Cadavrul cu himen elastic

Nu mai pot cu schimbarea Constituţiei! Mi s-a acrit! Vă spun şi de ce.
Odată la câţiva ani i se năzare vreunui ahtiat sexual ce se econsideră macho-ul de căpătâi al ţării ajuns în topul stripărilor revistelor de scandal politic că România nu ştie să stea în poziţia mama iedului aşa cum vrea el, aşa că o trimite la reciclare. Cum? Uite aşa simplu, aşa vrea muşchi lui de peşte. Că are balta peşte, mult peşte ce trimite ţara la produs pe centura democraţiei.
Cum se schimbă o guvernare, cum şi poziţia României. Fiecare ajuns cu mâna pe ciolan, se consideră dintr-o dată cel mai dotat de pe planetă. Frecându-şi satisfăcut ciolanul, lubrificat cu saliva ce îi atârnă din gura îmbâxită de rahat electoral, excitat la culme şi cu un zâmbet tâmp trânteşte România în cele mai compromiţătoare poziţii. Crăcănată până la refuz de extensia deficitului bugetar, dată pe spate şi cu picioarele în sus de atâta dezvoltare a turismului wellnesso-balnear sau luată pervers pe la spate cu asfaltotelul pe planşa din bucătăria autostrăzilor, sărmana ţărişoară este violată şi supusă la perversiuni. Fără preludiu, fără dezmierdări. Niciodată nu a avut parte de vreo dezmierdare, vreun cunillingus de bine, nicodată nu a rămas gravidă. Ea trebuie doar să înghită. De poveşti şi basme de adormit copii în schimb are parte, dar nu mai este demult un copil. Se lasă aburită şi vrăjită din patru în patru ani. Deşănţată şi crăcănată, îşi târâie trupul aproape gol de la o gaşcă la alta. Din grup în grup. Din când în când este aruncată şi altora străini, de unde trebuie să înghită fără comentarii. Nu are parte de protecţie, de justiţie. Pentru ea dreptatea este doar o legendă, o Fata Morgana. Nu contează că s-a îmbolnăvit de atâta reformă sanitară şi nu prinde nicodată rândul la compensate, că nu are suficient monetar să guste dintr-o juma` de franzelă siliconată sau să simtă nectarul unei ape minerale plate. Ea, doar ea, este lovită peste obraz, trasă de păr, trântită în patru labe şi din nou lovită în moale.
În schimb din când în când apare câte unul, cu greutate la ouă, dar fără hernie, mai viril, mai oacheş, îngurgitator de viagra electorală, dar şi chior pesemne, care mimând dragostea de patrie, trimite România la operaţie să-şi schimbe Constituţia. De unde să iasă neprihănită, ingenuă, inocentă, candidă, numai bună de dus la montă.
Numai că, după atâta supuşenie, sclavie şi partide „amoroase”, România transpiră un miros viciat şi acru. Îi miros picioarele, i se învineţesc organele, îi cuge şi nasul. Chiar dacă are himen elstic, cineva trebuie să schimbe cadavrul, că s-a umplut!...