Am preluat şi eu leapşa zamolxisiană, luată-n primire de la Florin Puşcaş. Asta, pentru că mi s-a părut interesantă... Partea cu răspunsurile mele nu prea, dar măcar am încercat...:)
1. Când ţi s-a-ntâmplat ca lecţiile învăţate de la cei vechi să contribuie la succesul tau?
Probabil că de mai multe ori în viaţă. Şi de la mulţi. Dar se pare că nu le-am învăţat destul de temeinic, astfel încât succesul să persiste... Aş spune că aş avea ce învăţa de la bunicul. Care deţinea vreo 3 măcelării şi o moară. Avea şi Buick. Şi asta prin anii `40. Aspect care nu prea l-a ajutat când a fost surprins într-o explozie întârziată a unei bombe ruseşti în timp ce se afla în moară, prin `45.
Eu, amu, sunt un ziarist pârlit, rămas şomer din cauza unor conjuncturi pe care mi se par inefabile încă, dar care o să le dumiresc pe parcurs. Astfel că mi-ar rămâne doar să fac ce zicea Lenin: „Învăţaţi! Învăţaţi! Învăţaţi!”. Asta pentru a reuşi să am cât de cât succes. Probabil că voi sfârşi şi eu într-o explozie ca şi bunicu`... A capului, cel mai probabil, de nervi, dacă nu reuşesc să mişc ceva, repede, din urechi. Ori cel puţin un infarct. Eu sper să nu.
2. Dacă ai putea invita un mare clasic la cină, cine ar fi şi de ce?
Arhimede, cred că aş putea să-i ating cercurile aurei sale de geniu, fără să îl împung cu suliţele până la moarte. Aş mânca nişte slană cu ceapă la suliţă, pe plajă, la lumina lunii pline şi am contempla matematică, amintindu-i că am fost cândva un învăţăcel bun în liceu şi facultate. Adică să mă dau mare olimpian, ce am fost. Iar el mi-ar spune că sunt prost, că m-a lăsat să îi ating cercurile, iar eu m-am apucat de presă. Deh, frustrările de moment!
3. Cine-i cea mai influentă persoana în viaţa ta?
Cred că eu... Toţi... care se perindă prin viaţa mea. Puţin câte puţin mă las înfluenţat de tot ce este aiurea. Cea mai năstruşnică şi mai dăunătoare idee mi se pare nemaipomenită atunci când îmi este propusă. De multe ori trec la practică, abia apoi dându-mi seama de consecinţe. Sigur sunt cam tembel şi imatur. Totuşi, cea mai influentă persoana din viaţa mea a murit. A fost tata, care m-a învăţat cinstea şi onoarea. Aspect care nu prea îmi foloseşte în Românica de azi.
4. Care-i ambiţia ta secretă?
Am mai multe, dar secretul rămâne secret. Una aş putea totuşi să o divulg. Autoironia. Aş vrea să o am tot timpul cu mine. M-a scăpat de multe belele. Se spune că este o formă de geniu. Probabil, însă, eu aş spune doar că mă ajută.
5. Preţul gloriei?
Înlocuirea celulelor nervoase cu celule gliale. Hmm! Dacă ar trebui să mor pentru glorie, cred că m-aş gândi mai mult să rămân un anomin, dar în viaţă. Pentru o idee, însă, aş merge până în pânzele albe.
6. Greci sau Romani?
Grecii, clar! Nu de alta, dar, romanii beţivi, împreună cu mai beţivii daci (nu degeaba mureau ei cu zămbetul pe buze), pentru care le-au trebuit primilor vreo 2 războaie să-i cucerească(?) pe ultimii pomeniţi, fiind vorba doar de nişte triburi amărâte, au făcut ca pământul asta, cu roade, cu relief, cu frumuseţi să devină populat. Puteau să-l lase păstreze doar pentru turism. Aşa nu mai ajungea “Land of choice”, ci putea concura pe bune cu alte regiuni renumite ale lumii. Şi nu la infrastructură mă refer...
Dau leapşa mai departe la blogării de pe la mine din listă şi care nu au mai avut-o. Leapşa, bineînţeles.
Postări
