sâmbătă, 1 august 2009

Ultimul care pleacă din ţară să stingă lumina!


Ce mai zgomot, ce mai freamăt. Râul, ramul şi românul urmăreşte cu interes sau cu dezinteres bătălia surdă pentru Cotroceni. Anticipate, arestări de ochii lumii, demisii, tam-tam, tămbălău, moţiuni, şedinţe, Palatul Victoria, Cotroceni, adunări, Parlament, comisii peste comisii, dureri de cap, pastile şi iar şedinţe. Apoi linişte. Nu s-a întâmplat nimic. Tot nu funcţionează. Se cheltuieşte doar. Din bugetul nostru, al românilor de criză. Că românul este stoic şi suportă salarii înjumătăţite, pensie de-o juma’ de franzelă intermediară, medicamente compensate pe cartelă, agricultură cu sapa de lemn şi tractoare falimentare. Poate îngurgita gaz de lux, benzină, taxe, impozite, forfetare, cât mai multe, electricitate de la dinam, E-uri, apă rece la robinetul de apă caldă, impertinenţă, incompetenţă şi minciuni electorale. De ce nu şi scandal, babe nebune şi vaci violate. Tot românul se lasă manipulat de vocile aleşilor de la radio, televiziune, Palatul Cotroceni, Victoria, Parlament, de Al Jazira, ETA, IRA, de sinistraţi, de ape pluviale şi de baraje neterminate niciodată, de caniculă, de promisiuni.
Numai că unii dintre români preferă să nu mai asculte toate aceste bazaconii de faţadă, ce distrag atenţia de la problemele grave ale societăţii. Îşi i-au bocceluţa şi purced la cules de ciuperci şi căpşuni prin Europa şi la furat lebedele din Viena. Dar nici acolo nu mai e ce-a fost.
Totuşi, nimeni şi nimic nu pare să deranjeze lupta acidă pentru ciolan şi putere de Popaye marinarul a cocoţaţiilor prin funcţii înalte datorate unei bonome ştampile. Nu mai contează cerneala, nu mai contează sudoarea, nu mai contează buletinul omului de rând, omenia, cetăţenii. Doar lupta surdă pentru şefie. Dacă am pleca cu toţii să-i lăsăm aici, se vor mai certa pe locul de la primul termopan al ţării? Probabil că da. Dar, dacă îi lăsăm pe întuneric? Aşadar, ultimul care pleacă din ţară să stingă lumina! Oricum nu mai are cine să plătească factura…

3 comentarii:

Vania spunea...

Eu nu cred că plec, aşa că puteţi lăsa lumina aprinsă. Poate mai citesc câte ceva...

Marius Ola spunea...

Eu inca sper că lumina îi va defini cândva, pe cineva, chiar fie şi aleşi, dar... mai e mult până acolo. Ideea este că noi vom rămâne să plătim facturi... Ei, papapapa.

Marius Ola spunea...

efemeride!

Blog Widget by LinkWithin