20 de măsuri pentru relansarea portocaliilor

Asculta mai multe audio Muzica

Prima masură: sexualitatea impozitată. Aceasta este una din măsurile pe care le-aş lua dacă aş fi tiran. Scuzaţi, preşedinte portiocaliu într-o ţară abia ieşită de sub dictatură!
Urmatoarele măsuri ar fi:
1) Transformarea funcţiei de preşedinte în cea de faraon, iar a primarilor în cea de bei. Gandiţi-va la inceputul dialogului între presedinte şi primarul portocaliu al Braşovului, vicepreşendinte PDL: bei Scripcaru?
2) Stimularea emigraţiei. Ai intre 60-80 de ani, pleaca cu nepoţelul/nepoţica de patru cinci ani afară şi cerşeşte. Celui care nu îţi oferă euroi îi dai cu copilul în cap. Metoda este brevetata de nişte colocatari ai ţării de ,,succesuri” economice. Eba ştie de ce.
3) Eliminarea profesorilor. Se ştie - Băse a spus-o - scoala crează tâmpiţi. Gen Basescu, Boc, sau la nivel de supt Tâmpa, Scricaru sau Chiricheş.
4) Functia de minsitru al Turismului să fie denumit generic ,,prima amantă a ţării". Turismul sexual, pentru a apăra ortoxia, trebuie redus doar la preşedinte.
5) Numirea lui Boc ca cel mai mare al doilea om din stat. Cine se crede mai înalt să i se taie capul!
6) Singura carte pe care am avea voie să o citim neaparat să fie ,,Carticica portocalie", scrisa de opinologi băseştieni şi semnata cu decenta T.B.. LECTURA ESTE OBLIGATORIE. Poate fi declarata prima carte a lumii pe pamant dacic, pentru ca restul trebuie interzise. Prefaţa poate fi semnată de E.U., ministru de profesie, cu foto nud în prefaţă pentru a ne taia din cap ideile sexuale, iar postfaţa de George - ex Gheorghe - Scripcaru cu denumirea ,,Cum poţi mânări zeci de milioane de euro fără a face nimic”.
7)Pamperşii trebuie interzisi în spitale. Basescu a spus-o, nu eu. În loc, trebuie puse postere cu Băsescu şi gaşca. Sunt reciclabile. Şi mai ţin macar cinci ani.
8)Obligatoriu, trimiterea forţei active la muncă în străinătate, cu condiţia clară ca taxele să le plateasca guvernului Băsescu şi boc, cu b mic.
9) Impozitarea cu suta la suta a salariului. Cine vrea să muncească să vina cu banii de acasa pentru impozite. Excepţie fac ministrii secretari de stat şi mistrii care pot doar lua banii acasă. Domna Udrea chiar poate lua bani de la colegi. Iar primarii portocalii, gen Scripcaru, pot scrie pe dealuri cuvantul ,,oi" cu boii care îi susţin. Dacia trebuie interzisă în tara pentru a face loc pentru maşini de smecheri ce au, în afara de airbeguri, şi o paraşută (sau mai multe) ataşată.
10) Creşterea preţului la paine, cu 10.000%, şi scăderea dramatica a preţurilor pentru bauturile de lux pentru ,,telectualii” care merg în Poiana Brasov sau Mamaia.
11) Măsura fundamentală: Bucureştiul să devină oraşul Băsescu. Clujul, oraşul Boc, Braşovul, oraşul Scripcaru, Suceava oraşul de Scaun mic a lui Flutur. Şi exemplele pot continua. Sibiul trebuie scos în afara legii, pentru ca acolo este reprezentantul unui invadator.
12) Intericerea mersului pe strada pentru domne şi domnisoare fara macar o genta de firma, un vuitton, ceva... Amantele - Băsescu sau Scripcaru ştiu despre ce scriu - trebuie considerate bun de interes general şi finanţate din bani publici.
13) Grevele ar trebui interzise, cu o condiţie. Grevele de bine, prin care Cârmaciul zeificat şi supremii locali pot fi laudati sunt acceptate...
14) Portocaliul să devina - ca negrul în ţara lui Kim Ir Sen - uniforma oficială. Bineînţeles, acesta culoare va fi folosită de catre imigranţi, pentru că restul au alternative: mor sau pleacă.Cu excepţia purtătoarelor de vuittoane sau de burţi alese, restul fraierilor ramaşi trebuie executaţi sumar. Dar, ca în China, cartusul trebuie plătit de familie.
15)Pentru ca nu exista autostrazi sau macar nişte simulări de ocolitori, contravaloarea lor în aur trebuie luate acasă de catre supremii portocalii.
16) Achiziţionarea unei pâini poate deveni delict, mai pe scurt, considerata spagă către vânzatori. Rămăşitele de români trebuie să se hranesca doar cu verdeţuri. Iarba este verde. Să paştem bine.
17) Cine nu îsi poate satisface soţia/prietena, să il cheme pe Basescu, sau în cazul Brasovului, pe omul său din teritoriu, pentru rezolvarea problemei. Daca nici ei nu pot, doamna în cauză să fie exclusă cu dispret social din comunitate.
18) Înfiinţarea Academiei de Manele. Vor fi studiate discursurile pedeliste şi muzica de chef, nunţi, înmormântări şi alte evenimente ale lui Guţă. Incepătorii pot studia din Elena Udrea şi Adi Minune. Boc va fi rector, iar provocările jenante gen A.I Cuza din Iaşi, Babes –Bolyai din Cluj sau Universitatea din Bucuresti trebuie interzise.
19) Mersul pe jos trebuie înfierat cu mânie proletară. Trotuarele trebuie desfiinţate pentru cetăţeni pentru că prima minstră a tarii şi prima amica a judeţului Braşov il fac în particular. Trotuare şi poduri private.
Trăiască marele salt economico-cultural înainte! Trăiscă Băsescu, guvernul şi poporul care a votat pentru limitarea puterii principalelor instituţii ale statului!
Iulian Rinder
Jurnalist înca în viaţă

Citeşte >>

Epistemologia boului mioritic

La noi boul e simbol naţional. Boul trage pentru perfecţionarea vuitonelor unor vaci alese. Aflate la rumegatul Taurului suprem. Boul nu se supără când i se pune al şaptelea jug ca impozit, pentru că ţine minte că a votat pe un furaj şi o mahorca la căldare. Boul mugetă a jale când vede telenovele de Acasa, dar râde ca boul când vede ca cineva îşi ia o ţeapa, pentru că este bou.

Totuşi, el nu dă din copită atunci când haleşte mai mult nutreţ în portmoneu că-şi vinde vaca pentru pizz(d)ari. În general, vinde pe un fir de iarba vaca care credea ca el e un fel de un bou de Car(ac)ter, căruia îi ticuieşte inima doar dupa ea, vaca.

Boul susţine că face parte dintr-o cireadă paşnică, dar nu suporta ideea ca el a stat capra sufiecienţi ani. Lui îi plac, în general, tot felul de vaci pe tocuri ce sunt nu de rasă, ci rase până la roz. Boul 4×4 este kinky, cool, şi nu mai manâncă iarba, ci o face praf cu copita pentru a o trage mai apoi pe nas. Boul apare la televiziune, dar nu la Naţional Geografic, ci la aia a poporului să-şi arate, decent, doar popoul. I se spune Boul porno. Iar el este mândru, căci de aia este bou. Pentru că animalul nostru naţional, Boul, cu „B” mare, mugetă, nu cugetă.

Boul crede în general că girafa este fiinţa care face cel mai bine ,,blow job”, pentru că este deontoloagă la emisiuni de suflet şi poveŞtiri stupide. Totodată, dispreţuieşte locul de baştină al girafei, deşi el e cam negru la culoare şi mai ales la caracter. Boul admiră academicienii, deşi nu cunoaşte sensul termenului. Poate pentru că noua conjunctura Multipla a UE îi dă un mesaj pe care nu îl întelege. Şi rumega bine. De ceva ani.

Citeşte >>

Mărul lui Adam sau părul lui madam...

Nu ştiu cine vă face piaţa, însă se pare că nu va mai fi nevoie să vă faceţi singuri piaţa. O va face Cristian Preda pentru dumneavoastră!
Telectualul de casă al lui Traian Băsescu, pardon, al PD-L-ului, propune ca partidul să îndese mere de guvernare în gura românilor. Fie ele proaspete, stricate, acre sau portocalii. Îndeosebi portocalii.
Chiar şi mărul lui Adam nu va mai fi mărul lui Adam, ci va fi mărul de partid şi de stat, eventual cu altă titulatură ce aduce mai degrabă la un zgomot de fond nu neaparat fundamental dar de undeva de prin spate...

Reforma asta, adică a statului, cum era şi normal, se va face începând cu PD-L-ul, ne asigură fruntaşii formaţiunii politice cu pricina. Adică, PD-L se află în prin proces de rebrenduire: Cristian Preda propune înlocuirea trandafirului cu mărul; Macovei vrea eliminarea promovării prin telefoane, iar Udrea contribuie cu sufletul, având în vedere sufletul ei mai mult decât încăpător(aproape cât pormoneul).

Preda asigură şi pe blogul său că PD-L se va moderniza şi nu oricum ci pe baza ideilor... contradictorii:

"Ceea ce a început nu se va opri: discuţia despre modernizarea PDL va modifica în mod profund acest partid.
Ştiu că unii ziarişti sunt dezamăgiţi văzând că procesul de modernizare nu seamănă cu o serie de execuţii publice.
Indiferent cine e victima sau cine ar putea fi victimele, doar execuţiile par să atragă simpatia neştirbită, consensul mediatic şi aplauzele galeriei.
Împreună cu Monica Macovei, am ales calea confruntării raţionale, a disputei care nu sacrifică vreo convingere, dar păstrează un ton calm.
Politica românească se va schimba dacă va deveni mai moderată şi mai diversă, nu mai radicală şi mai nervoasă. Lucrurilor trebuie să li se spună pe nume.
Dar vocea civică se va auzi tot mai clar dacă nu e acoperită de zgomot de arme.
Ca şi în alte situaţii istorice, ideile aduc victoria. Nu pumnii".

Sincer, nenea ăsta începe să îmi placă, atât cât îmi place un om spălăcit, care nu spune nimic, dar se dă intelectual cu tupeu. Problema majoră a ipokimenului telectual (şi o spune un om din popor, cam din topor fără pretenţii, adică eu)  nu are logică. Spre exemplu să luăm fraza "Politica românească se va schimba dacă va deveni mai moderată şi mai diversă, nu mai radicală şi mai nervoasă".. Sunt de acord, dacă nu ar fi continuat cu: "Lucrurilor trebuie să li se spună pe nume".... Ori sunt eu tâmpit, ori vrea el să înlocuiască trandafirul cu mărul, dar ceva nu mi-e clar: ce are moderatul şi diversitatea cu lucrurile pline de adrenalină... cum ar fi să spui nişte lucruri pe nume.
Cred că sunt tâmpit, căci înţeleg că a spune lucrurilor pe nume e o chestiune absolut radicală. Mai mult, reprezintă un act de curaj în socitetea de azi şi chiar trebuie să ai nerv pentru a purcede la atare atitudine.

Reformaţi români, reformaţi! Începeţi cu cămara, cu sacoşele şi cu cavitatea bucală. Nu de alta, dar, e foarte posibil ca multe, multe, multe m... mere vă vor face gura pungă în următorii ani. Prietenii ştiu de ce!

PS: Bănuiesc că nu trebuie să mai explic titlul. Este explicabil... Bleach!

Citeşte >>

Un Grinch!

Azi mă voi referi la culmea iluziei unui cetăţean mahmur de viaţă. Astfel, printre picături de somn chinuit, speranţa moare ultima, de plictiseală, uitată în Cutia Pandorei. Asta, în timp ce Moş Crăciun a devenit mutălău. De altfel, nu mai există comunicare între noi de ceva timp. Nu mai avem ce să ne spunem. Semăn din ce în ce mai mult cu Grinch. Sunt verde!

Îi dau dracului pe îmbuibaţii rozalii ai tranziţiei, în timp ce îmi aşez capul pe şina democraţiei şi nu mă calcă nimeni. Măcar am aflat care este diferenţa dintre Udrea şi Boc, respectiv de ce e superior acesta din urmă faţă de blonda purtătoare de vuitoane: Boc poate face din picioare ceea ce doamna Udrea face în genunchi. Şi mă refer aici la respectul faţă de... de supremul ales.

Merry Christmas! Hohoho! Sau, pe ritul nou, Hăhăhă! Ce-mi plac glumele mele... Not!

Citeşte >>

Cât cântăresc ouăle lui Traian

Sub egida “repetiţia este mama învăţăturii”, alegerile prezidenţiale se vor repeta... dacă se vor repeta... prin 2014. Este şi normal, democraţia trebuie să câştige în România! Când? Încă nu se ştie cu precizie... Mai întâi trebuie finalizată numărătoarea voturilor, nu? Apoi, Traian Băsescu cu mila!...

După ce mi-am dat arama pe faţă şi am constatat că mintea mea e mamifer şi poate făta electoral chiar şi despre alegeri, am interacţionat blogosferic cu Trilema lui Mircea Popescu unde am găsit unele naivităţi postelectorale, prin care autorul îşi exprimă unele nelămuriri cu privire la gogoşile electorale pe care le-am înghiţit cu toţii mai mult sau mai puţin. Bine, unii au lins doar glazura, categorie din care fac parte şi eu. Dar să o luăm cu începutul…

Lămurire la nelămurire

Prima nelămurire a lui Popescu, ce se referă la referendumul băsescian îndreptat împotriva parlamentarilor numeroşi şi răi şi dispuşi, culmea, în două camere în loc de o garsonieră (frustrare plecată cel mai probabil din războiul 322 contra Băsescu din 2007), cam singura armă electorală folosită de acesta în campanie. Sincer mie mi-e lămurită treaba. Să fiu mai direct o să mă folosesc din nou de calitatea de mamifer al minţii mele, lăsând-o să nască o nouă povestire în ramă:

“Statul sunt eu”...

Se făcea că amibele udemeriste, cunoscute pentru calităţile miriapode care blochează pragurile oricărei uşi întredeschise, când este vorba despre orice accedere cât de mică la ciolan, îl cam plictisiseră pe Trăienel. În plus, Emil se comporta foarte ciudat în ultima vreme. Îi tot bătea monedă despre pseudo-independenţii trădători.
Scrutând - aparent, pentru că în realitate nu se putea citi direcţia exactă a privirii – peste holurile palatului, dicta...(pardon!) preşedintele îşi căuta obedientul chiuaua, preocupat îndeosebi numai de acte administrative cu conotaţii sexuale. Simţind un gâdilit plăcut în dos, Trăienel se întoarse brusc şi îl dojeni zâmbitor:

- Ce faci Emile, iar lingi?

- Da şefu` ling, aşa e, aveţi dreptate! Sunt capabil şi să pup!... Dacă vreţi, şefu`?! - răspunse prompt Emil, iţindu-şi gâtul dintre umeri în încercarea de a scăpa de problemele de detentă.

- Lasă bă prostiile! Ai lămurit-o cu ăştia, cu trădătorii? Şti că urăsc tradarea, dar îmi schimb la cinci minute sentimentele în contextul în care îmi foloseşte. Hai bă Emile, să facem odată guvernul să mai producem şi noi ceva în ţara asta pentru noi, că m-a ales poporul! Şi aştia nu sunt în stare decât să renumere... Mai bine i-ar fi numărat lui Adrian, că pentru mine nu există cântar să le cântărească! – trânti Trăienel, plin de sine.

- Da, şefu`! Să-trăiţ` şefu`, aşa e, aveţi dreptate! Facem şefu`! Dar, şefu`, eu nu prea am înţeles cum e cu „de ce le e frică nu scapă!”? – îngâimă Emil în timp ce se scărpină pe creştet.

- Bă, iar începi să gândeşti! Mă enervezi, bă! Statul sunt eu, Emile! – tună Trăienel gândind „Bă, ce mă enervează ăsta! Uite că mai făcut să citez din clasici şi mie nu-mi place decât Levantul”

Emil se făcu mic. Bine, cât putea el să se facă, cât să nu devină invizibil şi, spăşit, cu o privire de câine bătut, aştepta clarificări.

- Dar hai să te lămuresc: Aia cu referedumul a fost praf în ochii electoratului, bă! Şi, cum mi-a ieşit, acu pot să-mi aprobe aştia orice propun eu, fără să le mai amintesc! Le e frică să nu-şi piardă scaunul. Şi dacă o propun prim-ministru pe Elena, tot o să am unanimitate, Emile! – tranşă autoritar Trăienel, închizând visător doar un ochi, celălat rămânând blocat întredeschis, sorbind din priviri un pahar gol aşezat stategic pe biroul prezidenţial lângă o sticlă emailată pe jumătate plină cu whisky.

„Ah, Elena!...”, gândi în timp ce plescăi două cuburi de gheaţă peste lichidul ce îl turnă în pahar. Continuă apoi:

- Acu` ai înţeles Emile? „De ce nu le e frică nu scapă!”, adică de mine! Aşa că taci mâlc şi nu mai aminti despre asta!... Ce-mi plac glumele mele! - hăhăi preşedintele mai mult pentru sine.

- Aşa e şefu`, aveţi nişte glume trăznet! – aporbă fericit Emil, căruia i se întrezărea, ipotetic, un dat din coadă.

Bruiajele servicilor tehnice, dar şi interferenţe deontologice din partea mogulilor răi, au făcut ca mare parte din dialog să se piardă în eter, din cotloanele Cotroceniului răsunând printre hăhăituri:

- O să am mai multe mandate ca bătrâna şandra... stalin...stă!... Hrrrrr!...

PS Tehnic: Personajele din poveste sunt imaginare, dar pot fi integrate destul de lesne şi în realitate.

A doua

Pentru clarificarea a celei de-a doua nelămuririre a lui Mircea Popescu, voi cita din clasici în viaţă, adică eu, prin ceea ce se numeşte Reconciliere de ochii lumii, cu menţiunea că Antonescu, fiind teoretic politicanul momentului, şi singurul care ar putea face o opoziţie reală, ajutat şi de partid, în faţa Băsescului, astfel încât ar fi cam deplasat să demisioneze. Asta, chiar dacă a specificat în mod clar. Practic, nu el a pierdut alegerile, ci Geoană. Deh! Aşa e în tenis politică!

Şi încă una

Chestiunea cu Twiter-ul şi cum funcţionează în mod real acesta, încă nici eu nu sunt prea lămurit, fiind un începător în domeniu. Dar pot să-mi exprim o umilă părere legată de asta. Cirpiturile catindaţiilor pe internet, au fost cam suave, asemeni unui pui de gostat îmbolnăvit ireversibil de tăierea capului şi smulgerea ulterioară a penelor în apă firebinte.
Aş remarca totuşi, referindu-mă la online şi interent că varianta pedelistă, respectiv Traian Băsescu, a fost mai bine reprezentată. Aspect, care, în afara unor fraude evidente, dar nedovedite juridic încă – probabil niciodată – a făcut ca Băsescu să cucerească majoritatea voturilor diasporei.

PS: Articolul este de fapt un comentariu politico-pamfletar cu doresc să interacţionez cu concursul de Crăciun organizat de Trilema timişoreanului Mircea Popescu. Şi, de ce nu, să-l şi câştig :)

Citeşte >>

Reconciliere de ochii lumii?!...

A fost odată ca niciodată, că dacă nu ar fi fost nu s-ar fi povestit. Se făcea că Trăienel cel orgolios, aflat la începuturile celui de-al doilea madat, decisiv pentru instaurarea sistemului totalitar, a încercat unele semne de umanitate. Se uita în ograda licuriciului mare şi vedea că o sumedenie de lucruri pe care le detestă, cum ar fi pacea, au fost premiate „la negru”. Vanitatea lui a fost lovită drept în moalele capului. „Cum ăla poate şi eu nu? Şi mai e şi negru, pe deasupra! Să nu am parte de mandat dacă nu iau şi eu un premiu”, îşi spuse Trăienel. Din turnul de fildeş al Cotroceniului, preşedintele urlă cât îl ţineau rărunchii după un fel de chiuaua politic, care îi era şi sfătuitor şi pe care cu nonşalanţă îl uitase premier de facto:

- Emileeeeeee!

- Da şefu`! Să-trăiţ` şefu`, aşa e, aveţi dreptate! - spuse obedientul, iţindu-se de sub un birou şi lingând ceva ce semăna perfect cu un ciolan guvernamental.

- Taci băi Emile, că încă nu ţi-am spus nimic! Fi atent aici la mine! Bă, io vreau reconciliere, că vreu şi eu premiu ca licuriciul mare şi negru! – tună Trăienel scrutând zările hololului palatului, bineînţeles peste capul interlocutorului.

De altfel, nici nu îi era prea greu, lipsa de detentă a lui Emil fiind cunoscută peste tot în ţară, câteodată chiar şi peste hotare, mai ales atunci când se întâmplă să îngaime engleză.

- Da şefu`! Să-trăiţ` şefu`, aşa e, aveţi dreptate! Facem şefu`, cum să nu! Meritaţi pe deplin orice premiu – aclamă Emil, schiţând un zâmbet pupincurist.

- Bă Emile, tu mă cam enervezi cu obedienţa asta a ta, dar tocmai de aia îmi place mie de tine, bă! Că eşti mereu ascultător – hăhăi Trăienel, dându-i o palmă prietenească peste ceafă obedientului premier.

Continuă apoi:

- Emile, zi-mi măi nişte numere de telefon ale liberalilor măi, să o punem de-o alianţă. Ţi-am spus că vreau reconciliere naţională, băi!

- Sigur şefu`… Theodor, Ghiţă Flu… - îngâimă Emil mimând oarecum gândirea şi ridicând câte un deget la fiecare nume exprimat.

- Băi, Emile tu eşti prost? Aştia sunt la noi, bă! I-am luat mai demult! Liberali, băi tolomacule – rânji Trăienel, gândind: „era să-i spun tonomatule, dar eu nu sunt mogul rău”

- Şefu`, şefu`, am găsit doar numărul lui Călin, dar cred că nu vă convine... – spuse Emil plin de emfază, scrutând prin agenda telefonului mobil.

- Băi, eu nu te-am pus premier şi şef la partidul meu să gândeşti, ci să mă serveşti cu credinţă, Emile! Îl aveam eu pe al lui Crin, dar ăla e arogant şi pe deasupra e şi tare în clanţă. Sună-l pe Călin şi dă-mi-l la telefon, că vreau să-i propun, aşa de sanchi, funcţia de premier. Să văd ce zice... Hă! Hă! Hă!

Având în vedere că pe fir au intrat cele opt servicii tehnice ale Cotroceniului, continuarea dialogului a fost bruiată, iar interferenţele nu au mai putut fi scoase. În plus, din toate cotloanele palatului se auzeau şoapte şi zvonuri despre contestaţii pesediste şi fraude la alegeri, iar televiziunile mogulilor răi şi buni au interevnit şi ele deontologic pentru a despica firul în patru...

Citeşte >>

Dictatorul însingurat

Ante Scriptum – "Români de ce vă e frică nu scăpaţi! Din 22 de milioane veţi rămîne doar 10" – Mircea Dinescu, "Plai cu Boi"

Adică un fel de răspuns retoric de la mogulaşul pe care l-am zămislit mai devreme, respectiv cu câteva zile înainte:

Tovarăşe Traian Băsescu, vă rog decent nu mai vorbiţi despre comunism. Tovarăşe Băsescu, vă remintesc cu simpatie că atunci când regretaţii Corneliu Coposu, Ticu Dumitrescu sau doamna Doina Cornea vorbeau despre anti-comunism dumneavostră trăiaţi bine. Ca să citez din sloganul ce a făcut furori la fraieri, printre care am facut şi eu parte în 2004, când v-am votat. Tovarăşe Băsescu trăiaţi bine sub pulpana socialistului Iliescu în acea perioadă. Individul care a creat mineriadele. Mineriade pe care, dvs. le-aţi susţinut moral în calitate de subordonat al ,,bătrânei şandramaele stalliniste”, cum plastic îi spunea idologul de la Secu, Vadim. Tovarăşe Băsescu, cuvântul comunism nu rimeză cu decenţa în gura dumneavoastră. La fel cum nu are o conotaţie melodică cuvântul virginitate la o fată de la pagina cinci. Înţeleg necesitatea ( disperararea, în termeni mai simpli ) acţiunii dumneavoastră, dar nu moralitatea demersului. Doresc să vă întreb lucru banal. Aţi scos mardeiaşii portocalii la luptă. Doriţi ”revoluţii” portocalii. Dar nu vă întrebaţi de ce Crin Antonescu (PNL), Mircea Goeană (PSD) şi Ciuhandru (PNTCD) s-au aliat? Poate pentru că, tovarăşe Băsescu, în timpul guvernului CDR a-ţi băgat PNŢ-CD în sarcofagul istoriei. Dacă vă mai aminţiţi, tovarăşe Băsescu, în acea perioada aţi susţinut faptul că România nu are nevoie de autostrăzi. Apoi v-aţi chinuit timp de patru ani să distrugeţi PNL. Aţi reuşit parţial. PD-L este o struţo-cămilă, cum ar defini-o Papini, politolog italian pe care nu l-aţi citit măcar pentru faptul că în cinci ani nu aţi reuşit ce am făcut personal în cinci ore, să citesct ”Visul” lui Cărtărescu - un scriitor genial, de altfel, O construcţie politică de genul struţo-cămilă de stânga-dreapta cu viraj pe centru. O politică marinărească pe care o practicaţi în dispreţul maeştrilor politoloigi Jean Francois Ravel, Marcel Mauss, Francoise Thom, Hannah Arendt. Tovarăşe Băsescu, aţi inventat, ca promotor, maneaua politică. Aţi adus discursul politic la nivelul ”pe la spate, pe la spate – aşa vor politicienii ( PDL) toate”. Tovarăşe Băsescu, în urmă cu aproximativ două luni aţi dat afară, prin intermediul marelui om de stat – era o glumă – Boc, PSD-ul de la guvernare. Motivul? Că a spus cetăţeanul Nica, de la Interne, faptul că vor fi autobuze electorale. O întrebare, tov. Băsescu – nu au fost cumva acele maşini? Să fie clar, PSD, PNL, PNTCD, UDMR nu sunt formate din heruvimi. Şi acolo lupta pentru putere este dusă aproape de paroxism. Dar, tovarăse Băsescu, Marea Neagră nu este lac rusesc, Grivco nu este doar locul unde se întâlnesc mogulii, doar pentru că aţi fost primul acolo, Iar Elena nu este doar Ceauşescu, ci o apropiată de-a dumneavoastră. Tovarăşe Băsescu, dumneavostră vă credeţi un ombusman – un delegat al regelui care investighează plângerile cetăţenilor împotriva fucţionarilor publici. Numai că dumneavoatră vă consideraţi un ”rege dictator preşedinte ales”. Contradicţie în termeni, tovarăşe Băsescu. Tot, domnule apartcik de partid, aţi încercat distrugerea Parlamentului. Pentru cunoştinţa dumneavoastră cel mai vechi parlament din lume este cel din Islanda, Althing, creat în 930. Parlamentul, în general, este o instituţie care de-a lugul istoriei sale a fost mereu criticată pentru defincieţe. Cum ar fi că o mulţime de indivizi plini de favoruri freacă menta pe banii publici. Dar, fiind mulţi în acest sistem, reprezintă garanţia faptului că grupuri de interesese diferite se ceartă, iar adevărul poate ieşi la iveală. Parlamentul – o instituţie inventată de Cuza în România, şi dezvoltată de Carol întâiul la 1866, nu poate fi desfinţată de dumneavoastră. Pentru că Parlamentul, tovarăşe Băsescu, în opţiunea dumneavoastră rimează cu consensul Marii Adunării Nţionale a lui Ceauşescu. Tovarăşe Băsescu, m-am uitat cu amuzament greţos la burtierele televiziunilor ce declamau ieftin ”Singur împotriva tuturor”. Dumneavoastră v-aţi însigurat. Sunteţi un ”suprem” cu tendinţe dictatoriale împotriva celor pe care, cu o nonşalanţă agerime, i-aţi minţit de-a lungul timpului. Jos comunismul este egal cu jos camarila băsesciană în anul 2009 după Hristos. Specificare pentru pedeleişti - Hristos nu are carnet de partid.

PS1) Stimate cel mai iubit fiu al poporului portocaliu. În noiembrie 1989 în târgul unde m-am născut - respectiv Botoşani, pe strada Războieni nr. 5 - trei elevi de liceu au fost arestaţi de Securitate pentru împărţirea de manifeste împotriva regimului comunist. Fără să fi făcut acest gest de dizidenţă, am fost unul dintre cei trei arestaţi. Până la căderea regimului Ceauşescu am avut domiciliu forţat. Pentru cei ce îşi amintesc filmele din anii 50- 60- 70 ai secolului – mileniului trecut – partea cu aruncatul tuturor lucrurilor pe podea, spartul mobilei, şamd, am trăit-o ”în direct”. De aceea nu accept luptele de manea de cartier ale marinarului.

PS2) Fică-mea, ce posedă onorabila vârstă de trei ani şi cinci luni mi-a cerut să-l sun pe Moş Crăciun să-i aducă o planetă plină de prieteni şi o pisică, dar şi o lună ”mică”. Tovarăşe Băsescu, dacă vă impuneţi din nou stilul dictatorial îmi permiteţi să emigrez pe planeta lui Moş Crăciun?
Iulian RINDER
ziarist în viaţă

Citeşte >>

Şopârlă

PD-L + PNL = aproximativ LOVE. Cam asta ar fi şopârla. Nu de alta, dar aşa justific titlul.
De ce mi se pare mie că singura alianţa funcţională este PNL - PD-L, dar fără Băse? E o retorică, nu e întrebare. Tot ce e posibil ca PD-L-ul să se dezbare de Băse şi atunci…
Oricum Băsescu şi-a vândut partidul de mai multe ori, inclusiv în campania din turul I, dar şi când i-a pus să se retragă de la guvernare pe vremea Tăriceanului. Probabil că o va face şi până în turul II, doar-doar mai prinde un mandat. E în stare. A demonstrat-o cu vârf şi îndesat.
Mă aştept, aşadar, şi la o reacţie inversă din partea partidului prezidenţial. Ar fi logic. Nu de alta, dar, oferind sprijin necondiţionat lui Băsescu, în caz de nereuşită a marinarului, partidul se va îneca în aceaşi barcă de salvare cu fundul găurit. Sau e doar părerea mea...

Citeşte >>

DA prostituţiei electorale!

Acum, că am de ales între două rele în Turul II, sunt într-o dilemă. Nu vreau să aleg pe niciuna din cele două rele. Însă, chiar vreau să mă duc la vot. Dar... fără să îmi vând scump pielea... nu m-aş prea duce.

Ei, după ce vor contracta chiria la Cotroceni, vor avea timp cinci ani de acum încolo să mi-o pună la uscat. Astfel încât o să îmi vând votul. Aşa am să fac. O să mă prostituez electoral pe centura alegerilor prezidenţiale. Cred că e o oprtunitate pentru mine şi blogul meu. Îmi vând votul, dar să fie seriozitate din partea cumpărătorului. Eu mi-am dovedit-o deja. Aştept oferte, dar nu derizorii, că mă supăr şi uit să merg la urne. În plus, emigrez în Burkina Fasso şi vă las să vă delectaţi cu moneda naţională a Botswanei. Oricare, ar fi preşedintele...

PS: Pentru detalii şi oferte aici - http://vandvot.wordpress.com/

Citeşte >>

Aberaţia de a fi preşedinte!

Am plecat la colindat printre bloguri şi bloage. Cristian mi-a atras atenţia cu propunerea de confruntare interioara: esti presedinte o zi; care sunt cele trei lucruri pe care le-ai face neaparat in acea zi? Astfel, m-am decis să-mi confrunt pornirile aberante de a fi pentru o zi preşedinte:

Aş lăsa România amanet fără cuvinte!… Hmm, dar nici Paraziţiii nu mai sunt ce au fost! De fapt e deja amanetată. Mi-aş aduce aminte să nu-mi dau soacra afara. Dar… eu nu am soacră.
Sau, mai bine m-aş duce “la B1TV” şi i-aş trage un pumn în nas lui Moraru spunându-i printre dinţi:

- Bă, tu nici nu şti să pupi în cur. Ia, de te spală pe dinţi cu cocolino, să ai limba mai pufoasă.

Apoi m-aş gândi la Bâstroe şi la Insula Şerpilor, amintindu-mi că nu mai am nici o barcă amărâtă să mă duc până acolo la pescuit de ucrainieni.
Găsesc soluţia salvatoare, construiesc mai multe cuirasate de hârtie din dosarul Flota şi le arunc în mare în sticluţe de plastic.

Spre seară îmi dau demisia în cinci minute şi propun un referendum pentru legalizarea prostituţiei politice şi Parlament tricameral care să facă antecamera la preşidenţie pe banii mogulilor:)

Îmi găsesc o blondă plină şi rece pe care să o am mereu lângă mine şi voi decreta înfiinţarea un minister special pentru ea cu sloganul “Land of all choice (kind) of beer”. Apoi pe o mahmureală cumplită îmi mai dau demisia odată, tot la cinci minute, să o anulez pe cealaltă. Asta, după ce îmi cumpăr un loc de veci în Parlamentul European şi un apartament de fiţe de fix 813 mii e euro taman în metropola "Poplaca" pentru ca viitorul să sune bine, acuzând mogulii că mă critică pe televiziunile lor de moguli răi.

Mă duc noaptea la OTV unde recit poezii patriotice, apoi râd pentru că îmi plac glumele mele, dar mă şi plâng că fantoma Vărului Săndel îmi cere bani de clipuri tembele. Şi, îi dau că nu dau de la mine, dar mă bântuie în continuare pe Etno TV.
Îmi dau seama că femeile din jurul meu sunt de vină pentru decăderea în sondaje şi fac pe “prostănacu”, disparând în Caraibe cu banii de la FMI.

PS: De acolo postez pe blog chestia asta...

Citeşte >>

Frauda-m-aş şi n-am cui!

Mi-a spus mie cineva că eu am evoluat, astfel încât turismul electoral nu mă mai atrage. Chiar dacă mi s-au oferit banane şi portocale de o să-mi ajungă până trece criza econimică, iar singura obligaţie era să particip la mitinguri săltăreţe şi maimuţării prin grădinile zoologice din ţară îmbrăcată în geacă de partid, eu, ca o maimuţă cinstită ce sunt, am rămas cuminte în cuşca. Acum, sunt tristă, singură sub un trunchi de copac. Nu mă mai bagă suratele în seamă. Sondajele spun însă altceva, iar atunci zâmbesc cu subînţeles.

PS: Am scris şi eu un PA, de la Călin mi se trage.

Citeşte >>

Ce a mai rămas din... Noiembrie

Interesant este ce a mai rămas din acel 15 noiembrie 1987. Acum, la 22 de ani de atunci, m-am întristat, când am citit reportajul inedit al talentatului Alfadog, deşi el nu are nici o vină pentru sentimentele mele, şi, în acelaşi timp, m-am înfuriat. Am fost lovit şi în egoul de ziarist şi sub centura sentimentului la ceea ce a reprezentat acea răbufnire de atunci.

Poza e din 15 noiembrie 2007, la Aula Universităţii Transilvania, când stânga preşedintelui era puţin apolitică

Pentru ce atâta zbucium acum, de ce crossuri sau manifestări, când totul se rezumă la câştigul unui câmp electoral de bătălie mai mult virală decât politică?... Oricum politică, în sensul ei drept şi just nu prea mai face nimeni în ţara asta, ci doar în sensul peiorativ al cuvântului.

POLÍTIC, -Ă, politici, -ce, s.f., adj. I. S.f. 1. Știința și practica de guvernare a unui stat; sferă de activitate social-istorică ce cuprinde relațiile, orientările și manifestările care apar între partide, între categorii și grupuri sociale, între popoare etc. în legătură cu promovarea intereselor lor, în lupta pentru putere etc.; orientare, activitate, acțiune a unui partid, a unor grupuri sociale, a puterii de stat etc. în domeniul conducerii treburilor interne și externe; ideologie care reflectă această orientare, activitate, acțiune. ♢ Expr. A face politică = a lua parte în mod activ la discutarea și rezolvarea treburilor statului. 2. Tactică, comportare (abilă) folosită de cineva pentru atingerea unui scop. II. Adj. 1. Care aparține politicii (I), care se referă la politică, de politică; politicesc¹. ♢ Drepturi politice = drepturile de participare a cetățenilor la conducerea treburilor statului. Nivel politic = grad de pregătire a cuiva în probleme de politică generală; orientare justă în astfel de probleme. Om politic (și, înv., substantivat, m.) = persoană care are un rol important în activitatea politică, care își desfășoară activitatea principală în domeniul politicii (I 1). ♦ (Substantivat, n.) Aspect, element politic (II 1), viață politică. 2. Care are sau care exprimă o comportare abilă; dibaci, șiret. – Din lat. politicus, ngr. politikós, fr. politique.

Nu mai seamănă cu definiţia cu ce se întâmplă pe aici pe la noi, aşa-i?...
Adică, lupta pentru ciolan, pentru ceea ce a mai rămas de luat cu japca de pe spatele cetăţenilor oneşti, care îşi plătesc contribuţia la stat de frica Fiscului, atât mai contează! Nu tu un minim bun simţ. Nu tu un interes pentru cei mulţi, pentru votanţi. Totul se rezumă la interese meschine de grup în defavoarea celorlalţi, cărora, culmea tupeului, li se cerşeşte votul. Şi când mă gândesc că unii au ajuns deputaţi pe speze şi pe anumite interese de partid (vezi Brasovnews) mi se face silă. În loc să scriu o poezie, m-am enervat şi îmi vine să rup pisica şi... O rup!

Am fost nevoit să-i reintalez Yahoo-Messenger-ul şi am purces cu o rigurozitate necaracterizantă pentru mine în a-mi reface şi contactele, astfel încât am trimis invitaţii cam pe la toţi oamenii de bine cărora le aveam adresa de contact şi care îi ştiam seroşi. Nu mare mi-a fost mirarea ca pe mess să-mi apară nume noi sau, mă rog pseudo-noi, pe care nu-i avusesem instalaţi la contacte anterior. Ceea ce însă m-a surprins au fost cei de la Asociaţia 15 noiembrie, care nu mi-au permis să-i am la vedere, deşi până la reinstalarea progrămelului îi aveam şi îmi trimiteau tot felul de comunicate de presă. Acum îmi dau cu "ignore" sau "not allowed". Aspect oarecum încurajator având în vedere valenţele şi cârdăşia politică ale omului care nu ştiu sigur dacă se mai află la conducerea Asociaţiei, dar cu siguranţă e prin poze şi mai figurează ca preşedinte. Dacă toţi de pe acolo ar fi o apă şi-un pământ după chipul şi asemuirea cârmuitorului dibaci de la Cotroceni, tare mi-e frică că o să mă acuze că mi-am sinucis tatăl, atunci când acesta după o paralizie parţială şi chinuitoare de aproape 12 ani a refuzat să mai trăiască. Sper să nu se întâmple asta...

PS: Da, într-adevăr, vorba lui Alfadog a fost o linişte de duminică înşelătoare. Şi, atunci şi acum. Acum puţin mai altfel... Afară plouă! Şi, nu e citat. Acum, am zbughit-o la treabă. Papapapaaaaaaa:)

Citeşte >>

Curat murdar!

Iată cu ce se ocupă băieţii de la echipa de imagine a PD-L Braşov, care se vrea o echipă serioasă, cel puţin la nivel declarativ, şi care vrea să menţină internetul curat... Sau alţii, de altă teapă... Băieţi, mai răsfiraţi! Nu de alta, dar, nu m-am putut să mă abţin de la o porţie sănătoasă de râs, citind următorul mesaj primit azi dimineaţă pe adresa mea de e-mail:

Fiind o chestiune adresată personal, mi-am permis să uzitez de aces mesaj şi să-l transcriu în integralitatea lui, încercând, ulterior, o traducere în limba română:

" Sunteti Sonati si Somati sa incetati!
Organizatia de Tineret si Studenti PDL Brasov va someaza sa incetati activitatile
impotriva iubitului conducator al tarii Traian Basescu shi a altor membri importanti PDL! Nu mai suportam modul in care dvs. pe blogul/site-ul dvs. atacati in Presedinte!
Noi suntem o organizatie de tineret serioasa care vrem sa mentinem internetul curat, dar dvs intretineti o atmosfera perturbanta pentru alegatorii internauti!
Va somam sa incetati. Basescu este shi va fi presedinte si dupa 6 decembrie shi atunci sa vedeti voi. Venim dupa voi si va bagam portocaliu pe unde nu va imaginati ca ar putea sa incape ceva portocaliu.
va rugam vizitati http://ospdlbrasov.ro/ si http://www.pdlbrasov.ro shi faceti niste comentarii serioase,


Semnat Echipa De Imagine OTPDL Brasov,
www.echipadeimagine.ro


BASESCU PENTRU ROMANIA! "

Aş face şi nişte precizări...
Băieţii aştia care vor să păstreze internetul curat, iniţiativă de altfel lăudabilă, îl cam murdăresc. Şi nu cu portocaliu cum vor ei să ateste, ci cu o altă culoare ceva mai maronie.

În primul rând nu am de-a face cei de la Braşovnews. Nici măcar nu îi cunosc personal, ori poate bănuiesc cine ar fi, dar e cu totul altă poveste. În al doilea rând, tineretul PD-L-ist ar cam trebui să se aplece mai mult către limba română, dacă tot sunt studenţi şi se dau citiţi. Nu de alta, dar, "shi" nu există ca şi cuvânt, eventual "şi". Apoi, atacul nu se face "în Preşedinte", nevrând tocmai să scormonesc plămada băsesciană că poate dau de vreo surpiză neplăcută. Eventual îl "atacaţi pe preşedinte", iar de expresia "să încape" nu am mai auzit. Mă aştept la una asemănătoare de la Vanghelie.

Mai aflu şi că sunt sonat şi... somat să încetez că întreţin o atmosferă perturbantă printre alegătorii internauţi şi că ei, pedeliştii cei tineri nu mai suportă modul în care scriu pe blogul meu.
I-aş sfătui să nu-l mai citească. Cât despre mine, sunt prea sonat, aşa cum mi-au descoperit băieţii profilul psihologic, astfel încât să nu îmi iau libertatea de a scrie ce vreau pe blogul meu personal.

PS: Se pare că aveţi lipsă de trafic pe site-urile voastre şi vreţi să-l îmbunătăţiţi prin asemenea mesaje. Oare de ce? Intrebare pe care ar trebui să vi-o puneţi mai des.
Eu, însă, am dat curs solicitărilor voastre şi vă ajut cum pot, poate facem rost şi de niscaiva comentarii "de bine" pe care, bănuiesc, că nu le veţi publica, din lipsă de curaj.
PS2: Aştept cu interes de unde faceţi rost de portocaliu să mi-l băgaţi unde nu-mi imaginez, având în vedere că până la culoarea cu pricina mai aveţi de mâncat sănătos dintr-un munte de maro!

Citeşte >>

Icter prezidenţial!

Aş fi vrut să nu scriu despre politică în această perioadă de campanie, dar nu m-am putut abţine să nu râd cu lacrimi de crocodil când am aflat cu stupoare că lui Traian Băsescu nu îi place să fie preşedinte şi îşi plânge de milă că e cam nasoală chestiunea chiriei şi întreţinerii la Cotroceni. Asta , în ciuda faptului că facturile nu le suportă el, ci noi, poporul. Bine, râsul nu prea e al meu, iar lacrimile de crocodil nu prea se vâd având în vedere că reptila plânge numai sub apă. Totuşi, Băsescu mai vrea un mandat, chiar dacă nu-i place să fie preşedinte. Hă, hă, hă!...

„Deşi nu mi-a plăcut, mai vreau încă un mandat”, a declarat preşedintele Traian Băsescu în acest weekend în faţa mulţimii de simpatizanţi democrat-liberali adunate în Craiova. A spus şi că a avut un mandat greu, în care s-a luptat cu majoritatea nereformistă din Parlament şi cu mogulii media, care l-au atacat constant: „Am avut un mandat greu, în care în momentele dificile am fost în confruntare cu o majoritate parlamentară care nu vrea reformarea ţării, dar am avut putere să trec peste aceste momente, pentru că ştiam că mă pot sprijini şi bizui pe voi, şi pentru acest lucru vă mulţumesc”, a declarat preşedintele.

Chestiune cu pricina mi-a adus aminte de un barman de la crâşmă din Braşov, cu vechi state de plată în ale meseriei, care se plânge mereu de munca grea pe care o duce în folosul clientelei sale, mai ales aia fumăcioasă. Adică, omul, fumător şi el, are ori n-are treabă, se plânge că nu suportă fumul de ţigară, apreciind clienţii care suportă frigul în locul fumului şi purcede ca atare, deschizând uşi şi geamuri şi aere condiţionate, până când le paralizează fălcile muşteriilor din crâşmă.
Cu siguranţă barmanul cu pricina şi-a greşit meseria. I-ar fi şi greu omului ca după 30 de ani de ospătărie şi barmanie să se facă spre exemplu silvicultor, aspect care i-ar conferi o comuniune cu clientul, respectiv natura, cu aerul curat şi, deci, fără fum. I-ar rămâne astfel suficient loc pentru fumurile din cap.

Cam aşa şi cu Băse, care mai vrea un mandat de preşedinte, în ciuda faptului că i se cam face scârbă să meargă la Cotroceni. Cât sacrificiu! “Curat murdar”-ul lui Caragiale s-ar potrivi de minune în acest context, al ipocriziei. Ori Băsescu chiar şi-a greşit cariera.
Fie-vă milă şi daţi ceva de lucru marinarului, până când nu e prea târziu şi dă în icter de atâta preşidenţie. Ceva care să-i placă, totuşi!

Citeşte >>

Ghinion, pisica 13!

Sau... e marţi. Cineva şi-a luat Bocceluţa şi a plecat. Guvernul Boc 2 a picat testul Parlamentului. Ideea de bază rămâne, însă, până când?... Cum va folosi Opoziţia chestiunea asta rămâne de văzut. Ideea este că Băse le-a cam luat-o înainte, adică s-a luat de faptul că parlamentarii nu vor o nouă lege a pensiilor. Aspect decăzut, oarecum, dar... Dar electoral... Băsescu nu pierde procente...

Moţiunea de cenzură depusă de parlamentarii NL şi UDMR şi susţinută de PSD a fost adoptată, cu 258 voturi pentru şi 176 voturi împotrivă. 4 voturi au fost anulate, în timp ce 23 de parlamentari, 19 deputaţi şi patru senatori, au absentat de la vot: şapte parlamentari PSD, şase liberali, trei de la UDMR, doi ai PDL, patru de la minorităţi şi un independent.

Pierderea încrederii Parlamentului face ca actualul Guvern să cadă şi să exercite numai anumite atribuţii administrative până la numirea unui nou premier de către preşedintele statului şi validarea acestuia de către legislativ. Adoptarea moţiunii de cenzură face ca guvernul interimar să nu poată emite ordonanţe şi nu poate iniţia legi.

Problema politică, însă, persistă, doar că nu se demonstrează un pic de dictatură.
Dacă moţiunea cădea, ceea ce nu ar fi vrut nici măcar Băsescu, preşedintele ar fi pierdut vreo cinci procente electorale măcar, putând fi atacat din toată părţiile. Aşa... va putea propune multe, câştigând timp şi spaţiu de manevră pentru cel puţin o săptămână ori două... “Măgarii nu au vrut aia şi aia. Vedeţi şi parlamentarii ăştia cum se joacă cu soarta României!”, cam astea ar fi, nu ad literam, ci ceva de genul, frazele preşedintelui care vor apărea prin presă zilele astea.

Şi Opoziţia ar avea ce face, dar nu cred că va fi în stare. Singura soluţie ar fi să voteze orice guvern, dar nu musai unanimitate, propus de Băsescu şi... apoi să critice. Acum, a pierdut un tempo, dar a câştigat democraţia.

Aşadar, ghinion de marţi, pisica 13, dar, cine are ghinionul în mână,... va pierde de mâna lui!

Citeşte >>

Nici protestul nu mai e ce a fost...

Vreo 15.000 de sindicalişti au protestat ieri, în faţa Palatului Victoria, de Ziua Mondială a Muncii Decente, acuzând că pentru ei, din cauza guvernanţilor, munca a ajuns „indecentă”. E bine să mai protesteze lumea împotriva abuzurilor, politicienilor, a politrucilor din politică, asupra măsurilor şi legilor care nu se aplică etc. Dar, ceea ce m-a frapat însă a fost sloganul “Dorim decât respect!”.

Pe lângă faptul că formularea nu este corectă gramatical, îmi aduce aminte de manifestul încropit pe genunchi de cei de la trustul Realitatea – “Noi vrem respect”, cel mai probabil în replică la “Mişcarea de rezistenţă” a celor de la Jurnalul Naţional.

Manifestul Realităţii conţine o înşiruire patetică de chestiuni “arzătoare” care ni se întâmplă în viaţa de zi cu zi, apoi, că politicienii mint – un truism, de altfel - şi se termină apoteotic cu “Noi nu cerem nimic”. No, aici, ce ar trebui să spun? Că sunt imbecili? Sunt sigur că acest cuvânt este cel nimerit. Altfel, nu pot să-mi explic de ce au mai făcut enuemerarea cu pricina, dacă tot nu cer nimic.

Cam aşa s-a întâmplat şi cu meetingul de la Bucureşti. Porniţi să protesteze, sindicaliştii au ajuns cam înjumătăţiţi în Piaţa Vicotriei şi ceea ce au solicitat ei din toţi rărunchii a fost RESPECT, că în rest strigăturile, huiduielile şi fluierăturile erau cam cu jumătate de gură şi cu zâmbetul pe buze. Nu era mare minune dacă se apucau de dans... Muzică au avut, pe final.

Clar e şi că legătura cu demersul Realităţii era întregite şi de faptul că liderii sindicali sunt puţin-angajaţi ai trustului lui S.O. Vântu, aşa că nu e tocmai o coincideţă că solicitarea protestatrilor (cu indulgenţă, protestatari) se referea la “respect”.


Aşa că, meetingul, adică adunarea patetică de la Bucureşti, care s-ar fi dorit prohodul unui Guvern Boc 2, nu s-a umplut decăt de... “respect”. Dacă asta au solicitat...
Adevărul e că nici protestul nu mai e ce a fost! Sau cum spunea Andrei Pleşu: “România este singura ţară din lume în care s-a inventat protestul cordial, meetingul de omenie”.
Atunci, numai respect să avem! Nu cred că respectul ţine de foame şi nu reprezintă nici o soluţie pentru relansarea ţărişoarei. Astfel că o să avem o ofertă de respect, din mărinimia guvernanţiilor, aşa cum am avut-o şi pâna acum! Ne-au umplut de “respect”. Respectele mele, domnilor!

Citeşte >>

"Şosetele din Prefectură" se întoarce

Benedek Gabor este noul subprefect al Brasovului, înlocuind-o pe Roxana Mânzatu. Motivaţia nu este nicidecum politică (Hahahahahaha!), ci se bazează oficial, pe acte, pe principiul "mobilităţii", în care se schimbă prefecţii, subprefecţii de "independenţi" ce sunt de politic, după cum vor gurile partidice din Guvern. Adică ăştia, înalţi funcţionarii publici sunt mai ceva ca nişte şosete, şi trebuiesc schimbaţi să nu care cumva să se împută la locul de muncă.
Benedek Gabor este aşadar noul subprefect. Anterior, omul a ocupat postul de director coordonator adjunct din partea PD-L, cu influenţe udmeriste pe la limba maternă, nu cea de la papuc, la Oficiul Judeţean de Plăti pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit. Rămâne de văzut în cât timp se împute şi ciorapul pedelist. Se pare că doar Emil Niţă, independent de... PSD, s-a învârtit ca titirezul şi a reuşit să fie păstrat pe funcţie.

Citeşte >>

Leapşa Cetăţeanului!

Am primit leapşa din partea Cetăţeanului turementat, de ce i-aş vota pe următorii:
Pe Băsescu l-aş vota doar dacă sunt sigur că apoi că pleacă pe o insulă pustie cu un vas din Flotă
De ce: pentru că sunt curios cu care navă va ajunge acolo...
Pe Geoană l-aş vota în scopuri caritabile
De ce: poate dă şi el o bere după aia!
Pe Oprescu l-as vota doar în turul 2, doar contra lui Geoană.
De ce: nu-mi stă în fire să fac lucruri caritabile, iar o bere aş bea mai degrabă cu Oprescu.
Pe Antonescu îl voi vota oricum, chiar dacă are ochi albaştri.
De ce: pentru că altul mai bun nu e şi este o alternativă la dictatura lui Băsescu. Poate şi el să dea o bere...

Dau leapşa mai departe către toţi bloggerii din sat, adică ăia de pe lista mea cu bloguri.

Citeşte >>

Criză de identitate sau posibilă dictatură!

Mă simt din plastic

Da, mă simt din plastic! Am nervii „ţichi”! Nu mai pot cu aştia, aştia cu alegerile lor, cu candidaturile lor, cu minciunile lor, cu demagogiile lor, cu ignoranţa lor! Aş prefera să fiu un anonim, poate aşa voi fi şi eu băgat în seamă, chiar dacă mă ascund în spatele unui anonimat. Nu mai suport minciuna şi... ignoranţa. Psihic, sunt praf!

Mitomanie demagogică

Apropos, ştiţi care este diferenţa între un mitoman şi om normal? Omul normal minte, dar doar într-o proporţie de vreo 30% din ceea ce spune. În fecare zi. Însă, mitomanul se minte cu uşurinţă şi pe sine, se cufundă în minciunile sale şi nu-i va trece prin cap că el spune minciuni, convins de faptul că nu minte niciodată. Aspect, pe care, de altfel, îl susţine cu tărie.
Aşadar, încerc şi eu marea cu sarea, iar într-o lume a minciunii, cer adevăruri, chiar dacă acestea dor sau mă încearcă. Dar cine sunt eu să solicit lucrul ăsta? Un anonim...
Da, dar un anonim cu ceva caracter.
Tot nişte anonimi însă, dar cu personalitate multiplă, ajunşi să fie cunoscuţi sub diferite nume, gen „...escu” şi alte terminaţiuni, mitomani şi demagogi, vor să pună mâna pe voturile noastre, să le smulgă şi să le folosească în scopuri personale.

Candidaţii lu` peşte prăjit

Spre exemplu, Oprescu, care, după ce acum ceva timp declara că nu va candida la prezidenţiale, preferând să se preocupe de basmul cu „autostrada suspendată” din Bucureşti, s-a răzgândit şi s-a lansat, „şoc!!!”, aparent suţinut de mişcarea masonică. Vezi stema independentului. Cică, electoratul lui e de nişă, adică cei care sunt scârbiţi de ceea ce se întâmplă în ţară. Sincer, şi eu sunt scârbit, dar nu mi se pare că mă poate atrage în cursă felcerul politicianist Oprescu. Candidatul independent Oprescu este mai degrabă un pion iliescian, un iepure care aleargă demagog după cai verzi pe pereţii electorali, în funcţie de sondaje şi de înţelegeri. Nu m-ar mira să fie la mijloc şi o înţelegere cu Băsescu – un alt individ preocupat tot de „autostrada suspendată”. În fapt, acesta din urmă a suspendat orice fel de autostradă, considerând, atunci când era ministru la Transporturi, că ţărişoara nu are nevoie de autostrăzi.

Deja vu!

Numai că Băsescu, îşi cam asigură Puterea. Chiar dacă nu va câştiga alegerile de la sfârşitul anului, partidul prezidenţial devine cel care taie şi spânzură prin Parlament. Adică, Băsescu şi ale lui băi de mulţime şi "vizite de lucru".
Într-o singură zi, trei parlamentari liberali au fost atraşi de ciolanul guvernului pedelist. Cu siguranţă vor urma şi alţii, de la PSD, PNL şi alte partide de opoziţie. Practic, Opoziţia va fi înfrântă, iar PD-L se va impune ca partid stat. În acelaşi context, ar mai exista şi pretextul referendumului de reducere a numărurlui de parlamentari, dar şi a puterii Parlamentului. Dacă va reuşi, adio democraţie, şi aşa şubredă. Ne paşte o dictatură. Atunci, dictatură să fie! Iar visul meu de a deveni anonim, ce va vorbi pe la colţuri cu alţi anonimi, se va îndeplini... Orcicum deja mă simt un anonim. Deja vu! Dar, cine sunt eu să spun lucrurile astea? Un anonim ignorat, dar care nu poate să ignore? Posibil...

Citeşte >>

Romînia în trei ipostaze... falimentare! Şi bingo!

1.Protest

Greva generală paralizează România pentru o zi sau... 800.000 de angajaţi din sănătate, educaţie şi administraţie publică nu vor merge la muncă, protestând astfel împotriva legii unitare de salarizare, dar şi a disponibilizărilor. Primăriile, consiliile judeţene, serviciile de taxe şi impozite, trezoreriile sau finanţele publice nu vor avea program cu publicul. Şcoliile sunt şi ele închise, iar spitalele nu fac internări. După protestul de luni, miercuri va fi organizat şi un miting la Guvern şi la Palatul Parlamentului, la care sunt aşteptaţi mii de sindicalişti. Oare la Bingo Metropolis şi-au luat bilet?...

2.Paralizia, o regulă!

Protestul este, de fapt, o contrapondere a ceea ce a făcut Guvernul Boc de la instalare – NIMIC, dovedindu-şi incapacitatea în gestionarea ţării şi provocând paralizia economiei. Aspect reconoscut de Traian Băsescu: "Vreau să ştiţi că nici Guvernul nici eu nici Banca Naţională nu ne-am propus să scoatem ţara din criză, pentru că nu se poate...”. Aşadar, ţara vrea să se smulgă din comă, nu mai vrea aparate de tip Boc-Băsescu-Udrea să o mulgă de viaţă, vrea soluţii! Dar, şi bingo, după cum s-a văzut în weekend.

3.România ca o navă

Băsescu a spus, duminică, la Luduş, în judeţul Mureş, că, în cazul în care românii nu îl mai vor la cârma ţării, se va întoarce la cârma...navei. "Am un brevet de comandant de navă pe care, dacă vă aduceţi aminte, mi l-am revalidat anul trecut, în vară. Am pierdut toată vara cu examenele la Centrul de perfecţionare, deci sunt un om care are o meserie foarte bună. Sigur că mă întorc pe navă, sunt calificat pentru nave de mare tonaj, foarte bine plătit, deci nu sunt un şomer din politică" a spus Băsescu la Luduş. Probabil că Băsescu, printre duşuri de mulţime, cârnaţi, whisky, caşcavale etc a dat examenele pe genunchi, sub vreo dugheană de mici. Nu de alta, dar cu nava România nu a arătat prea multă prefecţiune. Într-un hăhăit imbecil, ce aduce a luat la mişto, a băgat România în derivă. Mai e o problemă, ce navă va conduce fără Flotă?...
Du-te Bă(abreviere!!!), pe altă navă! Vânt la pupa!
Noi rămânem la bingo... Stop joc, că acum scot mascota!

Citeşte >>