Mărul lui Adam sau părul lui madam...

Nu ştiu cine vă face piaţa, însă se pare că nu va mai fi nevoie să vă faceţi singuri piaţa. O va face Cristian Preda pentru dumneavoastră!
Telectualul de casă al lui Traian Băsescu, pardon, al PD-L-ului, propune ca partidul să îndese mere de guvernare în gura românilor. Fie ele proaspete, stricate, acre sau portocalii. Îndeosebi portocalii.
Chiar şi mărul lui Adam nu va mai fi mărul lui Adam, ci va fi mărul de partid şi de stat, eventual cu altă titulatură ce aduce mai degrabă la un zgomot de fond nu neaparat fundamental dar de undeva de prin spate...

Reforma asta, adică a statului, cum era şi normal, se va face începând cu PD-L-ul, ne asigură fruntaşii formaţiunii politice cu pricina. Adică, PD-L se află în prin proces de rebrenduire: Cristian Preda propune înlocuirea trandafirului cu mărul; Macovei vrea eliminarea promovării prin telefoane, iar Udrea contribuie cu sufletul, având în vedere sufletul ei mai mult decât încăpător(aproape cât pormoneul).

Preda asigură şi pe blogul său că PD-L se va moderniza şi nu oricum ci pe baza ideilor... contradictorii:

"Ceea ce a început nu se va opri: discuţia despre modernizarea PDL va modifica în mod profund acest partid.
Ştiu că unii ziarişti sunt dezamăgiţi văzând că procesul de modernizare nu seamănă cu o serie de execuţii publice.
Indiferent cine e victima sau cine ar putea fi victimele, doar execuţiile par să atragă simpatia neştirbită, consensul mediatic şi aplauzele galeriei.
Împreună cu Monica Macovei, am ales calea confruntării raţionale, a disputei care nu sacrifică vreo convingere, dar păstrează un ton calm.
Politica românească se va schimba dacă va deveni mai moderată şi mai diversă, nu mai radicală şi mai nervoasă. Lucrurilor trebuie să li se spună pe nume.
Dar vocea civică se va auzi tot mai clar dacă nu e acoperită de zgomot de arme.
Ca şi în alte situaţii istorice, ideile aduc victoria. Nu pumnii".

Sincer, nenea ăsta începe să îmi placă, atât cât îmi place un om spălăcit, care nu spune nimic, dar se dă intelectual cu tupeu. Problema majoră a ipokimenului telectual (şi o spune un om din popor, cam din topor fără pretenţii, adică eu)  nu are logică. Spre exemplu să luăm fraza "Politica românească se va schimba dacă va deveni mai moderată şi mai diversă, nu mai radicală şi mai nervoasă".. Sunt de acord, dacă nu ar fi continuat cu: "Lucrurilor trebuie să li se spună pe nume".... Ori sunt eu tâmpit, ori vrea el să înlocuiască trandafirul cu mărul, dar ceva nu mi-e clar: ce are moderatul şi diversitatea cu lucrurile pline de adrenalină... cum ar fi să spui nişte lucruri pe nume.
Cred că sunt tâmpit, căci înţeleg că a spune lucrurilor pe nume e o chestiune absolut radicală. Mai mult, reprezintă un act de curaj în socitetea de azi şi chiar trebuie să ai nerv pentru a purcede la atare atitudine.

Reformaţi români, reformaţi! Începeţi cu cămara, cu sacoşele şi cu cavitatea bucală. Nu de alta, dar, e foarte posibil ca multe, multe, multe m... mere vă vor face gura pungă în următorii ani. Prietenii ştiu de ce!

PS: Bănuiesc că nu trebuie să mai explic titlul. Este explicabil... Bleach!

Citeşte >>

Par anormal? Dar ce ziceţi de ţară?...

Poate sunt eu bătut în cap, dar mi se pare mie că evoluţia noastră modernă pe calea raţiunii nu e chiar foarte citovă. Curios, suntem în mileniul trei şi se pare că relativa comunitate românescă nu a depăşit Evul Mediu. Mai mult, personaje de legendă, subliniez, de legendă, îşi au corespondenţi reali în vremurile noastre.

Păsărica - care în nici un caz nu este un porumbel alb, mai degrabă violet (ptiu, mie chiar îmi place culoarea!) - ieşită pe gura „prostănacului” perdant al alegerilor prezidenaţiale a pornit tăvălugul întrârii României în legendă. Să fiu mai clar. Se pare că Merlin, de fapt vreun descendent sau discipol de-al lui, chiar există printre noi... Şi eu nu ştiam nimic.

Ştiri, emisiuni şi tolk-show-oaie urlă ca din gură de şarpe că Aliodor Manolea este vrăjitorul, pardon parapsihologul personal al lui Traian Băsescu. Discipolul lui Merlin s-a ocupat de ceea ce se ocupă el mai bine, respectiv cu ceea ce se ocupă (nu reţin prea multe despre paranormal), şi a vrăjit electoratul împotriva contracandidatului Geoană, vlăguindu-l de energie electorală.

Parcă mai era ceva pe acolo, prin legendă... Aha! Excalibur, sabia paranormală cu care Arthur a întemeiat Marea Britanie. Bun!... Pe plaiuri mioritice, însă, existenţa Excalibur ar avea o dublă însemnătate. Pe de-o parte sabia ar putea reprezenta cei cinci milioane de români, care au fost extraşi cu forţă de partid şi de stat şi manipulaţi să iasă din bârlogul lor în care se blocaseră de la europarlamentare. Şi asta, pentru a vota cu Traian Băsescu.
Pe de altă parte, sabia care nu este nici pe departe de teapa celei de deasupra capului lui Damocles, ar putea fi reprezentată de Elena Udrea, care doar o mână de rege(încep să înţeleg pornirile dictatorialo-aristocratice ale lui Trăienel) şi nu oricare ci însuşi „cel ales” va mai putea să o scoată de al Guvernare şi de la manevrarea banilor publici, mulţi bani publici, în interes personal sau de grup, după chef. În acest caz Boc ar fi doar o mică teacă şi aia cam scurtă şi repezită.

Numai că, Merlin este un personaj legendar al povestirilor arturiene, create de vechii locuitori ai Marii Britanii. Povestirile nu sunt prea convingătoare în privinţa originii lui Merlin. Unele susţin că tatăl lui Merlin ar fi fost un demon, iar mama o călugăriţă de la abaţia Carmarthen din Ţara Galilor, altele îl arată drept tată pe un soldat. Merlin este persoana care l-ar fi învăţat pe prinţul Artur şi l-ar fi ajutat spre a deveni rege, asta după ce-i prezise măreţia. Finalul povestirilor indică un declin al puterii lui Merlin şi o sporire a influenţei ştiinţei, deci un tranzit de la obiceiurile vechi, legate de magie şi ocultism, la ştiinţa modernă. Merlin este, în acest fel, simbolul unei lumi anacronice care se stinge, făcând loc unei lumi moderne şi raţionale.

Aşadar, ce naiba mă mai mir că ar exista modernism şi raţional în societatea românească de azi. Românica a bătut legenda. Sunt curios dacă va exista şi vreo Inchiziţie? Şi dacă dacă cine o va pune în parctică şi cui foloseşte? Toate cele bune, paranormalilor!

Citeşte >>

Cât cântăresc ouăle lui Traian

Sub egida “repetiţia este mama învăţăturii”, alegerile prezidenţiale se vor repeta... dacă se vor repeta... prin 2014. Este şi normal, democraţia trebuie să câştige în România! Când? Încă nu se ştie cu precizie... Mai întâi trebuie finalizată numărătoarea voturilor, nu? Apoi, Traian Băsescu cu mila!...

După ce mi-am dat arama pe faţă şi am constatat că mintea mea e mamifer şi poate făta electoral chiar şi despre alegeri, am interacţionat blogosferic cu Trilema lui Mircea Popescu unde am găsit unele naivităţi postelectorale, prin care autorul îşi exprimă unele nelămuriri cu privire la gogoşile electorale pe care le-am înghiţit cu toţii mai mult sau mai puţin. Bine, unii au lins doar glazura, categorie din care fac parte şi eu. Dar să o luăm cu începutul…

Lămurire la nelămurire

Prima nelămurire a lui Popescu, ce se referă la referendumul băsescian îndreptat împotriva parlamentarilor numeroşi şi răi şi dispuşi, culmea, în două camere în loc de o garsonieră (frustrare plecată cel mai probabil din războiul 322 contra Băsescu din 2007), cam singura armă electorală folosită de acesta în campanie. Sincer mie mi-e lămurită treaba. Să fiu mai direct o să mă folosesc din nou de calitatea de mamifer al minţii mele, lăsând-o să nască o nouă povestire în ramă:

“Statul sunt eu”...

Se făcea că amibele udemeriste, cunoscute pentru calităţile miriapode care blochează pragurile oricărei uşi întredeschise, când este vorba despre orice accedere cât de mică la ciolan, îl cam plictisiseră pe Trăienel. În plus, Emil se comporta foarte ciudat în ultima vreme. Îi tot bătea monedă despre pseudo-independenţii trădători.
Scrutând - aparent, pentru că în realitate nu se putea citi direcţia exactă a privirii – peste holurile palatului, dicta...(pardon!) preşedintele îşi căuta obedientul chiuaua, preocupat îndeosebi numai de acte administrative cu conotaţii sexuale. Simţind un gâdilit plăcut în dos, Trăienel se întoarse brusc şi îl dojeni zâmbitor:

- Ce faci Emile, iar lingi?

- Da şefu` ling, aşa e, aveţi dreptate! Sunt capabil şi să pup!... Dacă vreţi, şefu`?! - răspunse prompt Emil, iţindu-şi gâtul dintre umeri în încercarea de a scăpa de problemele de detentă.

- Lasă bă prostiile! Ai lămurit-o cu ăştia, cu trădătorii? Şti că urăsc tradarea, dar îmi schimb la cinci minute sentimentele în contextul în care îmi foloseşte. Hai bă Emile, să facem odată guvernul să mai producem şi noi ceva în ţara asta pentru noi, că m-a ales poporul! Şi aştia nu sunt în stare decât să renumere... Mai bine i-ar fi numărat lui Adrian, că pentru mine nu există cântar să le cântărească! – trânti Trăienel, plin de sine.

- Da, şefu`! Să-trăiţ` şefu`, aşa e, aveţi dreptate! Facem şefu`! Dar, şefu`, eu nu prea am înţeles cum e cu „de ce le e frică nu scapă!”? – îngâimă Emil în timp ce se scărpină pe creştet.

- Bă, iar începi să gândeşti! Mă enervezi, bă! Statul sunt eu, Emile! – tună Trăienel gândind „Bă, ce mă enervează ăsta! Uite că mai făcut să citez din clasici şi mie nu-mi place decât Levantul”

Emil se făcu mic. Bine, cât putea el să se facă, cât să nu devină invizibil şi, spăşit, cu o privire de câine bătut, aştepta clarificări.

- Dar hai să te lămuresc: Aia cu referedumul a fost praf în ochii electoratului, bă! Şi, cum mi-a ieşit, acu pot să-mi aprobe aştia orice propun eu, fără să le mai amintesc! Le e frică să nu-şi piardă scaunul. Şi dacă o propun prim-ministru pe Elena, tot o să am unanimitate, Emile! – tranşă autoritar Trăienel, închizând visător doar un ochi, celălat rămânând blocat întredeschis, sorbind din priviri un pahar gol aşezat stategic pe biroul prezidenţial lângă o sticlă emailată pe jumătate plină cu whisky.

„Ah, Elena!...”, gândi în timp ce plescăi două cuburi de gheaţă peste lichidul ce îl turnă în pahar. Continuă apoi:

- Acu` ai înţeles Emile? „De ce nu le e frică nu scapă!”, adică de mine! Aşa că taci mâlc şi nu mai aminti despre asta!... Ce-mi plac glumele mele! - hăhăi preşedintele mai mult pentru sine.

- Aşa e şefu`, aveţi nişte glume trăznet! – aporbă fericit Emil, căruia i se întrezărea, ipotetic, un dat din coadă.

Bruiajele servicilor tehnice, dar şi interferenţe deontologice din partea mogulilor răi, au făcut ca mare parte din dialog să se piardă în eter, din cotloanele Cotroceniului răsunând printre hăhăituri:

- O să am mai multe mandate ca bătrâna şandra... stalin...stă!... Hrrrrr!...

PS Tehnic: Personajele din poveste sunt imaginare, dar pot fi integrate destul de lesne şi în realitate.

A doua

Pentru clarificarea a celei de-a doua nelămuririre a lui Mircea Popescu, voi cita din clasici în viaţă, adică eu, prin ceea ce se numeşte Reconciliere de ochii lumii, cu menţiunea că Antonescu, fiind teoretic politicanul momentului, şi singurul care ar putea face o opoziţie reală, ajutat şi de partid, în faţa Băsescului, astfel încât ar fi cam deplasat să demisioneze. Asta, chiar dacă a specificat în mod clar. Practic, nu el a pierdut alegerile, ci Geoană. Deh! Aşa e în tenis politică!

Şi încă una

Chestiunea cu Twiter-ul şi cum funcţionează în mod real acesta, încă nici eu nu sunt prea lămurit, fiind un începător în domeniu. Dar pot să-mi exprim o umilă părere legată de asta. Cirpiturile catindaţiilor pe internet, au fost cam suave, asemeni unui pui de gostat îmbolnăvit ireversibil de tăierea capului şi smulgerea ulterioară a penelor în apă firebinte.
Aş remarca totuşi, referindu-mă la online şi interent că varianta pedelistă, respectiv Traian Băsescu, a fost mai bine reprezentată. Aspect, care, în afara unor fraude evidente, dar nedovedite juridic încă – probabil niciodată – a făcut ca Băsescu să cucerească majoritatea voturilor diasporei.

PS: Articolul este de fapt un comentariu politico-pamfletar cu doresc să interacţionez cu concursul de Crăciun organizat de Trilema timişoreanului Mircea Popescu. Şi, de ce nu, să-l şi câştig :)

Citeşte >>

Dictatorul însingurat

Ante Scriptum – "Români de ce vă e frică nu scăpaţi! Din 22 de milioane veţi rămîne doar 10" – Mircea Dinescu, "Plai cu Boi"

Adică un fel de răspuns retoric de la mogulaşul pe care l-am zămislit mai devreme, respectiv cu câteva zile înainte:

Tovarăşe Traian Băsescu, vă rog decent nu mai vorbiţi despre comunism. Tovarăşe Băsescu, vă remintesc cu simpatie că atunci când regretaţii Corneliu Coposu, Ticu Dumitrescu sau doamna Doina Cornea vorbeau despre anti-comunism dumneavostră trăiaţi bine. Ca să citez din sloganul ce a făcut furori la fraieri, printre care am facut şi eu parte în 2004, când v-am votat. Tovarăşe Băsescu trăiaţi bine sub pulpana socialistului Iliescu în acea perioadă. Individul care a creat mineriadele. Mineriade pe care, dvs. le-aţi susţinut moral în calitate de subordonat al ,,bătrânei şandramaele stalliniste”, cum plastic îi spunea idologul de la Secu, Vadim. Tovarăşe Băsescu, cuvântul comunism nu rimeză cu decenţa în gura dumneavoastră. La fel cum nu are o conotaţie melodică cuvântul virginitate la o fată de la pagina cinci. Înţeleg necesitatea ( disperararea, în termeni mai simpli ) acţiunii dumneavoastră, dar nu moralitatea demersului. Doresc să vă întreb lucru banal. Aţi scos mardeiaşii portocalii la luptă. Doriţi ”revoluţii” portocalii. Dar nu vă întrebaţi de ce Crin Antonescu (PNL), Mircea Goeană (PSD) şi Ciuhandru (PNTCD) s-au aliat? Poate pentru că, tovarăşe Băsescu, în timpul guvernului CDR a-ţi băgat PNŢ-CD în sarcofagul istoriei. Dacă vă mai aminţiţi, tovarăşe Băsescu, în acea perioada aţi susţinut faptul că România nu are nevoie de autostrăzi. Apoi v-aţi chinuit timp de patru ani să distrugeţi PNL. Aţi reuşit parţial. PD-L este o struţo-cămilă, cum ar defini-o Papini, politolog italian pe care nu l-aţi citit măcar pentru faptul că în cinci ani nu aţi reuşit ce am făcut personal în cinci ore, să citesct ”Visul” lui Cărtărescu - un scriitor genial, de altfel, O construcţie politică de genul struţo-cămilă de stânga-dreapta cu viraj pe centru. O politică marinărească pe care o practicaţi în dispreţul maeştrilor politoloigi Jean Francois Ravel, Marcel Mauss, Francoise Thom, Hannah Arendt. Tovarăşe Băsescu, aţi inventat, ca promotor, maneaua politică. Aţi adus discursul politic la nivelul ”pe la spate, pe la spate – aşa vor politicienii ( PDL) toate”. Tovarăşe Băsescu, în urmă cu aproximativ două luni aţi dat afară, prin intermediul marelui om de stat – era o glumă – Boc, PSD-ul de la guvernare. Motivul? Că a spus cetăţeanul Nica, de la Interne, faptul că vor fi autobuze electorale. O întrebare, tov. Băsescu – nu au fost cumva acele maşini? Să fie clar, PSD, PNL, PNTCD, UDMR nu sunt formate din heruvimi. Şi acolo lupta pentru putere este dusă aproape de paroxism. Dar, tovarăse Băsescu, Marea Neagră nu este lac rusesc, Grivco nu este doar locul unde se întâlnesc mogulii, doar pentru că aţi fost primul acolo, Iar Elena nu este doar Ceauşescu, ci o apropiată de-a dumneavoastră. Tovarăşe Băsescu, dumneavostră vă credeţi un ombusman – un delegat al regelui care investighează plângerile cetăţenilor împotriva fucţionarilor publici. Numai că dumneavoatră vă consideraţi un ”rege dictator preşedinte ales”. Contradicţie în termeni, tovarăşe Băsescu. Tot, domnule apartcik de partid, aţi încercat distrugerea Parlamentului. Pentru cunoştinţa dumneavoastră cel mai vechi parlament din lume este cel din Islanda, Althing, creat în 930. Parlamentul, în general, este o instituţie care de-a lugul istoriei sale a fost mereu criticată pentru defincieţe. Cum ar fi că o mulţime de indivizi plini de favoruri freacă menta pe banii publici. Dar, fiind mulţi în acest sistem, reprezintă garanţia faptului că grupuri de interesese diferite se ceartă, iar adevărul poate ieşi la iveală. Parlamentul – o instituţie inventată de Cuza în România, şi dezvoltată de Carol întâiul la 1866, nu poate fi desfinţată de dumneavoastră. Pentru că Parlamentul, tovarăşe Băsescu, în opţiunea dumneavoastră rimează cu consensul Marii Adunării Nţionale a lui Ceauşescu. Tovarăşe Băsescu, m-am uitat cu amuzament greţos la burtierele televiziunilor ce declamau ieftin ”Singur împotriva tuturor”. Dumneavoastră v-aţi însigurat. Sunteţi un ”suprem” cu tendinţe dictatoriale împotriva celor pe care, cu o nonşalanţă agerime, i-aţi minţit de-a lungul timpului. Jos comunismul este egal cu jos camarila băsesciană în anul 2009 după Hristos. Specificare pentru pedeleişti - Hristos nu are carnet de partid.

PS1) Stimate cel mai iubit fiu al poporului portocaliu. În noiembrie 1989 în târgul unde m-am născut - respectiv Botoşani, pe strada Războieni nr. 5 - trei elevi de liceu au fost arestaţi de Securitate pentru împărţirea de manifeste împotriva regimului comunist. Fără să fi făcut acest gest de dizidenţă, am fost unul dintre cei trei arestaţi. Până la căderea regimului Ceauşescu am avut domiciliu forţat. Pentru cei ce îşi amintesc filmele din anii 50- 60- 70 ai secolului – mileniului trecut – partea cu aruncatul tuturor lucrurilor pe podea, spartul mobilei, şamd, am trăit-o ”în direct”. De aceea nu accept luptele de manea de cartier ale marinarului.

PS2) Fică-mea, ce posedă onorabila vârstă de trei ani şi cinci luni mi-a cerut să-l sun pe Moş Crăciun să-i aducă o planetă plină de prieteni şi o pisică, dar şi o lună ”mică”. Tovarăşe Băsescu, dacă vă impuneţi din nou stilul dictatorial îmi permiteţi să emigrez pe planeta lui Moş Crăciun?
Iulian RINDER
ziarist în viaţă

Citeşte >>

Şopârlă

PD-L + PNL = aproximativ LOVE. Cam asta ar fi şopârla. Nu de alta, dar aşa justific titlul.
De ce mi se pare mie că singura alianţa funcţională este PNL - PD-L, dar fără Băse? E o retorică, nu e întrebare. Tot ce e posibil ca PD-L-ul să se dezbare de Băse şi atunci…
Oricum Băsescu şi-a vândut partidul de mai multe ori, inclusiv în campania din turul I, dar şi când i-a pus să se retragă de la guvernare pe vremea Tăriceanului. Probabil că o va face şi până în turul II, doar-doar mai prinde un mandat. E în stare. A demonstrat-o cu vârf şi îndesat.
Mă aştept, aşadar, şi la o reacţie inversă din partea partidului prezidenţial. Ar fi logic. Nu de alta, dar, oferind sprijin necondiţionat lui Băsescu, în caz de nereuşită a marinarului, partidul se va îneca în aceaşi barcă de salvare cu fundul găurit. Sau e doar părerea mea...

Citeşte >>

Icter prezidenţial!

Aş fi vrut să nu scriu despre politică în această perioadă de campanie, dar nu m-am putut abţine să nu râd cu lacrimi de crocodil când am aflat cu stupoare că lui Traian Băsescu nu îi place să fie preşedinte şi îşi plânge de milă că e cam nasoală chestiunea chiriei şi întreţinerii la Cotroceni. Asta , în ciuda faptului că facturile nu le suportă el, ci noi, poporul. Bine, râsul nu prea e al meu, iar lacrimile de crocodil nu prea se vâd având în vedere că reptila plânge numai sub apă. Totuşi, Băsescu mai vrea un mandat, chiar dacă nu-i place să fie preşedinte. Hă, hă, hă!...

„Deşi nu mi-a plăcut, mai vreau încă un mandat”, a declarat preşedintele Traian Băsescu în acest weekend în faţa mulţimii de simpatizanţi democrat-liberali adunate în Craiova. A spus şi că a avut un mandat greu, în care s-a luptat cu majoritatea nereformistă din Parlament şi cu mogulii media, care l-au atacat constant: „Am avut un mandat greu, în care în momentele dificile am fost în confruntare cu o majoritate parlamentară care nu vrea reformarea ţării, dar am avut putere să trec peste aceste momente, pentru că ştiam că mă pot sprijini şi bizui pe voi, şi pentru acest lucru vă mulţumesc”, a declarat preşedintele.

Chestiune cu pricina mi-a adus aminte de un barman de la crâşmă din Braşov, cu vechi state de plată în ale meseriei, care se plânge mereu de munca grea pe care o duce în folosul clientelei sale, mai ales aia fumăcioasă. Adică, omul, fumător şi el, are ori n-are treabă, se plânge că nu suportă fumul de ţigară, apreciind clienţii care suportă frigul în locul fumului şi purcede ca atare, deschizând uşi şi geamuri şi aere condiţionate, până când le paralizează fălcile muşteriilor din crâşmă.
Cu siguranţă barmanul cu pricina şi-a greşit meseria. I-ar fi şi greu omului ca după 30 de ani de ospătărie şi barmanie să se facă spre exemplu silvicultor, aspect care i-ar conferi o comuniune cu clientul, respectiv natura, cu aerul curat şi, deci, fără fum. I-ar rămâne astfel suficient loc pentru fumurile din cap.

Cam aşa şi cu Băse, care mai vrea un mandat de preşedinte, în ciuda faptului că i se cam face scârbă să meargă la Cotroceni. Cât sacrificiu! “Curat murdar”-ul lui Caragiale s-ar potrivi de minune în acest context, al ipocriziei. Ori Băsescu chiar şi-a greşit cariera.
Fie-vă milă şi daţi ceva de lucru marinarului, până când nu e prea târziu şi dă în icter de atâta preşidenţie. Ceva care să-i placă, totuşi!

Citeşte >>

Criză de identitate sau posibilă dictatură!

Mă simt din plastic

Da, mă simt din plastic! Am nervii „ţichi”! Nu mai pot cu aştia, aştia cu alegerile lor, cu candidaturile lor, cu minciunile lor, cu demagogiile lor, cu ignoranţa lor! Aş prefera să fiu un anonim, poate aşa voi fi şi eu băgat în seamă, chiar dacă mă ascund în spatele unui anonimat. Nu mai suport minciuna şi... ignoranţa. Psihic, sunt praf!

Mitomanie demagogică

Apropos, ştiţi care este diferenţa între un mitoman şi om normal? Omul normal minte, dar doar într-o proporţie de vreo 30% din ceea ce spune. În fecare zi. Însă, mitomanul se minte cu uşurinţă şi pe sine, se cufundă în minciunile sale şi nu-i va trece prin cap că el spune minciuni, convins de faptul că nu minte niciodată. Aspect, pe care, de altfel, îl susţine cu tărie.
Aşadar, încerc şi eu marea cu sarea, iar într-o lume a minciunii, cer adevăruri, chiar dacă acestea dor sau mă încearcă. Dar cine sunt eu să solicit lucrul ăsta? Un anonim...
Da, dar un anonim cu ceva caracter.
Tot nişte anonimi însă, dar cu personalitate multiplă, ajunşi să fie cunoscuţi sub diferite nume, gen „...escu” şi alte terminaţiuni, mitomani şi demagogi, vor să pună mâna pe voturile noastre, să le smulgă şi să le folosească în scopuri personale.

Candidaţii lu` peşte prăjit

Spre exemplu, Oprescu, care, după ce acum ceva timp declara că nu va candida la prezidenţiale, preferând să se preocupe de basmul cu „autostrada suspendată” din Bucureşti, s-a răzgândit şi s-a lansat, „şoc!!!”, aparent suţinut de mişcarea masonică. Vezi stema independentului. Cică, electoratul lui e de nişă, adică cei care sunt scârbiţi de ceea ce se întâmplă în ţară. Sincer, şi eu sunt scârbit, dar nu mi se pare că mă poate atrage în cursă felcerul politicianist Oprescu. Candidatul independent Oprescu este mai degrabă un pion iliescian, un iepure care aleargă demagog după cai verzi pe pereţii electorali, în funcţie de sondaje şi de înţelegeri. Nu m-ar mira să fie la mijloc şi o înţelegere cu Băsescu – un alt individ preocupat tot de „autostrada suspendată”. În fapt, acesta din urmă a suspendat orice fel de autostradă, considerând, atunci când era ministru la Transporturi, că ţărişoara nu are nevoie de autostrăzi.

Deja vu!

Numai că Băsescu, îşi cam asigură Puterea. Chiar dacă nu va câştiga alegerile de la sfârşitul anului, partidul prezidenţial devine cel care taie şi spânzură prin Parlament. Adică, Băsescu şi ale lui băi de mulţime şi "vizite de lucru".
Într-o singură zi, trei parlamentari liberali au fost atraşi de ciolanul guvernului pedelist. Cu siguranţă vor urma şi alţii, de la PSD, PNL şi alte partide de opoziţie. Practic, Opoziţia va fi înfrântă, iar PD-L se va impune ca partid stat. În acelaşi context, ar mai exista şi pretextul referendumului de reducere a numărurlui de parlamentari, dar şi a puterii Parlamentului. Dacă va reuşi, adio democraţie, şi aşa şubredă. Ne paşte o dictatură. Atunci, dictatură să fie! Iar visul meu de a deveni anonim, ce va vorbi pe la colţuri cu alţi anonimi, se va îndeplini... Orcicum deja mă simt un anonim. Deja vu! Dar, cine sunt eu să spun lucrurile astea? Un anonim ignorat, dar care nu poate să ignore? Posibil...

Citeşte >>

Romînia în trei ipostaze... falimentare! Şi bingo!

1.Protest

Greva generală paralizează România pentru o zi sau... 800.000 de angajaţi din sănătate, educaţie şi administraţie publică nu vor merge la muncă, protestând astfel împotriva legii unitare de salarizare, dar şi a disponibilizărilor. Primăriile, consiliile judeţene, serviciile de taxe şi impozite, trezoreriile sau finanţele publice nu vor avea program cu publicul. Şcoliile sunt şi ele închise, iar spitalele nu fac internări. După protestul de luni, miercuri va fi organizat şi un miting la Guvern şi la Palatul Parlamentului, la care sunt aşteptaţi mii de sindicalişti. Oare la Bingo Metropolis şi-au luat bilet?...

2.Paralizia, o regulă!

Protestul este, de fapt, o contrapondere a ceea ce a făcut Guvernul Boc de la instalare – NIMIC, dovedindu-şi incapacitatea în gestionarea ţării şi provocând paralizia economiei. Aspect reconoscut de Traian Băsescu: "Vreau să ştiţi că nici Guvernul nici eu nici Banca Naţională nu ne-am propus să scoatem ţara din criză, pentru că nu se poate...”. Aşadar, ţara vrea să se smulgă din comă, nu mai vrea aparate de tip Boc-Băsescu-Udrea să o mulgă de viaţă, vrea soluţii! Dar, şi bingo, după cum s-a văzut în weekend.

3.România ca o navă

Băsescu a spus, duminică, la Luduş, în judeţul Mureş, că, în cazul în care românii nu îl mai vor la cârma ţării, se va întoarce la cârma...navei. "Am un brevet de comandant de navă pe care, dacă vă aduceţi aminte, mi l-am revalidat anul trecut, în vară. Am pierdut toată vara cu examenele la Centrul de perfecţionare, deci sunt un om care are o meserie foarte bună. Sigur că mă întorc pe navă, sunt calificat pentru nave de mare tonaj, foarte bine plătit, deci nu sunt un şomer din politică" a spus Băsescu la Luduş. Probabil că Băsescu, printre duşuri de mulţime, cârnaţi, whisky, caşcavale etc a dat examenele pe genunchi, sub vreo dugheană de mici. Nu de alta, dar cu nava România nu a arătat prea multă prefecţiune. Într-un hăhăit imbecil, ce aduce a luat la mişto, a băgat România în derivă. Mai e o problemă, ce navă va conduce fără Flotă?...
Du-te Bă(abreviere!!!), pe altă navă! Vânt la pupa!
Noi rămânem la bingo... Stop joc, că acum scot mascota!

Citeşte >>

S-a dat liber la autobuze… şi vise năruite

Visul lui Vasile Blaga s-a îndeplinit. A pus mâna, din nou, pe Interne(al patrululea ministru în ultimele 9 luni), după ce postul îl pierduse pe timpul guvernării lui Tăriceanu. Astfel, "Buldogul" se întoarce în funcţie, ca interimar, unde s-a grăbit să-şi preia mandatul şi a făcut deja câteva schimbări de personal.

Pe de altă parte, visul declarat de Băsescu s-a năruit. Sau mă înşel. De fapt, nu...
Traian Băsescu a declarat în urmă cu nouă luni, după depunerea jurământului de către miniştrii Cabinetului Boc, că, în sfârşit, şi-a văzut visul cu ochii - un guvern transparent susţinut în Parlament, asumat de o majoritate parlamentară, cel mai puternic pe care România l-a avut în perioada postdecembristă. "Doresc să mulţumesc ambelor partide că au fost capabile să realizeze compromisul în interes public. Am convingerea că nu a fost un compromis uşor. A fost, totuşi, un compromis care nu compromite. A fost un comproimis făcut pentru a trece peste o etapă dificilă şi vreau să cred că acest guvern îşi va duce misiunea până în 2012 cu perioada de dificultate economică depăşită. Este probabil cel mai puternic guvern din perioada postdecembristă din punct de vedere al susţinerii parlamentare", emitea şeful statului, pe 22 decembrie 2008.

Acum, însă, visul său s-a destrămat. Bineînţeles că năruirea a fost provocată de el. Pe motiv că Dan Nica, fost ministru pesedist la Interne, prea s-a burzuluit că nu sunt autobuze de închiriat pe perioada alegerilor, fiind oarecum tendenţios în a demontra că există suspiciuni de fraudare a alegerilor, Boc a ameninţat cu remanierea. E clar că Boc-ul nu a acţionat de capul lui, ci după capul cheliosului de la Cotroceni.

Deh! Ce ţi-e şi cu visele astea prezidenţiale? Se destramă cât ai zice peşte. Chiar, răzgândacul o fi peşte?...
Se poate înţelege, având în vedere care a fost motivaţia de la care a plecat ruperea coaliţiei PSD-PD-L, şi că există autobuze de închiriat. Sâc!

Citeşte >>

De la circ electoral, la bătaie în toată regula!

Scandalul crizei politice, cu ameninţarea fantomei ruperii Coaliţiei maro de la guvernare, a rămas „ca-n gară”! Un mare fâss! În locul unui circ de calitate cu care să ne delectăm, am văzut a „ţâşpea” lansare a lui Geoană, în care Vanghelie a îngăimat ceva împotriva lui Băsescu, în aura unui Năstase şi a unui Diaconescu care plescăiau a plictis, iar Geoană a vocifereat şi el ceva împotriva Boc-ului şi a preşedintelui, în aplauze frenetice moralizatoare.

Mă minunează însă următorul aspect: Cum naiba vrei să ajungi preşedinte, având în spate o eminenţa cenuşie ce citează din "Almanahe?... Îi doresc totuşi "succesuri" lui Geoană.
Plictisitor de-a dreptul, mai ales şi că Nica, invitat la Cotroceni, nu şi-a dat demisia la solicitarea lui Băsescu. Adică, nimic. Doar voarbe goale.

La fel a fost şi cu încercările primului-ministru de a câştiga încrederea populaţiei, îmi scapă numele... parcă Boc îl cheamă, care spunea ceva de o economie la buget de 11 milioane de euro. M-au ciuruit, un fleac! - aş spune dacă aş fi Sergiu Nicolaescu. Nu de alta, dar cam atât se duc pe ţigări în România în două-trei ore. Aşadar, „importantă” economie la buget.

Totuşi, am avut ceva parte de ceva circ. Dar, venită curios din partea peremiştilor foşti parlamentari Codrin Ştefănescu şi Marius Marinescu. Aştia doi, au luat cu asalt sala de Consiliu a Primăriei Generale Bucureşti prostetând împotriva „hoţilor, corupţiilor şi bandiţiilor!” de pe acolo şi s-au cam luat la îmbrânceli cu jandarmi veniţi să îi evacueze. Superb! Da! Asta vrea poporul. Dacă tot e circ, că de pâine nu se pune problema, să fie de calitate! De remarcat este Marius Marinescu, care, spre deosebire de Ştefănescu, zburătăcit rapid din sală, s-a lăsat mai greu convins de forţa jandarmilor. Chiar le-a ţinut piept, cu brio, făcându-ne astfel ziua mai distractivă. Am avut parte de circ. Mai vrem!...

Citeşte >>

Trilogie într-un singur episod – Penultimatumul lui Boc

Ce ne-am mai "distrat" cu remanierea cu cântec de lebădă „sincigaşă” pentru ambii parteneri ai „Pactului pentru România”. Cică, pentru ca să ni-l remanieze pe Dan Nica de la Interne, Boc le dă ultimatum lui Geoană şi ai lui roşiori cu stemă tri-trandafirie să prezinte un urmaş demn în ale ministerului. Deşi ideea era să pună „Dulăul” pedelist pe acolo, nostalgic după atare funcţie de pe vremea D.A.
Roşiaticii răspund prin destrămarea alianţei, oarecum maro(portocaliu cu roşu şi ceva noaţe cenuşii prezidenţiale cam dă culoarea...), de la guvernare. În fapt, episodul Primului-Ministru (Hmm! Greu de crezut, dar adevărat!) a fost doar un penultimatum, asta pentru că i-a mai păsuit vreo oră, două pe bieţii pesedişti să se hotărască dacă vin sau nu la negocieri. Oricum, de sanchi, PSD hotărâse să arate pisica ieşirii de la guvernare de cu o seară îniante. Numai că, nici „Penultimatumul lui Boc” nu a avut nici o şansă de reuşită, pe fir întrând deţinătorul absolut al serviciilor din ţărişoară, maestru marinar Traian Băsescu, care i-a chemat pe băieţii orgolioşi la negocieri. Avea şi cu ce, doar în mâna lui stătea pixul şi iţele, de care atârnă rămânerea lui Nica la minister. Astfel, mai marele şef de... ce vrea el nu a aprobat demiterea ministrului, considerând că motivaţia Boc-ului este insuficientă, trimiţând înapoi la serviciu şleahta de miniştri şi dintr-o parte şi din alta, atfel încât, Boc, cu tot cu „Penultimatul” său să vocifereze ceva din tăierile de salarii, pe timp de criză.
Este de la sine înţeles că trilogia nu va avea continuare, asemeni filmelor de succes cu personajul de spionaj care începe tot cu „B”, dar mai lung, Bourne, cu desfăşurare oarecum inversă, Boc neavând niciodată Identitate şi, niciodată, dar niciodată... Supremaţie.
Rămâne de văzut ce se mai întâmplă... Cu Boc e însă cert, nu va deveni personaj! E mult prea mic. Şi nu cu referinţe către statură, dar nici veleităţi de actor nu prea are. Nici măcar pe scena politică.

Citeşte >>

Îmi bag picioarele!

E criză! Acum, şi varianta „lights” – criza guvernamentală! Poţi să o fumezi cu filtru, fără, cu sipcă sau să o mesteci pe stomacul gol. Că plin nu prea are cum să fie. A avut el grijă.
Cum care el? „Pactul pentru România”... La ce vă gândeaţi?... Adică un fel de mariaj, dar în paturi separate, o înţelegere de facto, dar contra firii, pentru simplul motiv de împărţire a ciolanului. Acum, se despart cu lacrimi în ochi de remaniere.
Cică, până acum nu ar fi fost motive de divorţ, iar acum cu remanierea lui Nica de la interne, acestea s-au adâncit. Ei aş!...
Marinarul cocoţat în fruntea ţării vrea să îşi „bage picioarele”, pardon, „să bage picioarele ambelor partide de la guvernare în apă rece”, PSD cam vrea să îşi „bage picioarele” în ea guvernare, dacă Boc nu se răzgândeşte. Toată lumea îşi „bagă picoarele”! Ar fi o soluţie... În plus, ar fi vorba şi de o mahmureală, a lui Băsescu şi sfaturi de duşuri reci, respectiv, cine şi cum se va spăla pe cap cu apă rece, să scape de pe urma băuturii. I-aş invita un pic prin Braşov, unde apă caldă nu-i de ceva vreme. Măcar ar face nişte duşuri reci.

Dar să ne lămurim:
Băsescu, mahmur? Niciodată! El aplică strategia cea mai simplă – să nu fi mahmur niciodată presupune să fi beat tot timpul! Nici nu are nevoie de duşuri reci. În ultima vreme a cam avut parte în băile sale de mulţime.
Pe de altă parte, PSD-ul s-a săturat să îşi ia şuturile în dos la guvernare. Asta, chiar dacă a fost bine să simtă mirosul de ciolan. Strategii patidului se gândesc că o campanie electorală e de mai bun augur din opoziţie, iar o lună-două de guvernare pe criză nu prea se merită. Mai ales că îi macină ideea unui atac la Băsescu, să mai urce niscaiva procente în sondaje. Se gândeşte şi se aplică o soluţie de revenire la conducerea ţării în alianţă cu liberalii. Dar, mai e mult până departe.

Până acum, guvernanţii şi-au cam „băgat picioarele” în ea ţară. Aşadar, de ce să nu îşi dea toţi demisia în Boc, pardon, bloc, şi să ne lase în pace. Oricum, se pare că lumea nu e mai interesată de nimic, şi-a „băgat piciorele”.
O dovadă în acest sens o reprezintă şi faptul că ieri, în mod curios, nu m-a vizitat nimeni pe blog. Aşa îmi arată counterul. Mi-au dispărut vizitatorii, unicii. Au rămas doar comentariile. Un fel de mult zgomot pentru nimic. Cred că mi s-a bulit counterul!
Tot răul spre bine. Am o bucurie, însă. O să li se bulească şi lor, politicianilor, counterul, când va fi nevoie de noi la urne. Poate că ne „băgăm picioarele”! Ei şi le-au băgat deja.

Citeşte >>

Disimulare a la Băsescu!

Băsescului, adică, pentru cine nu ştie, preşedintele tuturor românilor din PD-L, i s-a năzărit acum să vrea un referendum pentru parlament unicameral, care să se organizeze taman în ziua alegerilor prezidenţiale.
Preşedintele Traian Băsescu a anunţat joi, că a trimis preşedinţilor celor două camere ale Parlamentului o solicitare de aviz pentru organizarea unui referendum naţional, la data alegerilor prezidenţiale din acest an, pentru consultarea populaţiei asupra a două aspecte: Parlament unicameral şi un număr maxim de 300 de parlamentari.
În viziunea preşedintelui, reducerea numărului de parlamentari ar duce la o micşorare a cheltuielilor, dar ar contribui şi la scăderea corupţiei.
În fapt, ce vrea Băsescu? Întipărirea în mentalul colectiv al votanţilor că Parlamentul este cel care este „corupt”, este „sistemul ticăloşit”, împotriva căruia luptă, el Băsescu, prestând într-un erou.
De fapt, Băsescu este disperat că pierde procende bune, atfel încât, încercă să disimuleze, în favoarea-i, termenii în care se vor desfăşura alegerile prezidenţiale.
Numai că iniţiativa preşedintelui, dacă va fi dusă la îndeplinire, va determina implicit şi schimbarea Constituţiei. Constituţiei unei Românii ce aduce a Cadavru cu himen eleastic.

Citeşte >>

Aş renunţa bucuros la calitatea de cetăţean!

Şansa de a scăpa de faliment în nici un caz nu este Boc şi nici Băsescu. E clar! Doar minciuni şi responsabilităţi declarative. Impotenţe şi cam atât. În rest criză, în toate formele.
Împrumuturi "salvatoare" de la FeMeI. Hmm! Din câte ştiu eu, din experienţa mea precară, FeMeIle nu iartă. Ne vor cicăli, vor face din ţânţar, armăsar, din miliardar, milionar. Vor ameninţa cu embargo la tigaia de papa, cu punerea piciorului în prag, vor chestiona, vor huli şi vor interzice berea şi meciurile. Nu de alta, dar, ne vor tăia la fondurile adiacente. Poate ne vor pune la treabă să devenim o societate de consum al produselor lor cu e-uri. Nu vom mai putea spune niciodată: „Foarte bună mâncarea, dar din asta să nu o mai faci niciodată!”. Sclavie, poate... Vom înghiţii tot, pentru că aşa vor FeMeIle. Am fost antamaţi deja, pentru mult timp. Ţara a fost transformată într-o curvă ieftină.

Nu cred că nici Dumnezeul invocat de preşedintele Băsescu nu ne va ajuta prea mult, dacă nu facem şi noi ceva în sensul asta. Reforme ale serviciilor, rapoarte prezindenţiale, în lupta sa cu „sistemul ticăloşit”, care sistem se pare că a devenit şi mai „ticăloşit”... cu ajutorul său. Interlopi şi cocalari. Intruziuni şi prestaţii electorale propovăduind interesul naţional şi iar servicii, cică reformate. Către cine?
Din păcate, s-ar putea să nu mai putem face nimic. Ne e scârbă de mersul la vot. Asta, şi pentru că majoritatea candidaţilor fac parte din aceiaşi tagmă. Iar să votez răul cel mai mic. Uff! De ce nu pot să votez şi eu un bine?

Într-o ţară devenită uşuratică, m-aş exclude din calitatea mea de cetăţean, dar nu pot. Cineva nu mă lasă. Fiscul... Vine Fiscul şi îmi aminteşte să-mi plătesc dările. Forfetare?... Pentru că cineva a dat iama în bordelul cu FeMeI şi a consumat toate energiile patriei. Fără prezervativ, fără altfel de protecţie, fără menajamente. Culmea este că boporul a fost cel care rămas gravid. Progenitura se chemă deja: Datoria. Prea multe dări pentru ca unii, doar unii, să se desfeţe cu şampon de impocrizie în băi de mulţime. În electorale derizorii, în impocrizii ieftine. Iar noi să stăm cu dosurile în sus şi să simţim mădularul politicianistic până în prăsele. Probabil că ni se va cere să venim şi cu alifia de acasă. Dar de unde bani de alifie, pentru că şi pe aia îi vor lua FeMeIle, pentru mersul lor la coafor şi shopping în altă ţară, încă vreo 20 de ani de acum încolo. Dar tot aş renunţa la calitatea de cetăţean. Nu mă ajută oricum la nimic.

Citeşte >>

După „Sulaina Chanel”, Traian Băsescu Chanel!

Pentru că mogulii refuză, din motive lesne de înţeles, cum ar fi realizarea ştirilor de televiziune pe 20 de secunde, să îi redea în întregime spiciurile adânci şi complete, preşedintele Traian Băsescu şi-a făcut apariţia şi în lumea internetului. Astfel şi-a făcut o pagină personală, adică un canal pe YouTube (aviz amatorilor de plictiseală de tip băsescian), cel mai mare portal video internaţional, accesat de milioane de oameni. Acolo Băsescu nu mai poate fi „cenzurat” astfel putând explica multe chestiuni legate de cum şi ce practică cu licuriciul mare şi cu licuricii mai mici.
Culoarea predominantă a paginii este portocoliu, culoarea unui partid cunoscut din România, imi scapă numele acum. Deşi lansată recent, pagina are deja aproape 2.500 de accesări şi 21 de susţinători. Preşedintele a postat clipuri care conţin fragmente din discursul susţinut la reuniunea anuală a diplomaţilor români, dar şi două filmuleţe cu duşurile sale de mulţime de peste vară. Tare şi Băsescu asta!

Citeşte >>

„Robocop” revine... cu mesaj de la „Zeus”!

A înviat Stolo! Nu mai auzisem nimic de el, de ceva timp. Nici o demisie, nici o renunţare. Nimic.
Recent, însă, acesta a revenit în prin plan şi dă cu bâta în balta... PD-L.
Ca prim-vicepresedintele PDL ce se găseşte, Theodor Stolojan susţine că Guvernul a procedat greşit mărind bugetul Ministerelor Tineretului şi Turismului, deoarece nu se poate vorbi de solidaritate când unii miniştri cheltuie "în neştire" bani pe activităţi festiviste. "Nu poţi să accepţi asemenea lucruri indiferent cât de necesare sunt asemenea cheltuieli festiviste", a remarcat Stolojan.
Bineînţeles că, mesajul acestuia, deşi ar părea surpinzător, având în vedere că vine din partea unui lider democrat-liberal şi este îndreptat spre alţi lideri PD-L, are şi niscaiva mesaje subliminale.
Criticile celui mai mare răzgândac din istoria României sunt un fel de a atenţiona că “gata cu chefurile, că ne prind aştia!”
Pentru a înţelege mai clar mesajul trimis de Stolojan, ar trebui să ţinem cont şi de recentele scandaluri, cu implicări ministeriale. Filmul cu scene de doi bani, dar care au costat cateva sute de mii de euro aruncaţi pentru campania fiicei lu` tata, Eba, la europarlamentare, în care scenariu şi regia a fost semnate de Monica Ritzi. Scandalul, finalizat la nivel mediatic, nu are prea mari şanse de rezolvare sau rezoluţie ori vreo etichetă oficială de vinovăţie îndreptată împotriva fostului ministru, cu urmări penale. De asemenea, controversele legate de Elena Udrea în gestionarea fondurilor Ministerului Turismului, aflate în cercetarea unei comisii parlamentare. Toate acestea trimit într-o postură nu tocmai plăcută din punct de vedere electoral pedeleul prezidenţial. Şi se apropie cu paşi repezi alegerile.
Practic, Stolo le arată pisica celor din Guvern, chiar şi lui Boc, că doar el conduce sau ar trebui să conducă inclusiv chindiile organizate din mulţi bani publici ale celor două ministere, atestând că nimeni nu e indispensabil, atâta timp cât interesul băsescian este cel care dictează. Aşadar, nu îl văd bine nici pe Boc, nici ca prim-ministru (nu îl vedeam bine oricum, de cele mai multe ori netrecând nivelul de înălţime al biroului), nici ca şef de partid, dar nici pe Udrea. Asta dacă nu îşi revin pe cale imagistică să poată să-i facă campanie lui „Zeus”.

Citeşte >>

Cu ţara... îi e mai greu lui Băsescu!

De-a lungul vieţii, preşedintele Traian Băsescu a demonstrat că poate să conducă aproape orice. Un vapor, un partid, afaceri de „succesuri”, Bucureşti (cu unele „bube” în ceea ce priveşte eficienţa), grupuri de interese, mogulii buni, iar, recent a dovedit că poate să conducă şi un tractor...
Aflat în vizită de lucru pe platforma industrială Roman din Brasov, preşedintele Traian Basescu a ţinut să demonstreze, în direct la televiziuni, că ştie să conduca şi o măgăoaie agricolă. Preşedintele Traian Basescu a mers să vadă primul lot de 25 de tractoare Universal 650 Crystal care vor fi exportate în Egipt, produs de fabrica ex-candidatului PD-L pentru deputăţie, Ioan Neculaie. Preşedintele s-a urcat în cabina unui tractor, alături de reprezentantul firmei egiptene, Ahmed El Said, a pornit motorul tractorului, declarandu-se multumit de felul în care se prezinta noile utilaje agricole produse la Braşov.
Aşteptăm cu nerăbdare un Băsescu călare pe o mătură, care ar putea să facă şi lucrul pentru care a fost ales: Să conducă ţara aflată în derivă. Slabe şanse însă. Nu pare să aibă calităţile necesare să o readucă pe linia de plutire. Mai ales că ţara nu semănă cu un vapor. Deh! Cu ţara... e mai greu.

Citeşte >>

Serviciu de informaţii în sprijinul electoral al lui Băsescu!

Un serviciu de informaţii, respectiv Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, îşi desfăşoară activitatea pentru al proteja pe preşedintele Băsescu. Care, de altfel, fie vorba între noi, îl şi patronează, între un „Nu” şi „Da” de răzgândac pentru candidatura sa la alegerile prezidenţiale.
O dovadă pentru cele ce am spus mai sus o reprezintă ideea implicării Serviciului în procesul de vot întru liniştirea lui Băsescu. STS ar putea monitoriza prezidenţialele, la propunerea PD-L, după ce preşedintele a propus acest lucru Guvernului.
Adică, actualul preşedinte, sigur că va candida, astfel încât îşi doreşte o siguranţă. Măcar atât cât să interzică metoda fraudării alegerilor prezidenţiale prin turism electoral al duşmanilor politici. Pentru Băsescu şi „partidul meu” (chestiune declarată la o emisiune recentă a postului public, deşi prerogativele constituţionale de preşedinte nu îi arogă dreptul de a avea partid, ceea ce s-ar numi că suntem încă în comunism) se pot face mişculaţii. Că doar STS garantează siguranţa informaţiilor electronice. Ori, credeaţi că serviciile lucrează pentru ţară?... Totuşi, electronic, pot fi fraudate alegerile mult mai uşor. Dar asta este o altă poveste...

Citeşte >>

Na-ţi-o bună că ţi-am dres-o!

După ce fondurile Ministerului Tineretului şi Sportului au fost abracadabrate de Rizi Piţi, pentru campania prietenei Eba la europarlamentare, la Ministerul Tineretului şi Sportului nu se mai întâmplă mare brânză. Ci... Plăcintă. Sorina Plăcintă, care i-a urmat firesc lui Rizi, după ce aceasta din urmă a demisionat la cererea media, în ciuda susţinerii găştii orange. Ne aşteptăm totuşi ca fondurile ministeriale să ia calea normală (sic!!!) a campaniei prezidenţiale a Băsescului. Sub formă de plăcinte electorale...

Citeşte >>