La capătul nopţii!

Întrecându-se cu perfecţiunea sentimentelor, tumultul de simţăminte al Deei cea Dulce este un nesecat izvor de inspiraţie. Cel puţin pentru mine. Poezia e inspirată dintr-o postare de-a ei... Mulţumesc Deea pentru că exişti... :)

Încotoşmăniţi cu vise
plecăm la capătul ei,
al falnicei nopţi
ferecate de zori şi amurguri.

Ne aruncăm goi spre stele
ce scriu despre noi
cum suntem.

Şi, ca prin farmec,
lacătul nopţii se destramă
iar noi păşim
în îmbrăţişări de comete
spre dimineţile line din vis.