Are şi ea vina ei.
Am fost la Vamă. Nu la aia Veche că doar nu m-am damblagit atât de mult, să fac plajă pe praful ăsta, ci la Vama Buzăului.
Acolo, au fost aduşi nişte zimbri din Franţa, cinci la număr (acum sunt 11), aspect care a crescut ratingul Asociaţiei de Zimbri Vama Buzăului atât în ţară, cât şi în Europa. Şi-au tras chiar şi un pedegree european şi s-au extins şi cu alte 80 de hectare de pădure pe lângă cele 15 de păşune pe care le aveau. Acum, vor să acceseze fonduri pentru amenajarea unor centre de vizitare. Unele dintre acestea vor fi cocoţate prin copaci.
Chestiunea asta cu rezervaţia de zimbri este una benefică pentru turismul din localitatea braşoveană, ţinând cont că stabilimentul de sălbăticiuni istorice atrage peste 400 de turişti pe zi. Şi, abia e la început, rezervaţia funcţionând de doar un an.
Interesant este şi că unul dintre zimbri şi-a arătat respectul faţă de reprezentanţii mass-media, care s-au strâns la gardul rezervaţiei să vadă minunăţia cum iese din cutia în care a fost tranportat. Minunăţia, adică zimbrul, s-a aşezat tacticos la un metru de gard şi a tras o micţiune de toată frumuseţea. Apoi, a zburdat săltăreţ şi vesel prin rezervaţie. Scorul final a rămas 1-0 pentru zimbru, având în vedere că bizonii de presă, printre care şi eu, s-au mulţumit doar să îl pozeze.
Un alt aspect descoperit de mine la Vama Buzăului a fost soluţia pentru CET Braşov. Ţinând cont că temeperaturile pe acolo sunt cu vreo 10 grade mai joase decât sub Tâmpa, la sosirea înapoi la Braşov am observat că e mult mai cald. Chiar şi în casă, deşi furnizorul de termie centralizată nu face altceva decât să-mi trimită frigul pe ţeava de la calorifer. Sunt lămurit! Există viaţă şi fără CET.
Postări
