Mi s-a părut interesantă ideea lui Gabriel Ursan de a promova un concurs pe variaţiuni tehnologice în ale comunicării. Fiind de altfel şi primul concurs la care particip ca blogger (ruşine să-mi fie), i-am dat curs. Astfel am scris ceva de genul: Alternativa comunicării mobile!. Voi, ce mai aşteptaţi!?...
Credeam că visez, din nou. Iar, lucrurile nu erau reale. Fusese doar un telefon primit în miez de noapte de la tine, iubirea mea. Un telefon de ăsta nou cu ecran lat şi cu clapetă. Din astea noi... mobile. Nokia... Îmi plac telefoanele cu clapetă, draga mea. Pentru că îţi pot oricând trage „clapa”, printr-un SMS. Îmi place telefonul ăsta, pe care îl am, pentru că tu obişnuiai să mă suni în miez de noapte să vezi ce fac, dacă adorm cu tine în gând. Şi... aşa era. Prin intermediul telefonului, având la dispoziţie un meniu simplu, puteam oricând să-ţi şoptesc din tainele inimii mele. Este modelul pe care l-am visat, în ciuda faptului că pe piaţă există o sumedenie de aparate care mai de care mai sofisticate. De business. Cu tastatură, cu touch screen. Hmm, tehnologie... Oricât ar costa, toate ar fi mult sub preţul aparatului meu drag, ce înlocuia, aproape cu brio, lipsa ta de lângă mine. Nu l-am mai schimbat de vreo şapte luni. Nu obişnuiesc să fac prea multe experimente noi. Poate sunt un pic cam conservator. Doar cartela mi-o reîncărcam. Vroiam doar să fiu aproape de vocea şi şoaptele tale, de dragoste. Mi-era dor şi de atunci când mă certai. Preferam cartela, abonamentul îmi dădea un sentiment de mult prea oficial. Cu tine nu vroiam deloc să fiu solemn. Vroiam doar să îţi spun ce simt pentru inima ta.
Cartela mea, însă, de ceva timp nu mai răspunde aşteptărilor tale. Numărul meu de telefon nu mai îşi găseşte suava comunicare cu al tău. Toate sunt depăşite acum. Îmi voi schimba aşadar telefonul şi numărul de Orange. Număr pe care îl voi folosi doar pentru dragoste. Dar nu pentru tine. Mai am unul mai vechi de Vodafone, dar acela dă numai semnale de afaceri, de ştiri. E al meu de mult timp. Prea personal şi prea cunoscut. Doar tu şti că aşa ne-am vorbit iniţial. Personal şi în glumă.
Nu ne mai potrivim. Nici noi, nici ele, numerele... Porbabil că o să mi-l schimb semestrial, odată cu telefonul. Tot Nokia, dar nu garantez. Nici nu prea obişnuiesc. Vreau doar ceva nou în viaţa mea. Voi începe astfel o nouă orientare. De stil, de aspect, de vis. Într-un alt vis în care nu vei fi şi tu. O să aleg cu chibzuinţă, dar la întâmplare, un magazin discret şi mare din centrul oraşului pentru asta. Unul de la Orange. L-am văzut pe stradă în timp că ce mă gândeam la tine şi la cum o să te uit. Incinta va fi plină de societate, care, poate nu te cunoaşte direct, iar dacă te ştie o să mă ignore pe mine, când îmi voi alege un telefon şi un alt număr. Mă grăbesc aşadar spre nou. Poate, într-o zi o să te caut să îţi spun cum am reuşit. Asta, dacă nu mă voi cufunda în uitare. M-ai pierdut definitiv. Au pierdut şi Orange şi Vodafone convorbirile dintre noi doi. Dar, au câştigat alte şi alte convorbiri. Plăcute sau mai puţin. Poate chiar neplăcute. Te mai iubesc, doar până mâine! Când, îmi voi schimba telefonul!
Postări
