Aş vrea să pot zâmbi din neantul de gânduri,
Dar, mă afund în grimasa durerii de neputinţă,
Îmi doresc să accept furmuseţea unei clipe,
Care întârzie să apară.
Aş vrea să vreau...
Dar gândurile dorinţei s-au împrăştiat în univers,
Aş vrea să cresc în ochii conştinţei,
Însă, nebunia comparaţiei îmi induce:
Furnica e un uriaş!
Aş vrea să mă retrag într-un somn infinit,
Dar ochii nu acceptă greutatea pleoapelor,
Îmi caut speranţa în cutia Pandorei
Şi, totuşi, nu e acolo...
Aş vrea să uit,
Dar fantomele trecutului mă copleşesc,
Aş vrea să mă arunc în ghearele visării,
Dar infinitatea cerului mă îmbie
Să nu mă pierd în uitare.
Postări
