Pe lângă faptul că formularea nu este corectă gramatical, îmi aduce aminte de manifestul încropit pe genunchi de cei de la trustul Realitatea – “Noi vrem respect”, cel mai probabil în replică la “Mişcarea de rezistenţă” a celor de la Jurnalul Naţional.
Manifestul Realităţii conţine o înşiruire patetică de chestiuni “arzătoare” care ni se întâmplă în viaţa de zi cu zi, apoi, că politicienii mint – un truism, de altfel - şi se termină apoteotic cu “Noi nu cerem nimic”. No, aici, ce ar trebui să spun? Că sunt imbecili? Sunt sigur că acest cuvânt este cel nimerit. Altfel, nu pot să-mi explic de ce au mai făcut enuemerarea cu pricina, dacă tot nu cer nimic.
Cam aşa s-a întâmplat şi cu meetingul de la Bucureşti. Porniţi să protesteze, sindicaliştii au ajuns cam înjumătăţiţi în Piaţa Vicotriei şi ceea ce au solicitat ei din toţi rărunchii a fost RESPECT, că în rest strigăturile, huiduielile şi fluierăturile erau cam cu jumătate de gură şi cu zâmbetul pe buze. Nu era mare minune dacă se apucau de dans... Muzică au avut, pe final.
Clar e şi că legătura cu demersul Realităţii era întregite şi de faptul că liderii sindicali sunt puţin-angajaţi ai trustului lui S.O. Vântu, aşa că nu e tocmai o coincideţă că solicitarea protestatrilor (cu indulgenţă, protestatari) se referea la “respect”.
Aşa că, meetingul, adică adunarea patetică de la Bucureşti, care s-ar fi dorit prohodul unui Guvern Boc 2, nu s-a umplut decăt de... “respect”. Dacă asta au solicitat...
Adevărul e că nici protestul nu mai e ce a fost! Sau cum spunea Andrei Pleşu: “România este singura ţară din lume în care s-a inventat protestul cordial, meetingul de omenie”.
Atunci, numai respect să avem! Nu cred că respectul ţine de foame şi nu reprezintă nici o soluţie pentru relansarea ţărişoarei. Astfel că o să avem o ofertă de respect, din mărinimia guvernanţiilor, aşa cum am avut-o şi pâna acum! Ne-au umplut de “respect”. Respectele mele, domnilor!
Postări
