Starea de saracie s-a... îmbunătăţit

Deşi am fugit ca dracu de tămâie de criză, ea ne-a cam prins de picioare de ne-a trântit la pământ, ne-a împresurat şi ne-a ameţit mai ceva ca politicienii în campanie electorală. De altfel eram oricum ameţiţi. Dar nu de la criză sau din cauza sărăciei. Ci, din cu totul alt motiv...
Totuşi, pe o mahmureală cruntă, românii sunt dispuşi să facă reduceri la cheltuieli. Conform unor sondaje cât se poate de oficiale, românii sunt dispuşi să reducă bugetul pentru haine şi echipamente electronice în condiţii de criză economică. Însă nu ar renunţa în ruptul capului la băuturile alcoolice. Practic, peste jumătate dintre români ar renunţa la haine sau la echipamente IT şi electronice. Numai 16% ar reduce consumul de alcool.
Atracţia românilor către alcool s-a putut observa, de-a lungul timpului, cu ochiul liber şi la urne. Când a fost nevoie de un guvern liberal, românii au votat cu PSD, aspect ce a conferit Guvernului Năstase titulatura de cea mai liberală guvernare de după 1989, iar când a fost nevoie de măsuri sociale, ţara a fost guvernată de liberali – Guvernul Tăriceanu.
Un alt aspect al euforiei româneşti a contat în momentul „schimbări” şi alegerii lui Emil Constantinescu, aspect care nu s-a dovedit prea constructiv pentru patrie, dar şi a votului „împotrivă”, când Cotroceni-ul a fost invadat de Băsescu.
La aceste alegeri europarlamentare însă, alcoolismul nu ajută la nimic.
Degeaba „îndemnuri paşnice”, de instigare a poporul să facă bine şi să se ducă la vot. Problema este însă alta. Românul trăieşte o dramă milenară: este prea bun pentru ţara asta, iar ăia pe care îi alege în fruntea ţării nu se ridică, nici pe departe la pretenţiile sale. Românul analfabet sau nu, se informeează despre candidaţi, dar decide că niciunul dintre cei ce vor să ajungă în Parlament nu merită votul său.
Pe de lată parte, flămânzii de pe la sate dau votul pe o pungă de făină, babele senile care votează pe bază de pupături de candidaţi, rromii care-l vând pe bani diverselor partide, toţi ăştia se duc la vot.
Ar exista o metodă de a nu lăsa pe aceşti oameni să decidă viitorul nostru european sau naţional. Trebuie să mergem la vot şi să votăm împotriva celuilalt. Însă, cum spuneam mai devreme despre cazul Băsescu, s-a dovedit că nu funcţionează nici aşa. Practic, pe oricine am alege, când se vede cu ciolanul în mână, face fix ceea ce trebuie pentru el, iar pentru amărăşteanul alegător fix... nimic.
Cum rămâne însă cu dreptul de veto, câştigat cu luptă şi sânge? Ne rămâne doar dreptul la sărăcie, pentru care se zbat guvernanţii să o adâncescă în biruri şi dări... Şi, la alcool. Cât despre candidaţi? Ei ne îmbată şi ne iau „la mişto” în clipuri electorale. Eficienţa sau personalitatea lor tinde spre zero. Dar, nu-i bai, starea de sărăcie s-a înbunătăţit în România...