Se afișează postările cu eticheta reportaj. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta reportaj. Afișați toate postările

sâmbătă, 17 octombrie 2009

Bizonul de presă vs. zimbrul


Am lipsit ceva vreme de pe aici din Blogosferă. Mea culpa sau... munca...
Are şi ea vina ei.
Am fost la Vamă. Nu la aia Veche că doar nu m-am damblagit atât de mult, să fac plajă pe praful ăsta, ci la Vama Buzăului.
Acolo, au fost aduşi nişte zimbri din Franţa, cinci la număr (acum sunt 11), aspect care a crescut ratingul Asociaţiei de Zimbri Vama Buzăului atât în ţară, cât şi în Europa. Şi-au tras chiar şi un pedegree european şi s-au extins şi cu alte 80 de hectare de pădure pe lângă cele 15 de păşune pe care le aveau. Acum, vor să acceseze fonduri pentru amenajarea unor centre de vizitare. Unele dintre acestea vor fi cocoţate prin copaci.
Chestiunea asta cu rezervaţia de zimbri este una benefică pentru turismul din localitatea braşoveană, ţinând cont că stabilimentul de sălbăticiuni istorice atrage peste 400 de turişti pe zi. Şi, abia e la început, rezervaţia funcţionând de doar un an.

Interesant este şi că unul dintre zimbri şi-a arătat respectul faţă de reprezentanţii mass-media, care s-au strâns la gardul rezervaţiei să vadă minunăţia cum iese din cutia în care a fost tranportat. Minunăţia, adică zimbrul, s-a aşezat tacticos la un metru de gard şi a tras o micţiune de toată frumuseţea. Apoi, a zburdat săltăreţ şi vesel prin rezervaţie. Scorul final a rămas 1-0 pentru zimbru, având în vedere că bizonii de presă, printre care şi eu, s-au mulţumit doar să îl pozeze.

Un alt aspect descoperit de mine la Vama Buzăului a fost soluţia pentru CET Braşov. Ţinând cont că temeperaturile pe acolo sunt cu vreo 10 grade mai joase decât sub Tâmpa, la sosirea înapoi la Braşov am observat că e mult mai cald. Chiar şi în casă, deşi furnizorul de termie centralizată nu face altceva decât să-mi trimită frigul pe ţeava de la calorifer. Sunt lămurit! Există viaţă şi fără CET.
Citeşte >>

luni, 7 septembrie 2009

E-uri şi euri!?


Eu am atâtea probleme. Şi, dacă nu am mi le fac, inefabil. Pe multe, cele din lumea reală le rezolv musai. Nu toate, doar câteva. Altfel, dacă rămân fără probleme, existenţa mea devine searbădă şi fără sens, astfel încât trebuie să îmi produc altele. Dar am şi eu o imaginaţie limitată... Dar, nu mă plâng.

Totuşi, mă preocupă două lucruri: 1. Unde dracu` găseşti un club de cocalcoolici anonimi? Adică, acolo unde îşi povestesc unul altuia istorioare despre cum s-au apucat ei la nervi să bea coca-cola până când dependenţa a pus stăpânire. 2. Sunt curios de existenţa unui club similar de devoratori de Mc`Donalts, Paninii şi alte fast-food-uri "sănătoase".

Preocupările mele sunt făţişe, având în vedere că începe să îmi patineze pterodactilul pe creier, atât mi s-a netezit, datorită priceperii şi increderii afişate ale tuturor "dependenţilor" de acest fel. Ei îţi pot lua jobul, fura iubita, te pot păcălii, te pot distruge sau doar pot încerca să îţi explice că valorile tale sunt nule, doar ale lor contează.

M-am enervat! Îmi vine să îmi iau noul X5 (vis!!!) să mâ îmbăt cu bere Ciucaş pană pic sub capotă şi să gonesc spre primul cuiboşori de dependenţi de cola şi slanină de Mc`Donalds pe ritm de manele şi să-i snopesc în bătaie în versuri până le sare drogul înfatuării din cap! Apoi, mă duc să-mi suspend carnetul la Poliţie, pentru că am condus beat, şi să mă bage un pic la beci cu apă şi varză să mă răcoresc şi să uit de invazia cifrată a “E”-urilor din viaţa mea. Întru regăsirea propriului “EU”!
Citeşte >>

luni, 10 august 2009

Fabula "Porcul şi bradul", la Moeciu


Chiar dacă sună a fabulă, nu e vorba despre nici un fel de fabulaţie. Este cât se poate de real. Brazi au fost înlocuiţi cu... porci la Moeciu. Chiar dacă pe acolo nu se mai face mare brânză, deşi odată ciobanii din zonă erau renumiţi pentru acest lucru (brânza e mai ieftină la Metro – n.a.). În ziarul de interes judeţean, Transilvania Expres, singurul de altfel care mai punctează cât de cât la vânzări pe piaţa braşoveană, ni se povesteşte cum că se taie pădurea la Moeciu. Adevărul că se taie cu folos pentru unii, iar pentru alţii, care vor şi ei să înfrupte, mai puţin. Cât despre pădure, în nici un caz nu prea are de câştigat. Porcii... da!
Practic, este vorba despre un scandal între un fost şi actual preşedinte al composesoratului din zonă. Unul dintre ei, Petru Gârbacea, adică ăla vechi, acuză că pădurea a fost tăiată ilegal sub administrarea noii conduceri a asociaţiei proprietarilor din composesorat şi că s-au încălcat prevederi din statut, când a fost convocată o adunare generală şi a fost schimbat de pe funcţie, în favoarea lui Gheorghe Bejan. Başca, Gârbacea acuză că s-a inventat şi o nouă ştampilă, dar care nu are aceleaşi însemne. Dacă pe timpul său se exploata pădure sub sigla - „cerb si un brad”, mai nou se face sub auspicile “cerb şi un porc”. Iar "porcul" este acuzat că îşi ia partea leului din beneficiile oferite de situaţia administrativă în care se află. Se poate observa, totuşi, că "cerbul" nu atestă o stare emoţională conflictuală, fiind deosebit de calm şi trăind în linişte şi pace cu celelalte animale din pădure.
Făcut incompatibil de către Gârbacea, preşedintele mai nou, Bejan, contratacă, explicând că el are toate peiorativele în dotare şi că „porcul” are toate drepturile asupra „bradului” de pe ştampilă, neexistând nici un fel conflict de interese. Asta, chiar dacă are o funcţie şi la Ocolul Silvic, adică el taie şi „spânzură” copacii de pe acolo, cu aprobarea fix a „porcului” de pe ştampilă.
Ţinând cont că există, cel puţin la nivel teoretic două asociaţii cu aceiaşi proprietari, iar „bradul” contestă apariţia „porcului”, pe fir au intrat şi băieţii de la corpul de control al Ministrului Agriculturii, care au început verificările privind activitatea Composesoratului de Pădure şi Păşune Moieciu de Jos şi Sus. Probabil că aceştia vor aplana conflictul, iar „bradul” şi „porcul” vor ajunge la mica înţelegere. Măcar să clarifice a cui e brânza mai mare. Cu toate că o asociere reală între brad şi porc se face cam pe la Crăciun, şi, atunci, bradul este împopoţonat cu globuri, bomboane şi artificii, iar porcul este garnisit eventual cu un măr în gură.
Citeşte >>

luni, 27 iulie 2009

În Jamaica, Bob Marley îşi cere scuze...


Ce tare! Ieri seara, mi s-a întâmplat. Se făcea că eram în Jamaica, iar Bob Marley a venit să îşi ceară scuze, într-o românească perfectă, în faţa mea şi a domnisoarei care mă însoţea. Bob Marley, era supevizorul unui bar, iar un client, mai tembel din fire, părea să ne deranjeze de la masa unde purtam o discuţie foarte importantă... pentru noi. În ritmuri de reggae în surdină, bineînţeles.
În mod real, chiar eram în Jamaica, un bar de pe Bisericii Române. Un client chiar ne-a deranjat, dar nu pentru mult timp, şi nu foarte tare. Însă, atenţia cu care ne-a tratat un nene, care s-a autodenunţat ca fiind supervizorul crâşmei, m-a frapat. Nu atât pentru grija lui asupra noastră, ci mai degrabă pentru imaginea pe care acesta ne-a lăsat-o. Semăna al dracului de bine cu Bob Marley. Vorba interlecutoarei mele: „Ce tare! În Jamaica, să vină Bob Marley să îşi ceară scuze de la tine!?...”
Citeşte >>
Blog Widget by LinkWithin