poate sunt un pic cam conservator. Doar cartela mi-o reîncărcam. Vroiam doar să fiu aproape de vocea şi şoaptele tale, de dragoste. Mi-era dor şi de atunci când mă certai. Preferam cartela, abonamentul îmi dădea un sentiment de mult prea oficial. Cu tine nu vroiam deloc să fiu solemn. Vroiam doar să îţi spun ce simt pentru inima ta.

Cartela mea, însă, de ceva timp nu mai răspunde aşteptărilor tale. Numărul meu de telefon nu mai îşi găseşte suava comunicare cu al tău. Toate sunt depăşite acum. Îmi voi schimba aşadar telefonul şi numărul de Orange. Număr pe care îl voi folosi doar pentru dragoste. Dar nu pentru tine. Mai am unul mai vechi de Vodafone, dar acela dă numai semnale de afaceri, de ştiri. E al meu de mult timp. Prea personal şi prea cunoscut. Doar tu şti că aşa ne-am vorbit iniţial. Personal şi în glumă.

Nu ne mai potrivim. Nici noi, nici ele, numerele... Porbabil că o să mi-l schimb semestrial, odată cu telefonul. Tot Nokia, dar nu garantez. Nici nu prea obişnuiesc. Vreau doar ceva nou în viaţa mea. Voi începe astfel o nouă orientare. De stil, de aspect, de vis. Într-un alt vis în care nu vei fi şi tu. O să aleg cu chibzuinţă, dar la întâmplare, un magazin discret şi mare din centrul oraşului pentru asta. Unul de la Orange. L-am văzut pe stradă în timp că ce mă gândeam la tine şi la cum o să te uit. Incinta va fi plină de societate, care, poate nu te cunoaşte direct, iar dacă te ştie o să mă ignore pe mine, când îmi voi alege un telefon şi un alt număr. Mă grăbesc aşadar spre nou. Poate, într-o zi o să te caut să îţi spun cum am reuşit. Asta, dacă nu mă voi cufunda în uitare. M-ai pierdut definitiv. Au pierdut şi Orange şi Vodafone convorbirile dintre noi doi. Dar, au câştigat alte şi alte convorbiri. Plăcute sau mai puţin. Poate chiar neplăcute. Te mai iubesc, doar până mâine! Când, îmi voi schimba telefonul!

Citeşte >>

Eu versus tehnologia SMS-ului

O chestie drăguţă, cu ghilimele de rigoare, care am păţit-o pe pielea mea de veşnic naiv, m-a făcut să mă gândesc serios în ce măsură ne afectează tehnologia. De fapt ne inghite cât ai zice peşte în anumite momente. Practic, am primit în premieră, primul "verde" prin SMS din partea femeii iubite. Cam josnică treaba, dar foarte eficientă pentru ofertant. Nici măcar nu poti să zici un "mulţumesc" live. Eventual, tot prin intermediul aparatului tehnologic, îţi poţi exprima nişte "de ce" - uri personalizate. În capătul celălalt s-ar putea să nu te bage nimeni în seamă. Apoi, mai există suferinţa. Nici pe asta nu o poţi controla prea mult. Şi, nu are nici vreo parte tehnologică.

Aş vrea ca suferinţa mea să fie un aparat electronic. I-aş scoate bateriile sau aş închide-o. Şi, când vreau să simt că "trăiesc" şi că sunt uman, îi mai dau un pic drumul la durere, să îmi aducă aminte cât sunt de imbecil că am ajuns să sufăr şi să nu mai fac niciodată. Ei, aş! Nu m-am învăţat încă minte!
Apropos, cred că suferinţa mea are bateriile iepuraşului din reclamă. Are şi putere şi ţine şi mult. Îmi va trece, nu e asta problema.

Însă, dacă prin intermediul unui banal telefon mobil, tehnologie inventată pentru a uşura comunicarea la distanţă, se întâmplă practic exact învers, unde se poate ajunge? Un SMS prin eter şi s-a oprit comunicarea. Tehnologia folosită astfel, aruncă în neant până şi ultima fărâmă de umanitate, de relaţii interumane, de respect faţă de sine şi persoana de lângă tine. Îi aruncă la coş pe Freud, Kant sau Hegel. Chiar şi Nietzsche s-ar simţi "puţin" mai deprimat.
Totuşi, cineva m-a liniştit. Mi-a spus că sunt "trandy" despărţirile prin SMS.
Şi, eu în cerbicia mea de naiv credeam că acum, pe timp de criză, sunt la modă căsătoriile din dragoste...

Citeşte >>